Pe Chiti am dat-o la monitor, dupa ce cu Radu aproape si-a impletit picioarele de incapatanare. Cu monitorul alta poveste. Ii place :). David a fost si el incantat, deci e de bine.
miercuri, 1 februarie 2012
Uraaaa!
Cam asta s-a auzit azi iesind din pieptul meu, la prima coborare dupa doi ani de pauza. De vis. Aerul rece, vantul de gheata, partia, placa mea iubita si parasita (in patru ani de cand o am doi mi i-am petrecut gravida). Totul a fost "WOW". Maine repetir.
Pe Chiti am dat-o la monitor, dupa ce cu Radu aproape si-a impletit picioarele de incapatanare. Cu monitorul alta poveste. Ii place :). David a fost si el incantat, deci e de bine.
Pe Chiti am dat-o la monitor, dupa ce cu Radu aproape si-a impletit picioarele de incapatanare. Cu monitorul alta poveste. Ii place :). David a fost si el incantat, deci e de bine.
marți, 31 ianuarie 2012
Micii manipulatori
Rar mi-a fost dat sa citesc un articol mai crud si mai rautacios si plin de venin despre cresterea copiilor. Tare as vrea sa stiu cum am putea da de cea/cel care l-a scris, pentru ca lucrurile nu pot fi lasate asa. Si ne mai miram dupa cand vedem postari si articole despre "cum sa iti bati copilul" si "care este varsta perfecta sa incepi sa iti bati copilul". Pe sistemul ca le trebuie niste lectii micilor teroristi si manipulatori.
Articolul este asta:
http://sfatulparintilor.ro/46341/plansete-urlete-si-alte-isterii-manipularea-la-copii-si-cum-sa-o-scoti-la-liman/
Si citez asa, nitel:
"Manipularea este arma imbatabila si preferata a copiilor prin care obtin ceeace isi doresc si isi lasa parintii si cu un acut sentiment de vinovatie. Iar cei mici invata sa o foloseasca inca din primele luni de viata. Din pacate, nu multi parinti isi dau seama de manipularea copiilor si nu pot face fata emotional asa cum ar trebui. Iata cateva sfaturi pentru parinti pe aceasta tema, provenite de la specialisti in psihologia copiilor."
Articolul este asta:
http://sfatulparintilor.ro/46341/plansete-urlete-si-alte-isterii-manipularea-la-copii-si-cum-sa-o-scoti-la-liman/
Si citez asa, nitel:
"Manipularea este arma imbatabila si preferata a copiilor prin care obtin ceeace isi doresc si isi lasa parintii si cu un acut sentiment de vinovatie. Iar cei mici invata sa o foloseasca inca din primele luni de viata. Din pacate, nu multi parinti isi dau seama de manipularea copiilor si nu pot face fata emotional asa cum ar trebui. Iata cateva sfaturi pentru parinti pe aceasta tema, provenite de la specialisti in psihologia copiilor."
joi, 26 ianuarie 2012
Din mers
Din mers facem totul mai nou. De cand s-a prins ca pozitia bipeda e mai cool decat in patru labe, numai asa vrea. Dupa ce termina cu mancatul se ridica de la san, se intoarce brusc cu spatele, imi agata degetul aratator si zboara direct in picioare. Dupa care se intoarce la mine cu o privire care parca imi zice" hai odata, ce mai astepti??", scoate un "Haaa" si... pleaca. S-au dus momentele in care ne mai jucam, s-au dus momentele de brate, de gadileala, de pupaceala. Pa si pusi. Copilul meu vrea sa mearga.
Joaca in jurul fotoliului, in care el cu David si cu Chiti se alergau de zor in patru labe, acum s-a transformat in plimbare, in care Radu se tine de marginile fotoliului si chiuie fericit la fiecare pas reusit. A luat-o frumos, de-a lungul canapelei, dupa care de-a lungul barului, si acum s-a prins ca poate si de-a lungul peretelui.
Si e atat de ahtiat dupa fenomenul numit mers, incat am ajuns sa facem zeci de ture pe ora, prin casa, agatat de degetul meu aratator, pana nu mai rezist eu. Aseara, ne-am plimbat pana la ora 11, dupa ce am avut 8 tentative intre 9 si 11 sa il pun la san sa il adorm. Nici o sansa. Dupa trei tocaieli, era invariabil in fund, disperat sa prinda degetul si sa zboare din brate. Daca nu ma conformam, urlete. Si cum sa las copilul sa urle? Oricum nu rezolvam nimic. Asa ca, l-am lasat in vrerea lui si ne-am plimbat pana aproape mi s-au inchis mie ochii.
La ora 7 jumate cine era in fund, si maraia pe langa mine, disperat sa il dau jos din pat? Si daca nu e ca el e tragedie, pentru ca efectiv se arunca din bratele mele/ale lui Radu. Pur si simplu, se arunca, la fel cum te-ai arunca intr-o piscina.
Si mergem, mergem, mergem. Cu un mers clatinat, de betivan, cracanat ca o maimutica, cu picioarele alea grasane, inca nesigure si tremurate, copilul meu a uitat de brate, a uitat de patru labe. Nu vrea inca de unul singur, insa nu cred ca mai e multa vreme pana va porni all alone in explorari.
Joaca in jurul fotoliului, in care el cu David si cu Chiti se alergau de zor in patru labe, acum s-a transformat in plimbare, in care Radu se tine de marginile fotoliului si chiuie fericit la fiecare pas reusit. A luat-o frumos, de-a lungul canapelei, dupa care de-a lungul barului, si acum s-a prins ca poate si de-a lungul peretelui.
Si e atat de ahtiat dupa fenomenul numit mers, incat am ajuns sa facem zeci de ture pe ora, prin casa, agatat de degetul meu aratator, pana nu mai rezist eu. Aseara, ne-am plimbat pana la ora 11, dupa ce am avut 8 tentative intre 9 si 11 sa il pun la san sa il adorm. Nici o sansa. Dupa trei tocaieli, era invariabil in fund, disperat sa prinda degetul si sa zboare din brate. Daca nu ma conformam, urlete. Si cum sa las copilul sa urle? Oricum nu rezolvam nimic. Asa ca, l-am lasat in vrerea lui si ne-am plimbat pana aproape mi s-au inchis mie ochii.
La ora 7 jumate cine era in fund, si maraia pe langa mine, disperat sa il dau jos din pat? Si daca nu e ca el e tragedie, pentru ca efectiv se arunca din bratele mele/ale lui Radu. Pur si simplu, se arunca, la fel cum te-ai arunca intr-o piscina.
Si mergem, mergem, mergem. Cu un mers clatinat, de betivan, cracanat ca o maimutica, cu picioarele alea grasane, inca nesigure si tremurate, copilul meu a uitat de brate, a uitat de patru labe. Nu vrea inca de unul singur, insa nu cred ca mai e multa vreme pana va porni all alone in explorari.
miercuri, 25 ianuarie 2012
Chic Victim
Pe Antoaneta o stiam doar virtual. Ne-a unit Bibi, la fel cum s-a intamplat cu multe alte prietenii legate de mine in ultima vreme. Antoaneta e cea care face niste bijuterii si saluri superbe, sub brandul "Chic Victim",
Si o dau ca model de "ASA DA!" pentru ca tot ceea ce iese din mainile ei arata de-a dreptul senzational. Cum sunt de exemplu aceste doua bratari, care acum sunt ale mele, cea cu fluturasul rosu fiind donata pentru Bibi, iar cea cu funda fiind primita cadou.
Deci, asa se fac lucrurile, asa te diferentiezi, asa reusesti sa iti lasi amprenta in viata celor din jurul tau. Prin lucruri frumoase, deosebite si unice.
Si nu uitati mai avem doua saluri superbe iar banii obtinuti din vanzarea lor se duc la Bibi.
Pret: 250 RON
Si o dau ca model de "ASA DA!" pentru ca tot ceea ce iese din mainile ei arata de-a dreptul senzational. Cum sunt de exemplu aceste doua bratari, care acum sunt ale mele, cea cu fluturasul rosu fiind donata pentru Bibi, iar cea cu funda fiind primita cadou.
Deci, asa se fac lucrurile, asa te diferentiezi, asa reusesti sa iti lasi amprenta in viata celor din jurul tau. Prin lucruri frumoase, deosebite si unice.
Si nu uitati mai avem doua saluri superbe iar banii obtinuti din vanzarea lor se duc la Bibi.
Salul este din matase cruda, neprelucrata chimic, tesuta manual si vopsita cu ceaiuri si plante, adusa din Cambodgia. Este brodata de mana (de mana Antoanetei), cu aplicatii din matase, bumbac si margele de sticla.
Pret: 250 RON
marți, 24 ianuarie 2012
Un tort. "Doar" un tort
Si totusi cel mai frumos tort vazut de mine vreodata. Cel mai delicat si spectaculos. Si cel mai gustos.
Eu nu am avut cuvinte cand l-am primit. Invitatii nu au mai avut cuvinte cand l-au vazut. Nimeni nu a vrut sa il taie. Si totusi am facut-o, cu inima stransa. Si a meritat, pentru ca toti am mai vrut cate o portie!
Povestea. povestea incepe cu mai bine de un an in urma, cand am dat peste site. Din pacate m-am trezit tarziu, mult prea tarziu pentru botezul lui Radu (cu mai bine de o luna inainte de botez doamna avea agenda plina). M-am trezit din nou prea tarziu pentru ziua lui Radu senior, iar de ziua mea deja era concediu :). Asa ca in octombrie i-am trimis un mesaj Cristinei, prin care i-am zis ca neaparat am nevoie de doua torturi in ianuarie, si ca m-am decis sa ma anunt din octombrie ca sa fiu 100% sigura ca de data asta nu mai ratez.
Bun, a venit ianuarie, am inceput sa discutam pe mail, cum sa arate tortul, ce sa contina. Nu am zis decat ca pentru Raducu vreau Micul Print, iar pentru Chiti Aurora. Ca lui Chiti ii place ciocolata, deci sa aiba multa ciocolata, iar la Micul Print ca ii las ei mana libera, atata timp cat nu aud de arome de rom sau alte chestii yach. Atat. Nu ne-am vazut niciodata, nu am testat niciodata torturile facute de ea. Nimic. Am mers pe incredere 100%.
Ce a iesit, e greu de povestit. Atat de bun a fost. Si de frumos. Iar eu nu voi mai comanda vreodata torturi din alta parte. De ce sa o fac, cand pot avea ce e mai bun?
Asta a fost tortul lui Raducu. Micul meu print. Pe Micul Print il avem inca in bucatarie. Chiar nu pot sa il demontez. Ochii aia caprui ma topesc!
Iar voua va dau doar un sfat: daca vreti tort de la Sweetela, comandati din timp. Foarte din timp. Ca e aglomeratie mare!
Eu nu am avut cuvinte cand l-am primit. Invitatii nu au mai avut cuvinte cand l-au vazut. Nimeni nu a vrut sa il taie. Si totusi am facut-o, cu inima stransa. Si a meritat, pentru ca toti am mai vrut cate o portie!
Povestea. povestea incepe cu mai bine de un an in urma, cand am dat peste site. Din pacate m-am trezit tarziu, mult prea tarziu pentru botezul lui Radu (cu mai bine de o luna inainte de botez doamna avea agenda plina). M-am trezit din nou prea tarziu pentru ziua lui Radu senior, iar de ziua mea deja era concediu :). Asa ca in octombrie i-am trimis un mesaj Cristinei, prin care i-am zis ca neaparat am nevoie de doua torturi in ianuarie, si ca m-am decis sa ma anunt din octombrie ca sa fiu 100% sigura ca de data asta nu mai ratez.
Bun, a venit ianuarie, am inceput sa discutam pe mail, cum sa arate tortul, ce sa contina. Nu am zis decat ca pentru Raducu vreau Micul Print, iar pentru Chiti Aurora. Ca lui Chiti ii place ciocolata, deci sa aiba multa ciocolata, iar la Micul Print ca ii las ei mana libera, atata timp cat nu aud de arome de rom sau alte chestii yach. Atat. Nu ne-am vazut niciodata, nu am testat niciodata torturile facute de ea. Nimic. Am mers pe incredere 100%.
Ce a iesit, e greu de povestit. Atat de bun a fost. Si de frumos. Iar eu nu voi mai comanda vreodata torturi din alta parte. De ce sa o fac, cand pot avea ce e mai bun?
Pozele:
Asta a fost tortul lui Raducu. Micul meu print. Pe Micul Print il avem inca in bucatarie. Chiar nu pot sa il demontez. Ochii aia caprui ma topesc!
Iar voua va dau doar un sfat: daca vreti tort de la Sweetela, comandati din timp. Foarte din timp. Ca e aglomeratie mare!
luni, 23 ianuarie 2012
Maternitatea e senzuala. Si revolutionara.
Un inceput bun il pot reprezenta tricourile Mamagama, un concept 100% romanesc, 100% autentic si original, special creat pentru perioada de sarcina. Dar nu numai. Pentru ca eu sunt decisa sa imi cumpar unul. Si nu sunt gravida si nici nu voi mai fi. Dar il voi purta in amintirea momentelor in care am fost gravida, in care mi-am dorit sa gasesc niste haine altfel, si nu am reusit. Pentru momentele in care nu am vazut in fata ochilor decat hidosenii menite a "ascunde" nu a sublinia frumusetea.
Multumesc Mamagama ca ati aparut, si ca incercati sa schimbati un pic prejudecatile cum ca femeile gravide sunt orice numai senzuale nu!
Sub cateva motto-uri absolute: Maternitatea e Revolutie. O victorie contra hainelor banale de gravide | Maternitatea e Senzuala. Un mix de flirt si inocenta | Maternitatea e Fericire in S, M, L & XL … designerul Raluca Stroe a ganditMAMAGAMA un proiect ce face haine frumoase de maternitate!
MAMAGAMA e un boutique care face haine frumoase de maternitate. Raluca, impreuna cu cativa prieteni, a reusit sa creeze o gama de maternitate care arata bine, foloseste materiale de calitate si e accesibila. Peste toate astea, mai sunt si extra-delicate, realizate fiind dintr-un material pe baza de bambus organic, care se muleaza foarte bine pe corp.
Eu mi l-am luat pe asta:
/REVOLUTION
design Ralu Stroe, Romania
Am facut un tricou de maternitate pe care nu prea o sa-l vezi pe rafturile magazinelor. Nu e nici roz, nici dragut. Din contra. E albastru marine, putin acid si ironic. Noi i-am spus “Revolutionar”. Un fel de Che Guevara al hainelor de gravida. Pentru zilele in care nu ai chef sa stai in rand cu lumea.
Daca mai vad undeva sintagma "Hainute pentru gravidute" innebunesc!
PS: Mai aveti inca doua zile in care preturile sunt promotionale :) Asa de inceput!
vineri, 20 ianuarie 2012
O zi lunga
Una din cele mai lungi zile. De sase ani incoace, 20 ianuarie este "a day to remember, forever and ever". Dap, fata mea a implinit sase ani azi. Frumoasa mea, cu cei mai caprui ochi din lume. Sase ani, care nu stiu cand au trecut. Sase ani ce in zbor au trecut, alcatuiti din zile lungi si nopti interminabile. Looking back, ma sperie cumplit faptul ca au trecut sase ani si mie mi se pare ca a trecut o clipa.
Multumesc iubita mea ca m-ai ales sa iti fiu mama si iarta-ma pentru toate momentele in care spun "ai rabdare un pic, Chiți".
Multumesc iubita mea ca m-ai ales sa iti fiu mama si iarta-ma pentru toate momentele in care spun "ai rabdare un pic, Chiți".
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
