Iaia

• Iaia este ardelean. Este linistit, molcom, pasnic, traieste parca intr-o lume a lui, in care timpul are alta insemnatate. Iaia are rabdare. O rabdare infinita. Dar este si aprig si iute la manie, dar numai atunci cand are motiv.
• Iaia este bucatar. Gateste cu suflet si pasiune, si ce iese din mainile lui este nu numai incredibil de gustos, dar si foarte aspectuos. Iaia poate face din ridichii lalele, broscute, bujori, trandafiri, iar dintr-un fir de ceapa face ditamai copacul.
• Iaia este artist. Deseneaza, creaza, schiteaza cu un talent uimitor.
• Iaia este dansator si petrecaret. Lui Iaia ii place sa danseze, sa te invarta pe ringul de dans pana ramai fara aer.
• Iaia este bunic de Chitzi si este cel mai minunat bunic din lume. Cand eram cu Chitzi in burtica Iaia mi-a spus ca nimic nu se compara cu o nepoata. Chitzi este sursa lui de vitalitate. Chitzi l-a poreclit asa.
• Iaia este tata. Este tatal meu. Si il iubesc.
• 1 martie e ziua lui de nastere. Un om atat de special nu putea fi nascut decat intr-o zi speciala. De Martisor.
• Iaia va primi cadou inca un puzzle, unul din alea care ii plac atat de mult. Acum am ales "Madonna on the rocks" a lui Leornado da Vinci. De fapt Ubi a fost autorul de data asta.
• La multi ani, Iaia!

Leapsa cu cadouri

Via Andreea aka Papusha. De enumerat cinci cadouri speciale primite de-a lungul timpului:

1. Un medalion "vintage" in forma de broscuta testoasa care are pe burta o busola, primita la 20 de ani de la ai mei cu mesajul "ca sa iti gasesti drumul, cand ai senzatia ca te-ai pierdut".
2. Un trandafir din cristal de Bohemia primit in Praga
3. Un inel cu diamant in forma de inima, primit in seara creatiei lui Chitzi
4. O gradina intreaga de flori de la Ubi primita pur si simplu fara un motiv anume: lalele, frezii si trandafiri, care realmente au umplut casa.
5. Canon-ul EOS si toate obiectivele care i-au urmat. Si nu va puteti imagina, cum un obiect negru fara nici un fel de zorzon, ma poate face mai fericita decat o bijuterie (exceptam diamantele!). Mai ales cand visez la obiectul negru cateva luni.

Dragelor, care vreti sa va starniti amintirile frumoase sunteti invitate sa preluati leapsa. Mie mi-au revenit multe amintiri odata cu enumerarea de mai sus

Nervi de gravida

Zilele trecute am inregistrat un record de "incidente" neplacute intr-o perioada de timp. In numai 6 ore s-au intamplat urmatoarele:

• mi-au taiat calea 3 idioti (bine, 2 idioate si un smecheras)
• m-a impuns una in fund cu caruciorul la casa la Cora pe motiv ca "Hai, ca poti sa iti aranjezi pungile in carucior si doi metri mai incolo" (unde draga, in mijlocul culoarului???)
• a trebuit sa stau zece minute la coada la BRD, ca sa pot schimba bani, sa pot plati facturile la robotelul lui peste.
• m-a apostrofat o bunica tot la BRD pentru ca am avut tupeul sa o intreb de ce isi lasa copilul de trei ani in carucior in afara sucursalei (mai era si usa inchisa, iar copilul incepuse sa urle "mamaie, mamaie" din ce in ce mai disperat)
• later on, dupa ce abia terminasem de pus cumparaturile in masina, au venit doi tarani si mi-au luat pur si simplu caruciorul din fata; putin imi pasa de cei 50 de bani bagati in caruciorul ala, dar macar un "putem sa-l luam noi" sau un "multumesc" ar fi fost indeajuns; dar nu, nimic si au mai ras si ca prostii
• am fost la un pas sa nu reusesc sa ajung acasa la ai mei cu cumparaturile (adica nu pe drumul optim) pentru ca o idioata (nu pot sa cred ca a fost barbat) a binevoit sa isi parcheze matizul lovit pe absolut toate partile (de-aia zic ca era femeie) exact in dreptul unicei alei de trecere. Pur si simplu.
• am stat aproape o ora la o alta banca, pentru a incerca sa imi mut conturile dintr-o sucursala in alta, ca sa aflu pana la urma ca nu se poate, ca la ei primeaza gradina proprie, si ii doare in fund de binele clientilor. Cum oameni buni, daca mie imi este imposibil sa fac un drum pana in Pantelimon, si vreau sa imi mut conturile tot la voi dar in 13 Septembrie nu imi dati voie pentru ca nu vreti sa le dati alora din 13 Septembrie un client?
• am asteptat "in hold" 25 de minute la Vodafone, ca sa intru in legatura cu cineva de la departamentul plati, iar la ora 18:00, dupa 25 de minute de muzica psihedelica si mesaje de genul "multumim pentru asteptare......" mi-a intrat alt robot, care mi-a spus sec : "programul pentru clientii business este intre orele 9:00 si 18:00" si mi-a inchis! ulterior am aflat ca daca nu-mi convine cum s-a purtat robotul cu mine pot sa fac reclamatie, si ca "sa stiti doamna, ca si noi muncim aici, nu stam degeaba" WTF????

In concluzie, mare ti-e gradina Doamne!

Leapsa cu 6 zambete

Primita de la Anca. Sau mai bine zis cu 6 lucruri care ma fac sa zambesc (in ordinea cronologica, relativ):

1. Soarele care imi intra dimineata pe fereastra
2. Fii-mea care vine repede, repede si se baga langa mine in pat si imi spune :"Buna dimineata, mami" dupa care imi da si un pusi
3. Mesajele pe care trebuie sa le moderez
4. Ubi, care in fiecare zi imi smulge cel putin un zambet (daca nu o duzina) prin diverse moduri
5. Chinchilla mea (pe numele lui Sinsi) care doarme in cele mai dubioase pozitii
6. Fii-mea in sute de momente in care fie imi scoate o perla, fie face o trasnaie, fie pur si simplu ma priveste
7. Stiu e numarul 7, dar azi noapte, adormita cum eram, am uitat de Bocanila din burtica

O dau mai departe Papushei, Alinei (ca tot e online acuma si bantuie prin blogurile noastre adormite), Marei (sper sa imi citesti postul si stiu ca nu ai chef de astea acum, dar sunt un exercitiu tare bun for your state of mind), Andreei, lui Ruxel, si bien sur, Bogdanei (draga mea tiza care m-a fascinat in scurta noastra intalnire). Good night and good luck!

Beauty parlour

Garantam servicii de o calitate ireprosabila!

Zori de ziua

Dat trezirea odata cu primele raze de soare ca sa ajungem la doctor... Prima pe lista, doctorita de la Panduri. Prima pacienta: Chitzi. Diagnostic: amidgale gigantice care impiedica orice, inclusiv mucii sa treaca dintr-o parte in alta, combinate cu o diaree de toata frumusetea. Tratament: o lista lunga, inutil de enumerat.

A doua pacienta: moi. Moi are niste sinusuri de toata frumusetea care dau intr-o sinuzita de toata frumusetea. Tratament: aproape nimic. La ce ma asteptam oare?

Adus copilul acasa, cumparat lista lunga de medicamente, cand by the way, am avut o revelatie, ca am ajuns sa dau mai multi bani la farmacie decat la toale, dar c'est la vie, daca imi trebuie copii...

Ajuns la doctorul numarul 2 pe lista, pentru morfologia de saptamana 28. Acolo vesti bune, plecat cu zambetul pe buze. Placenta absolut normala fara calcifieri (multumesc Doamne!), copil absolut normal si grasan (1,3 kg), lichid, fluxuri, col toate absolut normale. Plictisitor de normale... Neah!

Si da, tot baiat este!

Ce mai conteaza o sinuzita, cand ai asa o frumusete de baiat la purtator?

Drumul spre autodistrugere

Aseară m-am dotat ca in fiecare lună cu revistele mele de căpătâi (două din ele). Bine, recunosc că doar una din cele două mai merita cumpărată, cealaltă devenind un compendiu de texte copiate mo-a-mot din surata americană, ediția de acum 15 ani. Și aici mă refer la Cosmopolitan. Eh, acum m-am jurat că e ultima dată când o cumpăr, mai ales că nici paginile de modă nu mai sunt ce au fost cândva.

Tot in Cosmo, am avut surpriza să dau peste un pliant, mai măricel, ce-i drept, despre... cancerul de col uterin. Unde nu dai decât peste slogane care îți transmit inconștient „dacă nu faci vaccinul acum, ești ca și moartă!!”. Însă, surpriză, nu scrie nicăieri despre vaccin. Și atunci? Surpriza vine la final, unde mai este o carticică mică, mică: carnetul de vaccinări. Pe care prin amabilitatea celor de la Merck, îl primești gratuit. Ce drăguț din partea lor!

Foarte frumos pliant:

• Îți spune câte femei se infectează cu HPV de-a lungul vieții, dar nu spune si câte din ele se vindecă de la sine

• Iți spune câte feluri de HPV există, dar nu îți spune câte din ele sunt sursa efectivă de cancer de col și în ce proporție.

• Iți spune du-te să te vaccinezi, dar nu îți spune ca de fapt vaccinul funcționează doar pe patru (din 100) tulpini, si cel mai grav, ca vaccinul nu este împotriva cancerului, ci împotriva câtorva tulpini ale virusului care pot da cancer, candva.

• Nu ți se spun ca pot exista „side efects”, și incă multe, printre cele mai importante fiind: lipsa unor informatii legate de efectele pe termen lung, legatura intre vaccin si infertilitate (dovedita de studiile facute pe animale), soc anafilactic, paralizie, si moarte

Credeam că am scăpat odată cu plecarea „domnului” Nicolăescu de la sănătate, dar văd că nu este chiar așa. Ce-i drept Merck își pierde felia de tort, daca într-adevăr se renunță complet la proiect. Mă bucură totuși reacția românilor care nu și-au dus fetele la vaccinare. Și mă scârbește la culme faptul că au fost nevoiți să semneze că refuză vaccinarea și că își asumă responsabilitatea pentru alegerea făcută. La fel cum m-a scârbit simulacrul de vaccinare facut live de către Mihaela Rădulescu în una din emisiunile ei de anul trecut. Emisiune in care extrem de virulentă, mai avea puțin și spunea: sunteți niște inconștiente dacă nu vă duceți fetele la vaccinare. Și și-a ales-o pe Liana Stanciu ca port drapel, pe care mi se pare că a folosit-o într-un mod de-a dreptul trist.

În loc să se facă o campanie națională de conștientizare a importanței controlului ginecologic periodic care să atingă miezul problemei (faptul ca româncele noastre nu au deloc educație medicală) , pentru că asta este problema in România, se preferă o campanie de vaccinare a unor fetițe inocente. De ce? Pentru că acolo sunt banii.

Și la ce ne mai mirăm într-o România în care cea mai utilizată metodă contraceptivă este, incă, „prosopelul”?

Febra creatoare

Febra

Azi noapte a facut febra. 39. Habar nu am de ce. Am bombardat-o saraca cu intrebari. Invariabil raspunsul era acelasi, ca nu o doare nimic. Acum doarme inca. Ea care se trezeste la 7 dimineata. A epuizat-o febra aia nenorocita. O astept sa se trezeasca, sa vad ce are. Urasc febra, ca imi transforma puiul meu vesel intr-un pisoi plangacios care tremura ca varga si plange cu sughituri. Mai vin cu update-uri pe parcurs.

Update 1: S-a trezit, cam buimaca de la atata somn, dar vesela. 37,3 temperatura, ceea ce ma multumeste. Nu a vrut sa manance laptele, iar acum alergam dupa ea prin casa cu o banana. Bea apa in nestire. In continuare nu o doare nimic. Nasul nu curge, raceala oricum era pe trecute, deci nu e raceala. Dintii ii are pe toti, deci nu e de la dinti. Singura varianta e un deranjament, mai ales ca in weekend a facut cam imprastiat, dar ieri isi revenise. Sau asa mi s-a parut mie. Ma bucur ca e vesela. Vine doctora azi la 3 si mai vedem atunci.

Leapsa cu poze funny

Se pare ca azi e ziua lepselor... Poza numarul 1 sau cartea junglei in varianta de apartament cu vedere directa la amigdale. Poza numarul 2 sau safety comes first chiar si intr-un apartament inofensiv. Poza numarul 3 sau ce e o plimbare cu bicicleta fara o suzeta in gura. Poza numarul 4 sau locuri preferate pentru calmat spiritele incinse. O dau mai departe catre oricine vrea sa o ia

Leapsa cu poza 6

Direct de pe card, ultimele poze facute. Asta nu e chiar poza 6, ca numarul 6 era inutilizabila, dar e pe aproape.

Balet

Cocktail de durere

Am aproape 24 de ore de când mă doare țestoasa... A început cu o durere de dinți (nu, nu am absolut nici o carie), s-a mutat spre ureche, a urcat mai târziu spre ochi, după care i-au trebuit și tâmpla, și fruntea și tâmpla cealaltă și restul capului.

Noapte albă sau semi albă, presărată cu "Ubi, tu de ce dormi când pe mine mă doare capul", "Ubi mângâie-mă pe frunte", "uff, ce mă doare", "nu înțelegi deloc prin ce trec". Săracul a stat și mi-a ascultat lamentările, a căutat să mă ajute cum a putut și printre toate astea a incercat să mai și doarmă.

Durerea continuă si azi, e tot acolo, nu dă semne că ar vrea să mă părăsească, și de ce ar face-o, că sunt gazdă bună și nu o lovesc pe sub centură cu antinevralgice și nurofene. Si când mă gândesc prin ce trece Mara, durerea mea mi se pare desuetă... Așa că învățăm să conviețuim împreună o perioadă.

Ora de urlat

Pe scurt despre viață si Benjamin Button

Îmi este tare greu să povestesc despre un film care este exclusiv despre trăiri. Pot sa spun că este pur și simplu FRUMOS, și nu vă recomand decât să mergeți pentru că este altfel decât orice film văzut până acum.

Nu povestesc nimic din film, din cauza dozei de subiectivism, o să remarc doar jocul celor doi (si nu numai), care sunt superbi din prima clipă și până la final, machiajul, impresionant prin transformarile la care sunt supuși cei doi de-a lungul vieții si imaginea, care se schimba intr-un mod imperceptibil o data cu trecerea prin diversele perioade ale secolului XX.

Filmul este un omegiu adus vieții, lucrurilor mici și simple, umanității, si iubirii necondiționate. Și nu în ultimul rând, este un omagiu minunat adus orașului New Orleans.

PS: Și dacă iau indienii aia Oscarul în locul lui Benjamin Button mă supăr rău de tot.

PPS: Brad Pitt rules!Parol!

Intrebarea zilei

Cum imi conving mama sa se lase de fumat? A ramas ultima din familie care mai polueaza aerul...

Fotografia de vineri

Orhideea mea resuscitata cu succes de catre Ubi:

Azi e zi de scoala... Timp zero pentru bloguit :)

Mintea unui copil de 3 (trei) ani - reloaded

Da' de asta ce spuneti?

• "De ce imi spui sa plec de langa tine? De ce imi vorbesti asa? Ca eu sunt Chitzi, nu sunt un dinozaur, ceva...
• Ce tot spui Chitzi acolo?
• Prostii..."

Emise acum 5 minute...

La vita e bella!

Cand eram mică aveam o carte subțirică, cu poeziile lui Alecsandri, toate foarte frumos acompaniate de niște desene. Îmi aduc și acum aminte de „Iarna” si de desenul cu sania care își făcea drum prin zăpadă. Înapoi în prezent, pe fast forward.

De la fereastra casei mele văd un peisaj care a cam lipsit in ultimii ani din Capitala noastră europeană. Pe acoperișuri s-a așternut o pătură sănătoasă de zăpadă, fulgii dansează prin aer (destul de turbat, ce-i drept) iar crengile plopilor parca se vaită intr-un perpetuum mobile. Si mașinile care își fac drum prin zăpadă.

Și in acest peisaj mirific, de poveste, Burtica si-a gasit cel mai perfect moment din an să rămână fără mașină. Din fericire nu e de durata, adica mă apucă sfârșitul codului galben cu mașina la scară. Mai rău e ca s-a lăsat cu o gaură serioasă in bugetul familiei. Ce mi-a trebuit? Păi mi-a trebuit ca am fost la un pas sa ratez ITP-ul din cauza unor bucșe la direcție care erau zdrențe.

Cum mama naibii s-au facut alea zdrențe? Nimeni nu știe. Eu una nu am facut offroad cu mașina. Săraca, desi are 4 ani impliniți luna trecuta, nu are decât 45000 de km, ca am trambalat-o mai mult prin oraș, si atunci numai drumuri scurte, iar la ultima revizie (acum patru luni) mașina era impecabilă (cel puțin așa a susținut cel care i-a făcut revizia).

Acum problema nu ar fi fost chiar așa grava cu niște bucșe obosite, dacă nu ar fi antrenat in procesul lor de autodistrugere și restul pieselor din vecinătatea lor, care, poate din simpatie pentru suferința doamnelor bucșe, au clacat și ele. Așa, am asistat neputincioasă la creșterea devizului, cu bascule, alte bucșe (de suspensie si de bara stabilizatoare), suporți diferențiale. Si cum mașina își bazează principiile de funcționare pe o simetrie, daca era dreapta, era și stânga, daca era fața, era și spatele, și tot așa mnai departe, așa ca o bucată s-a înmulțit cu 2, sau 4 după caz.

Unde mai pui ca bucșele au fost atât de atașate de mașina mea, că nu au vrut în ruptul capului să o părăsească, iar băiețașii au mai rupt și o bieletă in procesul de detașare, bieletă pe care tot mie mi-au pus-o în cârcă, dar pe care le-am pasat-o înapoi, elegant.

În concluzie, se schimbă multe la mașina mea, se reconfigurează și bugetul meu, iar eu stau și mă uit pe fereastra casei mele cum Crivățul își face de cap afară. La vita e bella!

Dragoste mare

Hotărât lucru, aici e vorba despre dragoste. Dragoste mare!

Cât de mult este prea mult?

Citeam azi dimineață un articol despre cum s-a tot acoperit o problemă, de teama că o să sară în aer toate organizațiile non-profit, non-guvernamentale, asociațiile și alte grupuri de suport, de susținere, you name it. Care e problema? În Anglia, 1 din 500 de bebeluși nou nascuți are probleme serioase de sănătate cauzate de hrănirea insuficientă (cifra se ridică la aproximativ 1300 pe an). Mai exact, cauzate de alăptatul exclusiv, alăptat insuficient in anumite cazuri.

Ca să fiu și mai clară, problema apare deoarece tinerele mame nu știu, nu pot alăpta corect, sau pur și simplu nu au lapte, dar se încăpățânează să ii hrănească exclusiv natural. Mai mult, sunt impinse de la spate de enorm de multe campanii care promovează alaptatul exclusiv ca fiind singura posibilitate de hrănire a copilului (altfel esti considerată denaturată, inconștientă și egoistă). Campanii care mie, personal mi se par șantaj emoțional.

Mai mulți specialiști au spus ca pur și simplu aceasta problema a fost ascunsă „sub covor” (ca să preiau expresia mot-a-mot), și ca efectele se vad acum. Bebelușii au nevoie in medie de o săptămâna de terapie de rehidratare in spital, iar efectele pe termen lung nu au cum să fie cunoscute, deoarece nu se pot vedea leziunile aparute pe creier datorita subnutritiei.

Bineinteles ca toți susținătorii alaptatului exclusiv o să sară de doi metri în sus și o să vocifereze că este o manevră a producătorilor de formulă prin care aceștia vor sa recupereze terenul pierdut în ultimii ani. Bineințeles ca adevărul este undeva la mijloc. Totuși, bebelușii aceștia chiar există, si totuși ei au fost afectați pe viața de lipsa de informare a mamelor lor, sau poate chiar de prea multa informare.

Si ce e si mai trist este că aceste cazuri apar in toată lumea așa-zis dezvoltată, și nu sunt doar un produs al țărilor sărace din Africa.

Articolul îl gasiți la adresa: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1148209/Babies-breastfed-incorrectly-risk-dehydration-death.html

Leapsa cu numarul 3 sau eu cu mine, despre mine

Leapsa primita de la Ruxel, via Fuck You, Tovarasi

SUNT:

I’m a bitch, I’m a lover, I’m a child, I’m a mother I’m a sinner, I’m a saint, I do not feel ashamed I’m your hell I’m your dream, I’m nothin’ in between

AS VREA: sa fiu uneori mai mult/putin toleranta

PASTREZ: mult prea multe, si in suflet si in casa

MI-AS FI DORIT: ca bunicii mei sa fi trait mai mult de cat au facut-o

NU IMI PLACE: ca am luat-o pe un drum gresit, noi, ca omenire, si ca nu incercam sa schimbam nimic, ca mi se pune o eticheta ca romanca pe unde merg

MA TEM: pentru viitorul puilor mei

AUD: vocea cristalina a lui Chitzi chiar si cand nu e langa mine, si din cand in cand Vivaldi J

IMI PARE RAU:

IMI PLAC: lucrurile, gesturile, cuvintele, semnele simple

NU SUNT: falsa

DANSEZ: aproape oricand aud muzica

NICIODATA: nu spun niciodata

RAR: fac ceva ce nu imi place, si ma consider extrem de norocoasa din punctul asta de vedere

PLANG: de enorm de multe ori de cand cu hormonii de sarcina. Sper sa imi treaca!

NU SUNT INTOTDEAUNA: multumita de mine insami, si nici cum ar vrea lumea sa fiu

NU IMI PLACE DE MINE: cand sunt slaba, cand bunatatea imi este luata drept prostie, cand sunt umilita, cand nu ripostez.

SUNT CONFUZA: cand vine vorba despre ce vreau de la mine si cu mine in perioada asta

AM NEVOIE: liniste si multa, multa dragoste

AR TREBUI: sa mai fac lepse din astea mai profunde, ca mi s-au aprins niste beculete

Si... intrebarile se indreapta spre Alina, Raluca, Bogdana, Andreea, Claudia, Miki si, ultimul dar nu cel din urma, Ubi, ladies and gentlemen!

Mintea unui copil de 3 (trei) ani

Imi taiam niste pepene galben, si incercam sa o conving si pe ea sa manance:

• "Mmmm ce dulce e pepenele asta!
• Mami, e la fel de dulce ca si mine??" ???!!!!

Dupa vreo un sfert de ora in care nu am auzit nici o miscare, nici un sunet, nimic, ma duc sa vad ce face:

• Ce faci Pusi aici?
• Stau cuminte, nu spun nimic, ca sa mi dai ciocolata!

Ii dau o gauffre, o las in sufragerie sa manance, si incep sa aud maraieli.

• Ce e Pusi?
• Nu suport sa stau cu firimiturile astea!!

Wish list

Mi-aș dori ca fiul meu să aibă ochii verzi, ca ai tatălui său... Și ca ai tatălui meu... Mi-aș dori să le moștenească și sprâncenele, „sprâncene á la Tom Cruise”, groase, masculine, si parcă mereu încruntate. Să ia un pic din zâmbetul fiecăruia, dulce și luminos de la Ubi, ghiduș și mereu pus pe șotii de la tatăl meu... Mi-aș dori să fie talentat la desen ca bunicul lui, și poate să devină arhitect când s-o face mare. Să mai ia de la el pasiunea pentru bucătărie. Mi-aș dori să aibă sufletul si mintea tatălui său. Mintea de acum, nu cea de adolescent răzvrătit, nu de alta dar nu vreau să îmi facă prea multe zile negre. Mi-aș dori să fie drăgăstos, tandru si masculin in același timp, la fel ca tatăl lui Mi-aș dori să fie mereu curajos, sa aibă mereu curajul de a-și asuma deciziile, să nu se ascundă niciodată in spatele altora, să fie independent, vertical. Și ca să revin cu picioarele pe pământ, mi-aș dori să nu îmi dea prea multe bătăi de cap in primele luni, să doarmă, să nu aiba colici prea mulți, să fie mâncăcios, dar mai presus de toate sa fie sănătos. E prea mult oare?

Orhideea, barza, gargarita

Ce au cele trei in comun? Pe mine! Pentru ca toate au poposit in casa mea, de Sfantul Valentin, cadou de la Ubi. Impreuna cu un cosulet si pentru Chitzi, ca si ea sarbatoreste Valentinu'. Un close-up Si un close-up mai apropiat Iar in mijloc: o barza! Si venita la oferta, odata cu orhideea si cu barza: o gargarita!

Jurnal de weekend

Un weekend plin, ca sa ii facem in ciuda racelii. Valentin a fost sarbatorit in trei, cu o piesa de teatru la Tandarica, vazuta cam pentru a treia oara in stagiunea prezenta, dupa care ne-am incarcat bateriile cu o friptura suculenta de vita, la Argentine. Urmatorul popas a fost la balet, la scoala de dans la Violetei Captari, unde timp de o ora mi-am vazut copilul mai fericit ca oricand. Seara s-a terminat acasa, unde de la atata agitatie de peste zi Chitzi a fost la un pas sa adoarma de cateva ori. Eu am realizat ca pe langa mirosul pierdut cu o zi in urma la debutul racelii, mi-am pierdut pe undeva si gustul. Cred ca printre zecile de servetele umplute de nasul meu... Am beneficiat si de cateva momente de liniste, perfecte pentru o hoinareala prin blogosfera pentru mine, copilul fiind postat strategic in brate la Ubi: A doua zi dimineata ne-au trezit niste raze de soare foarte buclucase, numai bune pentru o mini sedinta foto ultra matinala, pana am fost chemate la masa de bucatarul de serviciu. Nu am ratat nimic, nici florile, nici dansul nici lectura! Am primit un mic dejun aproape in totalitate BIO, extracopios, plin de proteine, vitamine si alte elemente esentiale. Din acel moment, urmand cu sfintenie acelasi principiu ca si cu o zi in urma („nu ne tine pe noi o biata raceala in casa”), nu am mai revenit la cuib decat pentru un somn revigorant de dupa amiaza. Ne-am petrecut a doua jumatate a zilei intr-o locatie mult prea lumeasca, alergand din magazin in magazin. Ne-am infruptat la Nordsee cu bucate din lumea apelor, eu fiind singura care am indraznit sa iau creveti, Ubi si cu Chitzi, mult mai cuminti luandu-si cate un somon. Eu as fi putut sa mananc la fel de bine si fasole cu carnati, sau ostropel de pui, sau,mai rau, mancare mucegaita, stricata sau putrezita ca tot nu as fi simtit diferenta. Iata si finalul cu happy end, cu proaspata achizitie de la Zara Home: o ratusca (gigantica!). Si apropos, iubesc magazinul asta!!!

Carantina

Familia de soricei e in carantina. Mai intai a racit Chitzi, in stilul caracteristic, adica o duce pe picioare fara probleme, dupa care urmatoarea victima am fost eu. Eu nu am mai avut atata noroc. Ma doare toata carnea ca si cum as fi fost batuta, ma ustura gatul de parca as avea carne vie, nu pot respira si nici nu imi pot sterge nasul sau daca il sterg, scot pe langa ce ar trebui sa scot in mod normal si un pic cam mult sange. Acum se pare ca nici Ubi nu e departe. Sper doar sa se multumeasca raceala asta doar cu atat. Ca si cu asta, si cu celelalte neplaceri... Vreau macar sa vina primavara. Se poate? Un pic de caldura? Un pic, mic-mic?

Colors of the world

Roz cu nuante de gri. Multe.

• Afara e urat. Ploua mocaneste, bate vantul, iar fereastra mea e plina de stropi.
• Mie mi-e rau. Mi-e foame dar nu pot manca, mi-e sete dar tot ce beau se opreste undeva in gat. Poate reusesc totusi sa contracarez efectul prunelor cu niste paine prajita si ceai de menta. Ca nici nu ma gandesc sa iau Smecta.
• M-as baga in pat, dar mi-e groaza ca tot ce e in stomac face cale intoarsa in clipa in care ma pun la orizontala
• Am de pregatit materiale pentru maine la scoala si nu am putere sa ma apuc.
• Ma chinui de azi dimineata sa pun o melodie de pe youtube pe blog si nu reusesc. M-am resemnat. Dar am gasit varianta romaneasca la youtube, care se pare ca ma iubeste mai mult.
• Am atatea lucruri de facut pe care le-am tot amanat, si uneori simt ca ma prabusesc sub greutatea lor. Nu am putere.
• Ma simt urata, neingrijita, trista si deprimata. Si uite ca am reusit sa scriu un post urat si tragic. Sau tragicomic?

Later edit: Pe cer se vad niste nuante si bleu si de roz. S-au inmultit si nuantele de roz in defavoarea celor de gri din capul meu...

Romanii si romantismul

Zilele trecute ne-am chinuit sa invatam sa facem cifrele arabe, dar ceea ce a iesit semana prea mult cu scrierea cuneiforma si drept urmare, azi am avut ideea sa o invat cifrele romane. Ne-am oprit deocamdata la unu, doi si trei roman. Iata si ce a iesit:

• Mami! Uite ce am facut!
• Ce ai facut, pusi?
• Unu romantic!

Later edit: Chitzi la tabla

Locul de ascutit ghearele

Locul de ascutit ghearele tocmai s-a mai imbogatit cu un post: Dusmanii Liberatii Va astept la o discutie verde in fata!

3 bebe si 1 mami

David avea aici sase zile de la "creatie" si nimeni nu stia inca de existenta lui. Totusi, fotografia parca transmite ceva :)

Works of art - partea a doua

Am urmat timid sfatul lui Ruxel, si ne-am pus pe treaba. Iata si ce a iesit (cu putin ajutor de la mami - care s-a ocupat de partea de crop. Asta a fost aseara... Azi dimineata, pana m-am trezit eu, copilul meu cel harnic mi-a facut un desen cu dedicatie :)

In asteptarea vacantei...

Ca la scoala, de maine intram in trimestrul III. Ce nu e ca la scoala este ca dupa trimestrul III nu intram in vacanta. Dar despre toate astea maine, cand oferim o retrospectiva a modului in care a crescut copacul vietii...

Mami, David si oglinda

Norisori

Azi a fost o zi speciala din punct de vedere meteo. Am avut parte de un curcubeu frumos, pe care il puteti vedea la badici si am mai avut parte chiar daca foarte timid, de niste nori speciali si foarte rari: mammatus. Norisori pe care i-am pozat cu singura camera foto din dotare la momentul respectiv, cea de la I-phone, de o calitate un pic cam slaba.

Verde in fata

Va invitam sa ne vizitati si pe puiul nostru mai mic Verde in fata, si sa va dati cu parerea. Acceptam critica constructiva!

Unde sunt bunicii nostri si linistea adusa de ei?

M-am intors de la Brasov (mai exact Sacele) acolo unde azi la biserica "de jos" bunicul meu si-a lansat cartea "Sacelele de pana mai ieri". Bunicul meu are 85 de ani si este "mocan sacelean". De fapt toti ai mei (mama, tata, bunicii) sunt din Sacele. Acolo s-au nascut, acolo au crescut. Ziua de azi a fost una pe care probabil mi-o voi aduce aminte multa vreme de acum inainte. Imi propusesem demult sa ajung la lansarea cartii chiar daca bunicii mei insistau sa nu merg, sa stau acasa cu mami, Chitzi si bebe. De dimineata, din cauza faptului ca alarma telefonului meu a binevoit sa nu sune m-am trezit la 8.05. Lansarea cartii avea loc la ora 10.00. In 12 min eram spalat, imbracat si deja pe drum spre Brasov. Am lasat-o pe Bogdana ingrijorata din cauza drumului si fara lumina in casa. De pe drum am sunat la deranjamente ENEL (astae o alta poveste, apropos de serviciile ce ne sunt oferite si de cum sunt tratati clientii in Romania) si m-am certat cu o doamna operatoare careia i-am spus ca daca nu porneste lumina pana la ora 10.00, o sa-si caute de lucru :))). In fine, in jurul orei 10.40 am ajuns la Sacele (daca nu ma luptam cu centura Ploiestiului si trecerile de pietoni din Busteni puteam ajunge si mai repede).....sper sa nu ma fi prins nici un radar pe DN1. Festivitatea incepuse, am intrat in sala, toata lumea (multa lume) asezata pe scaune il asculta pe bunicul meu care le povestea despre carte si de ce s-a apucat de scris la varsta asta inaintata. Am uitat sa va spun ca festivitatea a avut loc la "casa de citire" (un fel de biblioteca a bisericii) din Sacele. In momentul in care am deschis usa toata lumea s-a uitat (normal) la mine. Brusc bunicul meu s-a oprit, m-a privit si apoi s-a intors spre audienta si a spus "dragii mei, sunt foarte mandru si bucuros; cel care a intrat acum pe usa este nepotul meu de la Bucuresti". M-am uitat la el si i-am zarit ochii umeziti.....Acesta a fost primul moment "special" al zilei. Bunicul meu a continuat sa povesteasca despre cartea lui, despre Sacelele anilor 1900, despre mocani, despre personalitatile din Sacele, despre istoria orasului. (stiati ca in 1906 Sacele era una din cele 5 localitati din Romania unde exista alimentare cu apa curenta pentru toate casele si iluminat cu gaz pe toate strazile si ca in 1910 in Sacele exista scoala "de meserii" pentru fete?...eu nu stiam pana azi). In sala erau prezenti prieteni de-ai bunicului meu, fosti elevi (el a fost profesor de... matematica), preotii de la biserica, rudele noastre din Brasov, profesori de la scolile din Sacele, primarul din Sacele si multi copii. (cartea nu va fi vanduta ci va fi daruita scolilor si liceelor din Sacele, bibliotecilor orasanesti, bisericilor si prietenilor). In primul rand al salii erau aprox 10 copii de tigani (da ati citit bine), veniti impreuna cu profesorul lor de limba romana. I-am urmarit in timpul discursurilor, erau numai ochi si urechi. La sfarsitul au primit fiecare cate o carte, au multumit, au facut o poza de grup cu bunicul meu si apoi au plecat impreuna cu ceilalti 30 copii de la celelalte scoli. Eu mirat, am intrebat ce e cu ei in sala si cum de au reusit sa aduca atati copii chiar daca sunt in vacanta. Profesorii lor mi-au raspuns zambind : sunt toti interesati de istoria locurilor in care s-au nascut, de strabunii lor, de obiceiuri si traditii sacelene.......interesant, nu credeti? La final au venit la mine prietenii bunicului meu: ce faci "mocanele", acum esti si tu mocan adevarat, felicitari ca ai venit sa fi alaturi de bunicul tau, nu te muti aici la noi, avem nevoie de tineri asa ca tine care sa inteleaga, sa stie ce inseamna spiritul sacelean, traditiile noastre.... Am ramas fara cuvinte, a fost cel de al doilea moment al zilei care m-a marcat... Pe drum venind spre Bucuresti am inceput sa ma gandesc: oare eu cum o sa fiu la 85 ani, oare ce au vrut sa spuna prietenii bunicului mei, oare de ce s-au pierdut spiritul, traditiile, obiceiurile, cultura, bunul simt si puritatea oamenilor din satele romanesti? Oare ce trebuie sa fac eu pentru a incerca sa duc mai departe macar o mica parte din ele? Multe intrebari , multe ganduri, multa bucurie si in acelasi timp si tristete.

O seara de dezmat

Pe principiul ca si Mami mai trebuie sa mai experimenteze diverse senzatii placute oferite in general de momentele de socializare intre membrii unei specii (in speta cea umana), aseara a fost dezmat timp de patru ore.

Locatia: Nautilus, o locatie cu iz pescaresc, unde cativa din prietenii nostri incearca sa readuca la viata atmosfera din Eliad. Am impartit spatiul prieteneste cu Eugen Mihaescu si Florin Iordache de la Krypton, Radu Captari, Florin Chilian. La o masa vecina, Mircea Baniciu, la fel de ghidus ca intotdeauna.

Ne-au incantat auzul ca in vremurile bune: Marius Batu si Mircea Vintila. Si taaare frumos a fost... Iar bebe a reactionat pozitiv, fiind intr-o verva de zile mari chiar si la cateva ore dupa ce am ajuns acasa J

Mami a facut dezmat, a mancat pulpe de pui cu cartofi prajiti, papanasi, clatite, a baut juma de bere si a fumat si o tigara. Tigara mi-a adus aminte de prima tigara pe care am pus-o in gura in viata mea, motiv nu de reculegere, ci de si mai buna dispozitie J.

Imi promit sa mai repet experienta, macar inca o data pana se naste bebe, nu de alta, dar un pic de dezmat face tare bine la moral!

PS: Si a fost atat de bine, incat Ubi care trebuia sa fie in dimineata asta la Brasov, acolo unde bunicul lui isi lanseaza la venerabila varsta de 85 de ani, o carte (impresionant, nu!?!), a dormit atat de adanc, incat a plecat cu o ora mai tarziu decat ar fi trebuit.

Promit sa revin si cu fotografii, pe masura ce le primesc si eu !

Another "leapsha"

Hai sa facem si leapsa primita de la Adra_Bell. Cu invitatie sa ghiciti cele 7 false (sau pe cele adevarate):

1. Mi-e frica sa merg cu masina la drum lung
2. Imi place sa sofez
3. Am fost muscata de un caine intr-un spital
4. Nu am tatuaj
5. Vreau sa imi fac implant de silicon
6. La prima vedere, par sociabila
7. Imi place Michael Jackson
8. Am o viata de telenovela, dar nu-mi pare rau
9. Nu regret nimic din ce am facut pana acum
10. Iubesc vara
11. Imi place la nebunie snowboard-ul
12. Vreau sa ma angajez din nou dupa ce termin cu alaptatul la bebe #2
13. Vreau sa ma vopsesc blonda
14. Imi place inghetata de ciocolata

Gata... Cat cu leapsa, avand in vedere ca am fost printre ultimele, si ca toata lumea si-a cam primit leapsa de la altcineva mai iute de mana decat mine, nu prea am cui sa o dau mai departe (in nici un caz la sapte bloggerite!)... Maria si Miki cred ca m-ar lua la bataie (oare?), asa ca nu-mi ramane decat sa o dau Papushei, mamicii lui Alex, Marei (poate ii trece durerea de cap de la atata concentrare) si Adei . Astept raspunsurile voastre :)

Miros de primavara

In cinstea primei zile calde din anul acesta, o avanpremiera florala. Enjoy!