Înflorit-au zarzării...

???

Azi noapte la ora 1 am spart borcanul de miere. Acum un sfert de ora am spart capacul de la oala cu ciorba. Sa inteleg ca vine norocul peste mine?

Bollywood vs Hollywood

Sau mai bine zis, cum indienii ăștia mulți au luat caimacul si o sala plina de vedete s-a prosternat in fata lor. Că sunt ai naibii de mulți. Un început fulminant, care aduce aminte de vremurile bune ale celor doua pisici trademark Kusturica. Dar atât. Doar începutul e demn de mentionat și de lăudat. Pentru că ceea ce urmează transformă pelicula într-un veritabil film de Bollywood. Clișee peste clișee, totul devine previzibil, iar din film nu mai rămâne decat imaginea, care e de nota zece.

Cearta dintre cei doi frați, cel rău ia fata și o apucă pe căi necinstite, cel bun rămâne singur. Își regăsește fratele dupa ani și ani, își regasește și iubirea, care între timp a devenit amanta interlopului cel mare și rău. Fratele lui este locțiitorul interlopului. Puștiul cel bun încearcă să o salveze pe fată, însă fratele său îi dejoacă planurile. Fratele bun ajunge la concursul vietii, concurs la care visează să ajungă fiecare picior de indian din cei 16 milioane ai Mumbaiului si nu numai, fiind considerat singura șansă de a scăpa de mizerie (sună cunoscut?), prezentatorul îi pune bețe în roate, speriat că îi va lua locul cândva, dar eroul nostru nu se lasă păcălit. Totuși, îl baga la racoare preț de 24 de ore, însă polițistul inteligent (???) și inimos îi dă drumul, ca să ajungă la seara finală, la ultima întrebare din concurs. Ultima întrebare este bineînteles singurul lucru pe care nu l-a știut niciodată, dar care este leitmotivul filmului, așa ca noi știm dinainte care este ultima întrebare, ultima variantă ajutătoare rămasă este, bineînțeles, „sună un prieten”. Își sună bineînțeles fratele („Frateeee, frateeee!?”), dar surpriză, răspunde chiar ea, iubirea vieții lui, pentru că între timp, într-un acces de recunoaștere a crimelor săvârșite și a greșelilor făcute, fratele cel rău îi oferă libertatea rămânând să suporte consecințele. Fata nu știe răspunsul, însă ce mai contează, ca scenariul este ferm: eroul nostru răspunde corect, iar cei doi se reîntâlnesc pe un peron de gară. Final apoteotic, care consfințește apartenența la Bollywood: un dans, cum numai in filemele indiene de pe Kanal D (sau era Național TV) mai puteți vedea

Vedeți vreun clișeu? Pentru asta a pierdut „The curious case of Benjamin Button” și Globurile și Oscarurile?

Lectia de baut

1. Se duce cana la gura 2. Se bea pana la ultima picatura 3. Se verifica daca nu cumva a mai scapat ceva neobservat 4. Se culeg roadele

Premiantii

Azi suntem premianti! Si Ruxel, si Gabriella ne-au gratulat cu titlul de One lovely blog. Noi il dam mai departe catre Lala si piticii ei si catre Claudia si piticul Alex.

O zi speciala

Daca la Gruia campania a dat roade foarte repede, asta a fost si din cauza ca suma de care avea nevoie Gruia pentru operatie era mai mica. La Cristian Stefan lucrurile nu stau la fel de bine, Stefanut are nevoie de 171.000 euro, ca sa poata efectua operatia in clinica din Milano. Si are nevoie de eforturile noastre inzecite!

Lui Stefanut i s-au alaturat baietii de la Dinamo, care doneaza incasarile obtinute in urmatoarele trei meciuri jucate pe teren propriu, Ionut Negoita care a donat 15.000 RON, Cristian Topescu, care a promovat cazul lui Stefanut la Congresul PNL, punand in peste 1700 de mape prezentari, fotografii si modalitatea in care se poate dona pentru Cristian Stefan.

De aproximativ doua saptamani, Cristian Stefan are si teledon la Romtelecom, numerele de telefon fiind urmatoarele:

• 0900 900 330 - 10 euro/apel
• 0900 900 335 - 5 euro/apel
• 0900 900 332 - 2 euro/apel

Si, cel mai important, azi e ziua lui Stefanut. Face trei ani. Ii urez "La Multi Ani!" o urare care noua ni se pare simplista, dar care pentru el are o semnificatie mult prea adanca. Ii doresc sa treaca peste tot cat mai repede, sa ii reuseasca operatia, sa se faca bine si sa creasca mare si sanatos. Iar noi sa ne urnim cat mai repede sa strangem banii necesari pentru operatia din Italia.

La multi ani, Stefanut!

Se poate!

Acest mesaj este de pe site-ul lui Gruia.

"ASTAZI NE-AM ATINS OBIECTIVUL. De fapt l-am depasit! Dorim sa multumim tuturor celor care i-au dat lui Gruia sansa de a merge in China pentru tratamentul cu celule stem.Pentru noi aceasta campanie a fost o experienta pe care nu o vom uita niciodata. Pe umerii nostri acum sta nu doar responsabilitatea pentru fiul nostru, ci si responsabilitatea fata de toti cei care au contribuit la campania noastra.Lupta lui Gruia abia acum incepe. Va rugam sa ramaneti alaturi de noi in lunile urmatoare pentru ca vom updata permanent website-ul cu noutati despre evolutia lui Gruia dupa tratament."

Nu pot decat sa ma bucur ca in sfarsit Gruia are o sansa reala sa isi vada mamica, fratiorul si pe toti cei apropiati!

Mai avem insa o datorie, fata de Cristian Stefan, care inca mai are un drum lung de parcurs, pana speranta lui intr-un viitor mai bun va deveni realitate!

Ai laic tu movet, movet

Citat din Chiti. Si sursa:

Human stain

Urasc oamenii falsi. Ii simt de la prima privire. In interiorul meu se activeaza un clopotel care da alarma. M-a avertizat de multe ori si nu s-a inselat niciodata. Deci spuneam ca urasc oamenii falsi.

Oamenii care au mana ca de gelatina, umeda si alunecoasa. Oamenii, care atunci cand te saruta, dupa ce nu te-ai mai vazut cu ei multa vreme, te saruta ca si cum ai face parte din Camorra. Oamenii care rad mereu, iar gura lor este fixata in pozitia unui rictus care se intinde de la o ureche la alta. Oamenii care la fiecare cuvant al tau sau al lor dau aprobator din cap. Oameni ai caror ochi nu stau nici o fractiune de secunda locului, sau dimpotriva te fixeaza intocmai ca un hipnotizator. Oamenii care iti invadeaza spatiul vital, si mai mult de atat, nu ezita in a-ti viola intimitatea ta, atingandu-te cu orice ocazie pe antebrat. Oamenii care nu fac absolut nimic, ci doar traiesc ca niste paraziti pe seama celorlalti. Oamenii care isi aroga drepturi fara pic de bun simt si care "te fac" cu zambetul pe buze. Oamenii care te sustin pe fata, si cand le intorci spatele te injunghie fara pic de remuscare. Oamenii pentru care a manipula este un modus vivendi. Oamenii pe care ii simti cum ti se baga pe sub piele si nu stii cum sa ii opresti. Pentru ca in fata lor, atunci, pe moment, ramai dezarmat. Am intalnit unul din astia azi.

Simt nevoia sa imi fac un dus lung si fierbinte sa ma curat de mizeria lasata pe mine. Dar doarme Chiti. Doarme pe burtica cu un bebe roz sub un brat. Buclele i-au cazut pe fata, dar nu o deranjeaza. Nici nu i se aude respiratia, atat de profund doarme. Ea e sursa de unde imi reincarc eu bateriile. Dusul poate sa mai astepte. Ma simt deja mai curata.

Incredibil

Cu ajutorul unei pusti de tir, al unei camere foto Nikon D40 si al unui blitz special, artistul britanic Alan Sailer a reusit sa surprinda imagini uimitoare ale momentului exact in care un proiectil metalic strapunge diverse obiecte de uz cotidian. Sailer s-a folosit de un laser pentru a declansa obiectivul camerei, care, cu ajutorul unui blitz realizat chiar de el, a captat intreaga actiune cu incetinitorul, in ciuda vitezei de aproximativ 150 metri pe secunda a proiectilului lansat din pusca. Artistul a reusit sa regleze timpul de expunere al aparatului, astfel incat fotografia sa fie realizata in momentul ideal, captand exact clipa de maxima “erupere” a obiectului strapuns de glont. Sursa articol si fotografii: Descopera.ro

Culoarea saptamanii

Saptamana trecuta inauguram un "concept" nou, culoarea saptamanii in poze. Ina ne spune pe Lifestyle Blog care e culoarea, si noi ne conformam. Saptamana asta este de fapt o non-culoare: alb. Alb pur Alb spumos

Cifre

Bocanila in cifre:

• 125 batai pe minut (destul de linistit)
• 2,178 kg +/- 318 gr (bolovan!)
• 29, 78 circumferinta abdominala (rotund)
• 29,63 diametrul capului (capos)

Mami in cifre

• 69,3 kilograme crestere de +13,3 kg
• 105 cm circumferinta abdominala (rotunda!) crestere de +40 cm
• 97 cm bustul (nu poate ramane asa?????) crestere de +10 cm
• 102 cm posteriorul (asta NU trebuie sa ramana asa!!!) crestere de +11 cm

Termen: 14 mai dupa masuratori cu sase zile mai devreme decat termenul de 20 mai. Poza am, dar e clar, Iosup nu le are cu fotografiatul copiilor, ca iar a iesit o poza cu un extraterestru, pe care as prefera sa nu o public.

Indoctrinarea

Totul se invarte acum in jurul lui Bocanila. Pana si Rebecca nu mai vorbeste de altceva decat de Bocanila. Cand vorbeste de mancare, povesteste cum o sa ii dea de mancare. In camera la culcare, povesteste despre cum o sa il plimbe pe bebe. In magazine, cand se uita la vitrine sau la rafturi, tot timpul gaseste ceva pentru... bebe. Bebe este punctul central, miezul vietii noastre de zi cu zi. Si nu am facut nimic special, sa o pregatim. Ea a inceput sa intrebe cum o sa fie cand o sa apara bebe, din pura curiozitate, iar noi i-am povestit, asa cum ne-am imaginat noi. Cum o sa doarma, unde o sa pape, cum o sa il plimbam, etc. Am luat-o la cumparaturi, si trebuie sa recunosc ca are fata mea gusturi bune!

Si ii place la nebunie! Toata starea asta de expectativa ii place. Nu manifesta semne majore de nerabdare, desi mai intreaba cand vine bebe, daca mai sta in burtica, etc. I fiecare dimineata verifica daca e acolo, isi pune manutele pe burtica si intreaba "Ce face bebe? Nani?" si imi zambeste angelic.

Acum stie ca mergem sa il masuram pe bebe. Indoctrinare, deci. De bunavoie si nesilita de nimeni.

Azi

Buna Vestire. 32 de saptamani de Bocanila. 4 luni pana la 32 de ani. Noi doi intr-o poza promisa de muuult Alinei. Si pentru cel care imi suporta toate morocanelile, mai ales pe cele de dimineata si toate transformarile mai frumoase sau mai putin frumoase.

Fulga

Am fost poreclita Fulga. Timp de aproape 11 luni, am produs exact la fel ca vacuta din reclama. Cea mai fascinanta perioada din viata mea. Dupa sarcina, bineinteles.

Inceputul a fost dureros. De la "draguta" care m-a asistat la prima alaptare (incercare de alaptare, sa ne intelegem) si care cred ca intr-o viata anterioara a fost paznic la un lagar de concentrare sau a facut parte din trupele de tortura ale Inchizitiei si pana la momentul culminant, trei sapatamani mai tarziu, cand am scos lapte cu sange sau sange cu lapte, totul a fost o lupta. Laptele a venit greu, cezariana bat-o vina, si atunci cand a venit nu am putut sa-i dau lapte domnisoarei, pentru ca "nu avea putere sa suga", asa ca putinul lapte scos cu furca din sanii mei s-a dus direct in stomacul ei, printr-un tubulet. Din ziua 4 a inceput sa manance direct de la sursa. Si nu s-a mai oprit.

Senzatii? Multe, imposibil de descris. Minunate. Experienta unica si de neinlocuit.

Finalul a fost la fel de dureros. Pentru ca m-a lasat balta brusc. Nu a mai vrut, ca nu putea sa respire in timp ce sugea. Prima raceala, si m-a abandonat. Cinci zile dupa am fost ca drogata, in mare parte datorita medicamentelor de stopare a lactatiei, dar si datorita faptului ca m-am trezit brusc fara scop. Ma transformasem peste noapte din personajul central intr-un personaj care putea fi inlocuit la masa de oricine. Nu mai eram "the only one".

Ce vreau eu sa spun pe final, legat de alaptat, este ca nimeni nu ar trebui sa judece pe nimeni. Nici persoana care nu a alaptat nici macar o data, nici persoana care alapteaza pana are copilul 4 ani. E alegerea fiecaruia sa faca ce vrea. Am auzit chiar voci compatimitoare care mi-au spus "Doar atat ai alaptat?". Da doar atat. Sincer, intre noi fie vorba, mi s-ar fi parut ciudat sa o alaptez si acum cand are trei ani, pentru ca nu mai este un bebelus, e o fiinta in toata firea, cu personalitate si are deja niste convingeri si un mod de gandire. Si nu stiu daca aceasta dependenta de mine i-ar fi afectat in vreun fel modul de a percepe lucrurile. Dar asta nu inseamna ca judec, sau mai rau blamez pe cele care inca alapteaza si la aceasta varsta!

La noi e foarte ridicat sentimentul de superioritate. Si suntem foarte buni la teorie. Sa dam sfaturi, sa aratam cu degetul, sa judecam, sa categorisim. Fara sa vedem ce este in spatele unei alegeri sau a alteia. Later edit: Am gasit-o. Fotografia cea mai sugestiva

Compay Segundo

21 iulie 2009, Arenele Romane, Grupo Compay Segundo. Bilete pe Ticket Point. Abia astept!

Dor de duca

Am ajuns sa dorm putin. Extrem de putin. Cate sase maxim sapte ore pe noapte. Azi dimineata insa mi-am impus sa mai dorm. Asa ca azi dimineata la ora 8:00, dupa ce am predat una bucata Chitzi in maini sigure, m-am bagat la loc in pat sperand ca mai dorm macar o ora. Surpriza mare a venit cand m-am trezit. Era 12:00. Miezul zilei. Nu imi vine sa cred cata oboseala s-a adunat in mine. Trebuie sa ma "trezesc" la realitate si sa dorm mai mult chiar daca fortat, pentru ca in ritmul de sase ore pe noapte, nu stiu cum fac fata dupa ce se naste Bocanila. Cel putin asa ma gandesc.

Oricum pe langa buimaceala aferenta, rezultatul atator ore de somn venite de nicaieri, m-am trezit si cu un dor de duca foarte apasator. Dor de mare, de plaja, de hoinareala fara sens, de viata lipsita de griji, de zile frumoase si lungi, de piele bronzata, de plimbari de mana cu Ubi. Noi doi, singuri, singuri. Dor de nisip simtit pe talpi, de stropi de apa sarata in gura, de cuibareala in bratele lui, atunci cand se face racoare, de asteptat rasaritul, de linistea sparta doar de valuri si de tipetele pescarusilor. Dor de senzatia ca nu se va termina niciodata. Dor de puterea si pofta de viata din adolescenta, de doza de inconstienta pe care o aveam pe vremea aia.

Sa mai dorm asa mult si in zilele urmatoare? Sau dauneaza grav sanatatii mele? Mintale...

Little black dress

Mda, stiu vin cu trivialitati de-astea... Dar la 80% reducere, cine i-ar putea rezista?

Vine, vine primavara?

Am pus poze cu flori in cinstea ei, i-am dedicat Vivaldi, nu m-am oprit aici si am laudat-o, acum recurg la ultima solutie. Daca nici asa nu se indura?

Fluturele si leul

Nu, nu este o fabula. Este doar ce a vrut Chitzi sa picteze si ce a iesit in realitate.

Caruciorul ideal

Sta de ieri parcat frumos pe terasa noastra, asteptandu-si locatarul. In episodul urmator: patutul cu toate accesoriile.

Combinatie "mortala"

sau Choose your favourite!

De ce ti-e frica nu scapi

Pe vremea când eram însărcinată cu Chiți m-am dus la o prietenă care tocmai născuse un băiețel. Am nimerit la băița de seară (în fine, era 6 după amiaza, dar nu mai contează). Băiță efectuată de mama soacră, care fiind asistentă la Grigore Alexandrescu, avea o dexteritate care pe mine m-a impresionat de-a binelea. În timpul băiței însă a inceput teroarea. A luat cocoșelul puștiului și a început să îl maltrateze, într-un mod care mie mi s-a părut respingător. Urlete din partea copilului, la care eu am reacționat cu o privire din ce in ce mai dezgustată. Am aflat ulterior de la bunica asistentă că se numește decalotare, și ca trebuie făcută la toți băiețeii. „De ce?” am întrebat. „Pentru că trebuie, că așa e mai bine, pentru igienă.”

În clipa aia am mulțumit cerului ca in burtica mea crește o „păsărică”. Pentru că eu nu aș fi fost în stare să îi fac așa ceva copilului meu. De fapt mama băiețelului era ca și mine spectatoare... Acum când am aflat că voi avea băiat, mi-am amintit cu groază de ziua aia. Și de vorba „De ce ți-e frică nu scapi”. Și m-am apucat să citesc. Nu pot sa zic că sunt mult mai luminată, pentru că încă nu înțeleg de ce se face, care e scopul, utilitatea...

E clar, eu una nu o să îmi chinui copilul. După ce am tot citit și răscitit peste tot, încă nu văd beneficiile decalotării. Cât despre circumcizie, nu mai zic nimic. Va avea copilul nostru nume de evreu, dar aici se opresc asemănările cu poporul martir.

Atlasul de mitocanie urbana

Azi le-am ascultat pentru prima data, in masina, in timp ce ne faceam cu greu loc prin jungla urbana de pe DN1. Imediat am si identificat in stanga/dreapta noastra cateva exemplare din cele de mai jos. Chiar daca nu i-am intalnit pe toti, sigur ne vom intalni cu ei in zilele urmatoare, pentru ca mergem si in Dorobanti la Mothercare, si la Mall sa vedem si noi The reader si Slumdog Millionaire. Pace sa fie!

Multumim Guerilla! Iar vocea mi-a trezit amintiri placute!

La vie en rose

Pentru ca ne pregatim intens sa intampinam avalansa de bleu, si pentru ca ne-au inspirat si Caprele Irinucai si Ina cu al ei Lifestyle Blog am zis ca mai merge o perioada roz. Mult roz. Asa ca, incepand din aceasta saptamana, inauguram cu succes un post care speram sa devina traditie. Culoarea saptamanii in fotografii. Iar culoarea saptamanii acesteia este, ati ghicit.... roz! Baby pink Sleepy pink Pretty pink Happy pink Satisfied pink (la propriu!) Si din epoca pe doua picioare: Hip-hop pink Glowing pink: Burberry pink: Urban Pink (my all time favourite):

Nichita, google si blogul din burtica

Cineva a gugalit "parandu-mi rau de adolescenta comentariu" si a ajuns la mine pe blog. Curioasa din fire, am dat si eu google pe fraza asta aparent fara noima... Si mi-am dat seama ca sunt cam necitita in materie de poezie. Pentru ca e Nichita. Nimeni altul decat Nichita...

Se sărută, ah, se sărută, se sărută tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete, se sărută întruna ca şi cum ei înşişi n-ar fi decât nişte terminaţii ale sărutului. Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană, în staţiile de metrou, în cinematografe, în autobuze, se sărută cu disperare, cu violenţă, ca şi cum la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă şi moartea. Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri şi îndrăgostiţi. Atât de subţiri, ca şi cum ar ignora existenţa pâinii pe lume. Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum ar ignora existenţa însăşi a lumii. Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi în întuneric, în întunericul cel mai sigur, ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum soarele ar urma să răsară luminos abia după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate n-ar mai fi în stare să se sărute decât cu dinţii.

Senzational! Premiera absoluta

Doamnelor si domnilor, va prezentam in premiera absoluta pe Domnisoara Chitz, interpretand magistral un rol de o dificultate maxima: Iepuras coconas. Si acum varianta inteligibila:

Pierdut primavara. Ofer recompensa!

Ati vazut-o pe undeva? Daca o vedeti, sigur o recunoasteti. Rugati-o sa vina inapoi!

She's got the look

Sub lupa

In ziua de azi nu se mai vorbeste decat de Mihaela Radulescu. Si pentru ca am citit un post extrem de interesant, care cam "says it all", vi-l recomand si voua cu caldura. In plus pot sa spun ca pentru mine, ani de zile, a fost un model de tenacitate. Un model de urmat. Acum nu ma mai regasesc in acest model. Si mi se pare trista turnura. Si nu o inteleg.

Panica

S-a instalat.

Carucior - nu, nu il mai am pe al lui Chitzi, ca l-am dat. Si-asa, l-am urat din inima, ca era gri cu carouri si dungi bleumarin, bleu, verzi si albe. Carucior de fetita!

Patut - nici din asta nu am pentru ca domnisoara inca doarme in patutul ei, nu da semne ca ar vrea sa il paraseasca si nici eu nu vreau sa o fortez, ca sa nu isi faca idei preconcepute legate de fratiorul ei.

Accesorii patut - aici e aici: saltea, bumper, lenjerie, paturica 1, paturica 2, mai groasa, mai subtire, jucarie de agatat cantatoare si invartita (nu, nici din asta nu mai am, ca a distrus-o Chitzi)

Accesorii de baita - Cadita mica(nuuuuuu, nu mai am), prosopele mai mici, mai mari, suport sa stea copilul in cadita, produse de baie si post baie pentru nou-nascut

Accesorii de mancare - babetele (la greu, ca daca e ca si sora-sa...... nu mai comentez), pompa - si de data asta imi iau una electrica sa nu mai dau la mana pana nu o mai simt, biberoane de-alea mici, mici, suzete (chiar am de gand sa il mufez.... sorry, Bocanila!). Aici stau mai bine, dupa cum se vede: incalzitorul merge si acum, dupa trei ani de utilizare, sterilizatoarele sunt on stand-by, iar altceva sper sa nu mai imi trebuiasca.

Imbracaminte: caciulite, body maieu, body cu maneca scurta, body cu maneca lunga, body pijama, cu picioare, tricouri, bluze cu maneca lunga, pantalonasi, sosetele, botosei subtirei, manusi contra zgarieturilor, hainute pufoasee... Toate cu multiplu de cel putin 3. Experienta Chitzi spune ca cel putin 5. Le-am spus pe toate? oricum, chiar daca nu le-am spus, tot le cumpar. Fara numar, fara numar

Jucarioare: zdranganele in principiu, cat mai colorate si cat mai galagioase, si evetual unele pufoase, de molfait cand o veni vremea. Mai e ceva oare?

Ah, da! Accesorii de parfumare si intretinere in stare perfecta de functionare a funduletului. Fara numar, fara numar.

Asa ca, incetul cu incetul ne apucam sa bifam. Spunem o mantra, respiram adanc de tot si bifam. Cate un pic, cate un pic.

Asteptam sugestii

Sugestii de "de-constipare" a domnisoarei Chitz, in afara de prune si pere. Sa-i dau niste iaurt cu castraveti?

Am bagat-o pe LassBaby, functionam provizoriu cu supozitoare cu glicerina, care dau drumul la cateva pietricele care o fac sa semene cu o oaie. Bine, bine, cu un miel.

Premiu

Chitzi a primit premiu! De la Ruxel!Foarte incantata, a spus un "Multumehc" direct de pe olita! Il dam mai departe catre juniorul Alex, asa ca sa o stimulam pe mamica lui sa scrie mai des!

Pentru zile mohorate

Pe principiul romanul isi face iarna car si vara sanie, intr-o zi cu soare facem sugestii de petrecere a timpului atunci cand afara toarna cu galeata. Sa speram totusi ca acele zile sunt departe...

Cristian Stefan are noi suporteri!

Pe sport.ro putem vedea cum sansele lui Cristian Stefan prind viata. La fel si pe site-ul ziarului Ring. Deci se poate! Iar initiativa lui Nicolae Badea de la Dinamo este mai mult decat laudabila, cu atat mai mult cu cat stiu ca nu e prima oara cand se implica in campanii umanitare. Bravo!

Vine, vine priiiiiiimavara!