Ziua lui David

Azi dimineata ne-am trezit toti 3 la ora 9.00. Eu am profitat de faptul ca mi-am amanat intalnirile de dimineata si am dormit mai mult decat in alte zile, Chitzi a dormit si ea linistita stiindu-ma cu ea in camera :) iar mami ne-a asteptat cuminte in dormitor. Dimineata frumoasa, jaluzele ridicate, mult soare, desene animate si laptic pentru Chitzi, lapte si vreo 2 postari noi pentru Bogdana, un dus f. lung si apoi niste e-mailuri trimise pentru mine. Nici unul din noi nu ne-am gandit vreo secunda la ce va urma in continuarea zilei (desi Bogdana avea in minte si faptul ca si Chitzi s-a nascut in ziua in care sarcina a implinit 37 saptamani)

Chitzi s-a pregatit sa iasa afara, in parc, la joaca, eu si Bogdana am pornit spre maternitatea Giulesti. Acolo ne astepta doamna doctor pentru o noua serie de investigatii (ecografie) normale in ultimele 2 saptamani premergatoare nasterii. Asa cum stiti deja de la Bogdana aveam niste mici semne de intrebare datorita valorilor crescute ale fluxului pe artera prin care se hranea David.

Am ajuns la spital, am luat-o pe Adriana (doamna doctor) si apoi am mers la ecograful maternitatii. Acolo....surpriza peste surpriza. Fluxul avea valori similare celei de aseara dar lichidul scazuse mult si cordonul era infasurat in jurul gatului! (la ecografia de aseara cordonul era "esarfa", deci motive de ingrijorare nu f multe). Doctorul Paun (nu stiu daca i-am retinut bine numele)a dat verdictul dupa primele 5 minute...operatia trebuie sa fie facuta repede, azi sau maine. Eu si Bogdana ne uitam unul la celalalt si nu prea ne venea sa credem. Iesim de la ecograf impreuna cu Adriana, mergem sa analizele obligatorii inainte de nastere, pe drum ne hotaram ca operatia sa fie facuta seara. Apoi mergem sa completam foaia de internare. Eu am iesit afara si am inceput sa dau telefoane. Am lipsit aporximativ 5 minute. Cand m-am intors Adriana imi spune: e ora 12.05, fugi acasa si adu-mi cutia pentru recoltarea celulelor stem, la ora 12.30 eu intru in operatie! Eu buimac, nu spun nimic, o intreb pe Bogdana daca merge cu mine, ea imi spune ca nu si sa aduc si geanta pregatita cu bagajul ei.....

Am "zburat" pur si simplu pana acasa am luat totul si m-am intors la 12.32 min. La intoarcere am mers cu avariile pornite pe contrasens si am trecut de 3 ori pe rosu :). Am prins-o pe Bogdana la lift, i-am dat un pupic si asta a fost. Apoi a venit si mama Bogdanei si am vrut sa urcam la sala de operatii. Am dat peste un "cerber" foarte nervos si foarte agramat care a incercat sa ne explice ca nu avem voie in spital decat la orele de vizita (14.00-18.00). Eu, bineinteles am inceput sa ii explic (pe un ton f ridicat) ca Bogdana naste si sa faca bine sa se dea la o parte sa trec. Mama Bogdanei s-a strecurat printre noi si a urcat, eu am ramas cu el inca vreo 10 min purtand o discutie stupida. Pana la urma cerberul a plecat eu am luat un halat si am urcat. La sala de operatii una din infirmiere ne-a tinut la curent cu desfasurarea evenimentelor. Mai intai la 13.15 ne-a anuntat ca David este deja sus la salonul noilor nascuti. Am fugit repede acolo si am reusit sa intru. L-am vazut, m-am asigurat ca este bine si am coborat. Dupa aproximativ 1 ora operatia s-a terminat si Bogdana a fost dusa la reanimare. In tot acest timp telefoanele si sms-urile curgeau (eu am apucat sa transmit un sms cu dimensiunile si nota lui David :)). Am intrat la Bogdana, ne-am asigurat ca totul e ok si i-am spus ca David este bine. Am fugit apoi iarasi inapoi la David. Acolo am aflat ca este la terapie intensiva (un lucru normal pentru bebelusii nascuti inainte de termen) si ca ii este monitorizata "adaptarea" la noul mediu. Mai ales respiratia si felul in care plamanii lui sunt pregatiti pentru oxigenare. De aici incolo restul a trecut destul de repede...eu am mai fugit pana acasa (o sa va povestesc maine si reactiile pe care le-a avut Chitzi care a fost incredibil de dulce atunci cand am ajuns: unde este fratiorul meu, azi e ziua lui, ai adus si tort ?:)), apoi de cateva ori la David (poze si discutii cu doctorita Iancu - super atitudine, super doctor, MULTUMIM pentru ajutor!) care a evoluat permanent spre mai bine si in restul timpului langa Bogdana.

La 23.20 am ajuns acasa cu o durere de cap incredibila, cu telefonul aproape descarcat dar linistit si foarte fericit. Mami si David sunt sanatosi si Sambata vor veni acasa! Jurnalul din burtica se apropie de sfarsit, jurnalul lui Bocanila, Chitzi, Mami si Ubi se pregateste pentru start! Inca odata va multumim tuturor pentru urari si felicitari (Lala multumim pentru anuntul nasterii lui David!) si o revenim curand cu noutati! Toate pozele pe care am reusit sa i le fac azi lui David sunt in acest post.

David

Astazi la ora 13.05 s-a nascut David Ioan. 2,950g, 50 cm si nota 10 la nastere, chiar daca a fost foarte grabit (revin cu detalii dupa ora 24.00 cand o sa am mai mult timp sa scriu). David este sanatos chiar daca este tinut la monitorizare pana maine dimineata iar mami este la reanimare si in afara de faptul ca nu se poate da jos din pat face de toate (maine probabil ca o sa va si scrie). Revin cu detalii si multumim pentru mesajele de felicitari!

37

La 37 de saptamani si 0 zile, in urma cu 3 ani si ceva, intr-o vineri inghetata, in loc sa ajung la Burebista la o zi de nastere, sa mananc pulpe de pui la ceaun cu catorfi prajiti si mujdei, am ajuns la ziua de nastere a propriei fiice, care m-a servit cu rahianestezie, perfuzii si alte bunataturi.

Nu sunt foarte superstitioasa, dar sunt curioasa daca actualul locatar va trece de aceasta "bariera". Mai ales ca se pare ca ce ii transfer eu prin cordon nu prea ii mai ajunge. Cel putin asa a reiesit la ultima echo, de aseara, unde un anumit indice, cunoscut si ca "indicele de rezistivitate pe artera ombilicala" in loc sa scada, a crescut. Si inca a crescut vijelios. Mai mergem azi la pranz la inca un nene sa ne faca o alta echo.

Pentru lamurire, indicele asta ar trebui sa fie sub 0,70 in momentul de fata. Vineri era la 0,73, ceea ce era o valoare la care mai fusese la mine, numai ca aseara a crescut la 0,79. Indicele asta arata viteza sangelui prin artera care pleaca de la placenta si se duce la bebe. Sa-l hraneasca. Cu cat indicele e mai mare, cu atat viteza e mai mica. Adica mai putina mancare pentru bebe. Daca indicele asta continua sa creasca, bebe nu mai mananca deloc. Si aici apare hipoxia. Care stim cu toatele/totii ce e.

Floarea misterioasa

Matinala

Si nu, nu eram purtatoare/transmitatoare de virusi. Nu inca.

Virusi

Laptop virusat, eu virusata. El se trateaza cu norton, bit defender, eu cu paracetamol. Se pare ca e vorba de simpatie. Dupa ce saptamana trecuta a baut si el fresh de portocale odata cu mine, acum a tinut neaparat sa se viruseze odata cu mine. Ce mai urmeaza? Sa nasca oare un laptop mititel peste vreo doua saptamani?

Dupe blogulete. Sau defularile unei femei gravide – partea a doua.

Aseara pe Realitatea TV, la emisiunea „Dupa Bloguri” ne-a cunoscut si pe noi blogosfera... Ca mamicute cu blogulete despre copilasi. Apreciez efortul supraomenesc al Marei si al Adei de a contracara avalansa de diminutive ce parea sa nu se mai sfarseasca din gura realizatorului emisiunii, numai ca pana si ele s-au dat batute intr-un final. De fapt Ada si-a si spus pasul dupa realizarea interviului, aici.

Si acum trecand peste greata provocata de atatea diminutive ce au iesit ca porumbeii calatori din gura stimabilului (ma scuzati dar inca mai sunt graviduta, si bebeluselul din burticica mea inca mai acutizeaza reactiile de greata), vine si nedumerirea mea: oare chiar in halul asta suntem privite?

Chiar scrie pe noi „diminutive.blogspot.com”? Chiar la fiecare propozitie oare bagam si un diminutiv? Chiar nu putem mai mult? Sau pur si simplu ei, neposesorii de blogulete de mamicute, nu pot sa vada dincolo de eticheta „cu copil/fara copil”?

Mi se pare mie, sau automat eticheta „ cu plod” duce automat la urmatoarea descriere: „Femeie care in proportie de 50% sta acasa cu copilul, nu mai stie altceva in afara de cresterea copilului, bananaie pe forumuri despre mame si copii/pe blogurile aferente. Iese afara de doua ori pe zi, dar in parc, cu plodul din dotare, unde intimp ce plodul isi face de lucru prin nisip, ea sta de vorba cu celelalte mame despre subiecte legate de copii. Eventual, posturile la care se uita sunt cu telenovele (poate isi si asuma in public faptul ca se uita la acest gen de seriale). In general arata din ce in ce mai neingrijita, kilogramele puse inainte de sarcina atarna in mod digratios prin tricourile lalai pe care le-a imprumutat de la sot. Vorbeste mult/scrie mult, isi lauda progenitura la fiecare realizare a sa, fie ca e vorba de un cacuta facut la olita, fie ca e vorba de o bataita aplicata prietenului de joaca”

Cate din voi va regasiti in aceasta descriere? Eu una nu.

Si nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic impotriva folosirii diminutivelor. Insa am impotriva etichetarii unei parti de blogosfera ca fiind stupida si neinteresanta. Pentru ca asta este mesajul „subliminal” transmis. Ce o sa se intample cand o sa faca un reportaj despre blogosfera din bucatarie? O sa ajunga lumea sa creada ca acele femei care posteaza retete nu mai au in cap si altceva in afara de bucatareala.

Wrong my dear Watson!

Naughty girl

Asta sunt eu, si acum la ceas de noapte (zi) imi fac mea culpa. O femeie in noua luni nu ar trebui sa aiba programul pe care l-am avut eu in ultimele doua zile. Asta daca vrea sa ajunga la data programata pentru operatie. Drept pentru care de maine promit sa ma cumintesc. Plus ca in acest moment, simt ca ma incearca o raceala. Care ar fi printre ultimele lucruri care mi-ar mai trebui.

Sambata am plecat la 11 dimineata de acasa cu urmatoarele opriri: Carturesti cu targul lor pentru juniori, Unirea cu locul lor de joaca, Marriott cu Champions pentru o masa de campioni. Un pit stop scurt facut acasa pentru a lua echipamentul de balet si cadoul pentru Leul Rayan. Urcus de cinci etaje pe jos la balet, ca se stricase liftul. Tot cinci etaje si la coborare. In drum spre petrecere copilul a adormit. Ce n-as fi dat sa fiu in locul ei! Petrecere de povestit doua saptamani despre ea, cu balamuc maxim, copii multi, veseli, frumosi si agitati. Cel mai bun humus mancat in ultimii ani si un tort pe masura. Am ajuns acasa in sfarsit la ora 21. M-am intins pe canapea si nu m-am mai miscat de acolo decat ca sa imi transfer augustul trup in pat. Unde m-am zvarcolit pana la 6 dimineata. Arsuri infioratoare, greu de suportat. Maalox complet inutil.

La 9 dimineata a venit copilul peste mine. S-a intins langa mine, si a mai dormit spre marea mea usurare pana la 11 jumate. Trezirea, zeci de lucruri mici de facut conform ritualurilor matinale, iar o ora mai tarziu, gata de plecare spre parintii lui Ubi pentru masa de pranz. Acolo am zacut ca o leguma pe canapea pana spre finalul mesei. La intoarcere, desi aveam stabilit ca Ubi va monta patul copilului, am ajuns in outleul din Militari. Unde, desi am intrat doar in cateva magazine, tot am petrecut vreo doua ore. In picioare. Mergand. Evident, ca am ajuns pe aceeasi canapea ca si cu o seara in urma, ca o balena esuata la mal.

Update:

Azi noapte am dormit. Datorita lui Ubi, care inainte de culcare a stat vreo zece minute cu mainile pe fruntea mea si mi-a soptit ceva. V-am mai spus ca pur si simplu ia durerea uneori? Ca are maini magice? Lasa ca va povestesc altadata, ca e muuult de spus despre minunile pe care le face el. Zi de zi.

Si s-a mai intamplat ceva aseara. Am realizat ca ma doare gatul. Rau. Deci exact ce nu trebuia sa se intample s-a intamplat. Acum sunt blindata cu Daleron, Bioparox, Stodal, Homeogene si Oscilo. Ceaiuri. Portocale. Vitamina C. Sper ca am luat-o din fasa, si nu va vea timp sa evolueze.

Astept reprosurile in subsolul postului. Mi le insusesc pe toate si le voi suporta cu stoicism. Pentru ca merit.

Voi vedeti ce vad si eu?

Noi nu am simtit. Voi?

Noi nu am simtit cutremurul, pentru ca eram in masina, ne intorceam de la petrecere. Multumim Andreea pe aceasta cale! Asa ca nu avem ce sa comentam pe marginea subiectului. Putem sa comentam insa discutiile sterile, insipide stupide si agitatoare de pe toate posturile TV.

Cu dedicatie pentru Raluca: You are not alone!

Din categoria vanzatoare batute in cap. La Marriott intram in Stefanel. Eu, Ubi si Chiti. Ubi cu aparatul agatat de gat, nu apuca sa treaca pragul magazinului, ca vanzatoarea pe un ton indignat spune: "Va rog frumos sa nu faceti poze in magazin, ca nu aveti voie!".

Iesim imediat, intram in urmatorul magazin, cu hainute pentru copii. Vad o rochie pentru don'soara, dau sa o ating si din spatele magazinului se repede una la mine: "stati ca v-o arat eu, nu puneti mana pe ea ca se murdareste!" ?????

Unde am nimerit oameni buni? In magazinele alea nu intra nici dracu, ar trebui sa ne primeasca cu prajiturele si cafea si sa ne multumeasca pentru curajul de a intra in magazinele lor!

Bomba pe piata de IT

Preluare de pe Ziare.com:

Asesoft Distribution a preluat o participatie de 51% din actiunile eMAG, a anuntat retailerului online de electronice.

Cele doua parti implicate in tranzactie nu au precizat valoarea la care s-au vandut actiunile eMAG, informeaza Ziarul Financiar.

"Dupa mai bine de un an de discutii chiar si cu investitori externi, am decis sa mergem alaturi de un partener care s-a aflat foarte aproape de noi in ultimii sapte ani. Acordul dintre cele doua companii este unul strict financiar, fiecare isi va continua independent linia proprie de business si isi va pastra focusul pe piata pe care activeaza: Asesoft pe distributie si eMAG pe cea de retail online", a declarat Radu Apostolescu, Director Marketing si cofondator eMAG.

La randul lor, oficialii Asesoft au precizat ca tranzactia reprezinta o investitie buna, mai ales ca cea mai grea parte a crizei din retail a trecut. "Pentru noi eMAG este o investitie, o oportunitate. Cred ca ne apropiem de punctul culminant al crizei din retail, ceea ce inseamna vanzarile cele mai slabe, de acum ne asteptam la o singura directie pentru toata piata: in sus", a spus Iulian Stanciu, directorul general al Asesoft. Si motivul pentru care am pus anuntul: acesta a fost biroul meu in vremuri imemoriale.

Info contradictorii

Azi, in urma unui telefon plasat strategic de doctorita mea (care e mai stresata decat mine, in general vorbind) la dna Rodica Chitescu (mare doamna, apropos!) am ajuns sa il mai vedem o data pe Bocanila. Totul bine si frumos, numai ca doamna a zis ca nu mai am mai mult de o saptamana, si ca daca vreau sa ajung pe 11 mai, sa mai vin sa ma urmareasca. Marti!

Pe de alta parte, a zis ca mai rar a vazut asa col la asa varsta gestationala, ca e sigilat bine si foarte lung. Deci, cu alte cuvinte, nu dau semne ca as vrea sa scot copilul. Copil care are greutatea de 3021 gr. Deci a depasit-o pe pisica de sora-sa.

Pe de alta parte, fluxul in artera ombilicala e iar mai mare decat ar trebui sa fie. Dar iar, doctorita spune ca nu e motiv de ingrijorare. Copilul e hranit bine. Ca doar iese mai mare la masuratori.

Deci, intrebarea este: ajungem pe 11 mai sau decalam data? Ca eu nu prea simt nevoia iar de surprize-surprize ca la Miss Chiti. Mai asteptam pana marti. Poate se ridica ceata de pe creierele noastre.

PS: I-am vazut moaca. Are nasul carn!

Pisicuta contra-ataca

Stiu, pozele sunt de la inceputul saptamanii, dar vreau sa evidentiez ce incearca sa imi faca propriul meu copil. Si anume, ma pune sa fac exercitii de gimnastica. Trebuie sa recunosc ca tine la sanatatea mea fizica. Totul a inceput foarte delicat si dragastos. Dupa care pisicuta a zambit pervers Si a trecut la actiune. "Mami, asa, apleaca-te! Haide, repeta cu mine!" (???? si au ma doare, ca ma tragi de par rau de tot!!!) Nu asa, Violeta spune ca pana la pamant!" (Violeta este profesoara de balet, pentru cine nu stie asta. Inca) Acum , eu vreau sa ii fac pe plac copilului, dar ce ma fac, cand mingea de beach volley din burta mea nu ma lasa?

Femeia si presupusul.

Femeia presupune. Mereu.

Cand aude un zgomot in camera copilului, presupune ca a patit ceva copilul.

Cand cineva vorbeste cu ea, mereu presupune ca persoana respectiva fie vrea sa spuna mai multe dar nu poate, fie vrea sa spuna cu totul altceva. Si aici apar scenarii.

Cand cineva nu-i raspunde la telefon, femeia presupune orice, numai simplul adevar nu. Ca poate persoana respectiva chiar nu a putut sa raspunda la telefon.

Cand barbatul primeste un mesaj presupune ca amanta este sender. Cand barbatul intarzie, presupune iar ca e ba la bauta cu prietenii, ba prin alte locuri despre care nu ar vrea ca ea sa stie.

Indiferent de situatie, de momentul zilei, de stare, de orice altceva, femeia are o presupunere in cap.

Femeia care a inspirat acest post nefericit, a presupus ca noi vom face la dreapta. Si a tasnit cu viteza melcului cu rahatul ei de masina direct prin fata noastra. Si noi ne-am oprit in scrasnet de roti si harait de ABS la milimetri de ea. Iar vaca, dupa ce abia am scos-o din mainile lui Ubi, si i-am spus ca nu mai raspund de ea daca mai comenteaza mult, mi-a ripostat ca daca imi da una ma baga prin geamul de la masina!!!

Deci daca ati asistat la un circ intreg ieri seara in fata la Plaza Romania, e din cauza unei femei care a presupus la volan ca a ghicit ce vor face alti soferi.

Si presupun ca daca nu ar fi franat al meu cum trebuie, sau proasta ar fi tasnit mai incet, poate azi ati fi citit un post cu titlul: „Bocanila s-a nascut!”

Si aici nu imi dau cu presupusul, dar 80% din femei sunt pericole la volan. Iar mie mi-e rusine ca sunt femeie din punctul asta de vedere.

Premiu

La ceas de seara, am primit un premiu de la Laura, aka Lala, care ne considera blog prieten. Multumim, ne simtim onorati, si dam mai departe catre gasca din Ioanid care ne-a adoptat: Raluca, Andreea, Ruxel si Gabriella. Doamnelor...

Rezultate exit-poll

In urma numeroaselor consultari si a rezultatelor sondajului postat pana nu de mult, am luat decizia de a achizitiona urmatoarele:

• una bucata baby-carrier (cica asa se numeste)
• 
• una bucata wrap (si urati-ne succes in lupta cu infasurarea lui in jurul meu sa al lui Ubi)
• 
• una bucata sling, de la experta Diana
• 

Asteptam sfaturi de infasurare/desfasurare.

Noi specii in Atlasul de mitocanie urbana

Locatia: Cartierul Drumul Taberei, in fata blocului parintilor mei.

Momentul: Miercuri pe-nserat. Inainte de inceperea evenimentului sportiv al serii, Steaua - CFR

Scena: Covor de seminte pe jos, PET-uri de bere in jurul lor, discutii aprinse cu volumul la maxim despre meciul ce urma sa inceapa la 500 de metri mai incolo. Fata de imaginea de mai sus lipsea masina, pentru ca nu sunt decat alei pietonale. pe care cineva de la primarie s-a gandit sa le inchida cu niste pari de beton. Ca altfel, aveam si cel putin o masina in peisaj.

Personaje: Masculi, imbracati in treninguri. Fara exceptie. Doi dintre ei in slapi. Mirosuri pestilentiale. Voci ingrosate de tutun si bautura. Limbaj pestrit, desi foarte saracacios in esenta.

Concluzia: Eu, sincer, ii inteleg saracii. Nimic nu se compara cu fiorii emotiei, de dinaintea unei partide importante. Trebuie sa treaca si astia cumva, nu?

Metode de planificare familiala

Un site care nu inceteaza niciodata sa ma uimeasca, sau mai bine zis sa ma socheze cu "invataturile" ce pot fi scrise in el in anul de gratie 2009, mi-a oferit ieri seara urmatoarea lectura legata de planificarea familiala:

"De la parintele Nicolae Tanase, de la Valea Plopului, citire: Metoda calendarului ortodox este singura metoda de planificare acceptata de Biserica. Aceasta inseamna ca trebuie respectate posturile toate( aprox 90 zile), miercurile si vinerile( aprox 100), precum si sarbatorile religioase(aprox 60). Din calcul ies si zilele de necuratie ale femeii( cam vreo 6-7 zile pe luna. Asadar raman mai putine zile in care femeia ar putea ramane insarcinata. In plus, probabilitatea maxima de a ramane insarcinata este situata in anumite zile(…; la unele femei doar in acele zile se poate intampla conceptia), iar pe de alta parte nu trebuie uitat Dumnezeu, care, cu toata sanatatea si cu toate calculele de probabilitati, in multe situatii pune la incercare radbarea, smerenia, credinta, si nu da intotdeauna din “prima” darul nasterii de prunci." Sursa: www.femeiaortodoxa.ro

FYI

Fuseram la verificat una bucata Bocanila. Copil sanatos, la 36 de saptamani, aproape 3 kile, nu da semne sa iasa. Nici eu nu dau semne ca l-as lasa sa iasa.

I-am vazut parul la echo. Chiar l-am vazut! Ma gandesc deja cu groaza ca scot un Lenny Kravitz din burta!

Ar fi perfect daca in aceasta ultima luna ar lasa-o pe ma-sa sa doarma noaptea, sa nu-i mai dea atatea arsuri, contractii si picioare umflate, daca n-ar mai apasa atata pe anumite organe, iar pe altele nu le-ar confunda cu o minge de fotbal. Daca nu se poate, asta este. Ma-sa il iubeste in continuare. Dar cred ca stie, si chiar se bazeaza pe asta.

Later edit: Si ta-su, care in loc sa fie cu ochii la meci e cu ochii la blog si la ce postez eu in lipsa lui din cuibul conjugal, scrie direct de pe stadion ca ne iubeste pe toti 3! Doamne, siropoasa familie suntem!

Invitatie pentru pici, mamici, tatici si alte personaje

"Kihi-Kiha si Carturesti

Te invita pe tine si pe piciul tau la primul targ de lucrusoare handmade pentru copii din Bucucuresti.

Ne gasiti toata ziua in sub_carturesti (Str. Arthur Verona, nr. 13), sambata, 25 aprilie, intre 11:00 si 20:00, biletul 10 Ron cu ceai si prajituri incluse in pret, pentru copii intrarea este gratuita.

Avem creatii unicat mesterite de maini dibace, workshop-uri, povesti, teatru de papusi, muzici si cate si mai cate!

Acum ai ocazia sa-i cunosti pe artistii plastici ale caror lucrari le-ai vazut cu siguranta in magazine cu dichis sau expozitii.

Da o fuga pe www.kihi-kiha-and-co.ro si inscrie-ti piciul la workshop-uri.

Pentru ca un copil istet are nevoie de mai mult decat o papusa din plastic cu forme sau un joc pe calculator, iar hainutele de printese si printisori nu se gasesc usor.

Sa targuiti cu spor!"