Un jurnal din burtica, care va arunca un pic de lumina asupra miracolelor ce se intampla in jurul nostru zi de zi, dar pe care le ignoram uneori intentionat
Cu o zi inainte de botezul lui David noi am mai avut un eveniment. Eu si Bogdana ne-am logodit.
Iata cum ziua Bogdanei a devenit, intr-un fel, ziua noastra :). Eu sunt foarte fericit pentru ca am reusit sa facem acest lucru inainte de botez, sunt fericit pentru ca s-a intamplat acest lucru iar purtatul verighetei (momentan pe mana dreapta) imi da o senzatie de liniste sufleteasca pe care nu am mai simtit-o pana acum. Evenimentul a avut loc la aceasi biserica si cu acelasi preot ce a oficiat si botezul in data de 26.07. Initial am vrut sa fim prezenti doar noi, nasii nostrii si viitori nasi ai lui David. Ulterior i-am chemat si pe parinti. Si ei au fost bucurosi si chiar au aratat foarte bine acest lucru:
Mai multe fotografii de fapt o selectie cu cele mai reusite fotografii care va prezinta oarecum in ordine cronologica evenimentele, puteti vedea aici:
deocamdata atat. a fost minunat altfel. opera de mai sus ii apartine lui Andrei, tatic de Sofia. si ii multumim pe aceasta cale pentru ca a fost alaturi de noi!
Eu. Incepand de azi, 25 iulie. Fericita, implinita, iubita.
La multi ani si Luminitei de la Paris si Ralucai de la Bruxelles. ambele fenomenale. pe prima o stiu de un an, pe a doua de 21 de ani. La multi ani si pentru ai mei parinti care maine aniverseaza 40 (da!) de ani de cand se cunosc, iubesc si ciondanesc. Cam atat. Ca de obicei un post scris de pe telefon.
Cam asa stau eu seara, la ultima masa a lui David. Aici, in pauzele de scos aerul. Copilul mare se uita la Alba ca Zapada, eu la Mircea Badea/Heroes/Dr. House, iar copilul mic face ce stie el mai bine. Si apropos, vreau CSI inapoi!!!
LE: Uitandu-ma la cele doua poze puse una langa alta (poze facute la aproape trei saptamani distanta) am realizat ca puiul cel mic a ramas fara.... par!
Urmand mersul firesc al lucrurilor, in aceasta duminica Biluta va deveni si el crestin ortodox cu acte in regula. Si va invitam sa il vedeti facand baita la biserica "Sf. Mina" incepand cu ora 12:30.
Un an de cand plamanii mei respira. Un an de cand sangele meu circula mai curat prin organism. Un an de cand in casa mea nu mai miroase a tutungerie, iar eu nu mai miros ca un sconcs. Un an de cand nu mai intru in fibrilatii ca nu mai am tigari. Un an de cand atunci cand intru intr-un restaurant spun mandra: "La nefumatori". Un an de cand NU mai fumez.
Nu stiu daca ma voi mai apuca vreodata, sper sa nu. Incerc sa nu ma gandesc asa. Poate ma apuca panica, si ma reapuc. Glumesc. Numai gandul la cum miroase maica-mea dupa ce vine "de la tigara", si imi trece orice chef sa ma reapuc. Asta nu inseamna ca nu am mai "pufait". Ce mama naibii sa faci, cand te duci intr-un loc, si absolut toata lumea, cu exceptia lui Ubi fumeaza???? Sa pleci, nu prea e o optiune, doar e prima seara in care iesi si tu dupa "n" luni de stat acasa... Si atunci, mi-am mai aprins cate o tigara. Dar gustul sucks, iar a doua zi uit complet ca am fumat o tigara cu o seara inainte. Sau ce sa faci, cand chiar te simti bine, esti cu o cafea sau un pahar de vin, si simti nevoia sa mai tii ceva in mana, de dragul vremurilor de mult apuse? Iti aprinzi o tigara. Eh, astea au fost momentele in care eu am mai fumat. Sapte la numar. Si de fiecare data, mi s-a adeverit un lucru: fumatul e oribil.
Si asta o spun dupa 13 ani de fumat asiduu. 13 ani in care m-am chinuit sa ma las si nu am reusit. Am fumat cu Chiti in burtica, am fumat cat am alaptat-o, am fumat cand am avut pneumonie si tuseam pana ramaneam fara aer. Am fumat si mi se parea ca nu ma voi lasa niciodata. Plasturi, gume, numarat tigari. M-am lasat de nu stiu cate ori jumate de zi. Cand n-am mai putut, am fumat prima tigara din doua miscari. Acum stau si nu imi imaginez cum de am putut fi atat idioata.
Cineva mi-a spus odata ca ma voi lasa pur si simplu atunci cand voi simti eu ca e momentul sa ma las. Si a avut dreptate. Pentru ca acum un an, intr-o dimineata de duminica, m-am trezit si mi-am zis "Ce-ar fi daca ma las de fumat de azi?" Iar pachetul de tigari plin pe jumatate de langa aragaz, a ramas acolo timp de mai bine de o luna, neatins, pana l-a luat mama. Si de atunci am devenit constienta de MIROS. De mirosul ala pestilential, pe care il are o persoana care fumeaza. Dar pe care persoana respectiva nu il simte. Eh, eu simt un fumator de la o posta, si mi se intoarce stomacul pe dos uneori. Nu stiu cum de m-a suportat Radu in timp ce fumam. Eu nu as fi stat nici doua minute langa mine in locul lui.
PS: Treaba cu ingrasatul e poveste. Depinde cred numai de fiecare, cat de mult se lasa prada deznadejdii si sevrajului.
Sursa imaginii
Intr-o dimineata cu soare m-am decis sa fac o omleta, cu ultimele 4 oua aflate in frigider. Surpriza, ca m-am trezit cu 7 galbenusuri. Oare, daca erau clocite, ieseau cate doi pui din ouale respective? Si daca da, ieseau doar gainuse sau cocosei, sau erau combinati in acelasi ou?
"Ce bine e sa ai pe cineva asa pufos alaturi! "
"Nu-i asa ca ne potrivim?"
"Al meu este! Sa nici nu indrazniti sa il luati de langa mine!"
"Ne fotografiati? Pai de ce nu mi-ati spus mai devreme?"
Am deschis in sfarsit laptopul, dupa mai bine de o saptamana. Ultimele 2 posturi le-am scris de pe telefon. Pacat ca nu pot sa si comentez de pe telefon. Am promis ca dau detalii seara. Numai ca in fiecare seara picam lata dupa ce puneam copilul mic la orizontala. Iar dimineata o luam de la capat. Cum a fost? Ingrozitor de obositor si minunat de frumos! Mai frumos ca oricand! Ultima data cand am stat la Cocor, in vacanta, imi purtam doar mie de grija, si radeam de "aia cu copii". Mi se pareau tristi, blazati si resemnati. Si imi era groaza ca o sa ajung si eu asa cand oi avea copii. Nimic mai gresit. Am copii, dar in fiecare clipa ma bucur si ma mandresc cu ei. Si stralucesc datorita lor.
Deci, mica vacanta a fost minunata. Drumul in schimb a fost de cosmar. Si asta pentru ca mi l-am petrecut pe bancheta din spate, flancata de doua scaune. Al lui Chiti in stanga si al lui Biluta in dreapta. Am beneficiat de un spatiu cat cotiera de mare. Asta pentru un fund de 62 de kile. Asa se face ca am terminat prin a sta doar cu noada pe bancheta, si cu picioarele intinse pana in dreptul bordului. Si cu schimbatorul de viteze intre ele. Adica asa:
Si ca si cum asta nu a fost indeajuns, dupa ce toata autostrada au marait cand unul cand altul, chiar si dupa ce i-am alimentat pe amandoi, odata cu trecerea pe drumul clasic romanesc (accelereaza-franeaza, curba dreapta-stanga, sat-comuna-sat, etc) au adormit blana. Buba mare a fost ca ei a trebuit sa ii tin capul, pentru ca ii tot cadea, iar lui a trebuit sa ii tin mana ca ii venea soarele pe fata. Adica asa:
Odata ajunsi la hotel, Biluta a fost fresh vreo ora. Iata si o mostra:
Dupa care a adormit la piscina in brate la Ubi:
Chiti s-a balacit:
A luat lectii de inot:
Intre timp Biluta si-a continuat somnul de frumusete:
Final de zi de plaja, cu o stare de oboseala evidenta:
Si un ultim dans, pe muzica de Edith Piaf in interpretarea magistrala a guristei de la restaurantul hotelului:
Marea e incredibil de linistita, nisipul imi mangaie picioarele, Biluta e plimbat de Ubi, Chiti e cu bona si doarme, iar eu imi savurez momentele mele de singuratate. Revin cu detalii diseara. Aseara am cazut lata impreuna cu Biluta.
luni, 6 iulie 2009
Ei bine, azi plecam la mare. Formula completa. Vreau asa: doi copii cuminti si sanatosi, un bronz decent ( sunt constienta de numarul redus de ore pe care le voi petrece la soare. As lua tot soarele daca s-ar putea!), o masa cu rechin si calcan la cherhana si multa liniste. Nu vreau: surprize. De nici un fel! Ne mai auzim de pe plaiurile nisipoase. Hmmm, deja simt miros de mare!
Incepand de azi David Ioan (Biluta) este oficial inscris in programul FCSB Kids sectiunea Baby (FC Steaua Bucuresti) .
Programul consta in oferirea unui pachet de produse si servicii micilor stelisti.
FSCB Kids sectiunea Baby se adreseaza copiilor cu varsta intre 0 - 1 an si contine urmatoarele:
• welcome letter
• un body cadou
• Card de membru personalizat
• Diploma de membru
• Poza site-ul oficial al clubului Steaua Bucuresti la sectiunea “baby”
• Poster cu echipa semnat de jucatori
• Invitatie participare evenimente pentru copii
• 10% discount la FCSB Official Store
• prioritate player escort
• prioritate selectie Centrul de Copiii si Juniori la 6 ani
"Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
... cand mai cumparati crema de ochi Repairwear Clinique! La mine e a doua oara cand imi fac ochiul de culoarea racului fiert. Aproape nu vad cu el de la cat de iritat si plin de secretii este. Si jeneaza ca dracu'!
Sursa foto
PS: Alergica nu sunt. La nimic!
Tot uitandu-ma in ultimul timp la televizor, am inceput sa ma prind care sunt orele la care au cumparat spatiu de reclama diversele companii. Facand o paranteza, aceleasi companii care baga la greu bani in publicitate incep sa o dea cotita cand e vorba sa devina sponsor principal al unei anumite federatii. Care cu banii aia ar face enorm de multe lucruri. Dar e doar o paranteza.
Si ce vad eu in lungile minute de publicitate? Multa Coca Cola. Din ce in ce mai scarboasa. Nu e indeajuns ca m-au oripilat cu limbile alea doua si cu ochiul, ca a trebuit sa imi bage pe gat doi pusti in biblioteca liceului, care isi baga pe vena niste suc. Puternica reclama ce sa zic! Trecand peste evidenta semnificatie ascunsa, pentru mine e o eterna reamintire a vremurilor cu branula si perfuzie. In contrapartida, Pepsi vine cu campania "Eu pot", superba, finuta si de bun gust, dar si cu spectaculoasele spoturi cu baietii de aur ai fotbalului. Se pare ca avem de a face cu o rasturnare a anilor 90 in care Coca Cola mergea pe clasic, traditie si altele (incercand inca sa isi revina dupa episodul New Coke) iar Pepsi o dadea cu "The next generation". Acum stiu de ce nu am mai pus gura pe Coca Cola. In afara de gust, bineinteles.
Trecand peste cei doi giganti ai bauturilor, ajungem la cei doi giganti ai comunicatiilor. Aceeasi poveste. Unul cu cele mai tembele campanii, adresate in mod evident doar pustilor tembeli din ziua de azi. Ca altfel nu imi explic reclamele cu pustii din mansarda si cele cu marii idoli ai generatiei de liceeni uitati complet de parinti. Texte proaste, joc actoricesc prost si legaturile cu subiectul si obiectul campaniilor tras de par la maxim. Dar poate la pustime trece. Desi nu ei sunt cei care fac banii si achizitiile! Orange in schimb vine cu niste campanii care merg la inima. Cand ma uit la ele, nu ma pot opri din a ma gandi ca poate lumea ar fi mai buna daca toti am face gesturi mici, asa ca cele din reclamele Orange.
Nu ma bag la reclamele la Unirea, Babanu, Delaco samd, ca sunt ingrozitor de proaste. Parca si-au pierdut mintile astia din advertising! Cel putin reclamele de la Unirea sunt o palida reflectie a campaniilor trecute. Nu mai au nici o legatura cu sclipirea de geniu a primelor spoturi. Mi-e dor de reclamele de la Murfatlar!
Termin cu culmea in advertisingul romanesc din cei 20 de ani de economie de piata si democratie: reclama la pufuleti cu omul cu capul taiat. Nu imi pot imagina ceva mai oripilant la ora de varf pe toate posturile TV. As vrea sa ii vad si eu pe oamenii care au conceput campania, pe cei care au aprobat-o, pe cei care au realizat clipul si pe cei care au vandut spatiul de reclama. sa ii vad si dupa aia sa le tai capetele. Si sa le indes niste pufuleti in capetele lor taiate. Ah, si aia de la CNA care inca nu au scos in ilegalitate aceasta porcarie sinistra!
Trecand in partea cealalta, a muzicii, iar extrem de multa muzica proasta. Pe toate posturile nu vad decat "Poker face", aceasta Coco Jambo a anului 2009. Iar Pink m-a enervat cumplit cu ultimele doua videoclipuri, in care realmente isi bate joc de niste melodii superbe! Cam atat pentru azi. Va las cu "my fave" pe luna asta:
IN FOR THE KILL - La Roux - from video.worldofseth.com Vezi mai multe video din Muzica
Cu o zi inainte de botezul lui David noi am mai avut un eveniment. Eu si Bogdana ne-am logodit.
Iata cum ziua Bogdanei a devenit, intr-un fel, ziua noastra :). Eu sunt foarte fericit pentru ca am reusit sa facem acest lucru inainte de botez, sunt fericit pentru ca s-a intamplat acest lucru iar purtatul verighetei (momentan pe mana dreapta) imi da o senzatie de liniste sufleteasca pe care nu am mai simtit-o pana acum. Evenimentul a avut loc la aceasi biserica si cu acelasi preot ce a oficiat si botezul in data de 26.07. Initial am vrut sa fim prezenti doar noi, nasii nostrii si viitori nasi ai lui David. Ulterior i-am chemat si pe parinti. Si ei au fost bucurosi si chiar au aratat foarte bine acest lucru:
Mai multe fotografii de fapt o selectie cu cele mai reusite fotografii care va prezinta oarecum in ordine cronologica evenimentele, puteti vedea aici:
