Small talk

Verde. Verde Cafe. Poze

S-a intamplat vinerea trecuta. Fotografii facute in mare parte de Raluca. Le aveti aici: Mafia la Verde Cafe. Preferata mea:

Hot mamma

Cam asta a fost hot mamma de Biluta. Mi-e tare dor de perioada aia, mai ales ca s-a terminat foarte brusc, si nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea. Nu stiu daca as mai lua-o de la capat, dar cine stie ce ne rezerva viitorul. Deci: De Revelion: In Martie in incercarea de a ma fotografia cu tinuta de la RoBlog Fest, pentru ca ma rugase Gabriella: Tot in martie, in incercarea de a fotografia pantofii cu Marie: Si una din ultimele poze, facuta de Chiti: Dupa Biluta, la zece zile: La doua saptamani: La trei luni, in ziua logodnei: Si in ziua botezului: Ma consider hot mamma, desi kilogramele au fost destule, si nici varsta nu mai e ce a fost. Sunt incantata de cum arat, tinand cont ca in ultimii patru ani am avut doua sarcini si am alaptat inca aproximativ un an jumate. Si mai presus de toate, maternitatea mi-a dat o siguranta pe care nu am avut-o niciodata. Urmele sunt aproape invizibile, iar cicatricea mi-o port cu mandrie.

Altfel, e tare greu sa fii hot mamma in tara asta, sa te simti o hot mamma, iar ceilalti sa te considere o hot mamma. E greu sa fii pentru ca imbracamintea care exista la noi e facuta parca special sa te arate cat mai diforma. E greu sa te simti pentru ca s-a transmis din generatie in generatie faptul ca daca esti gravida e ca si cum ai fi bolnava (si asa esti tratata de aproape toata lumea). E greu ca ceilalti sa te considere o hot mamma pentru ca exista personaje ca cele de aici, care nu fac altceva decat sa desconsidere faptul ca o femeie gravida poate fi si sexy, si aplica din start etichete ca dizgratioase si inestetice.

Eu cred ca am fost hot mamma tocmai pentru ca nu am imbracat haine de gravida, singura exceptie facand-o blugii de la Zara si cei de la Mamalicious. Si m-am aranjat mereu la fel cum am facut-o si inainte de sarcina. Nu m-am machiat pentru ca nu o fac de obicei, dar am fost mereu coafata, cu manichiura si pedichiura perfecte, uneori pe tocuri (desi nu rezistam), alteori in fuste. Greul l-au dus UGG-ii. As fi vrut sa fiu gravida si vara, pentru ca mereu mi-am dorit sa port rochii. Nu a fost sa fie. Poate data viitoare. Cine stie.

Totul sta in atitudine. Iar atitudinea, cred eu, am avut-o. Asta recomand tuturor femeilor cu burtica. That's all. Duty calls!

In familie

Rasarit sau .... rasarit?

La steaua care a cazut

Daca m-ai fi sculat noaptea la ora 3 si m-ai fi intrebat pe cine vreau sa vad in concert, ti-as fi spus pe nerasuflate: Madonna. Dupa aia Robbie si U2. Madonna era the one and only. Dupa ea, potopul. Odata cu La isla bonita am facut cunostinta cu muzica adevarata. Am crescut cu Madonna, si am adorat-o o viata intreaga. I-am urmarit viata, am admirat-o pentru felul in care a stiut mereu sa cada in picioare, pentru felul in care a stiut mereu sa se reinventeze si sa ramana on top. Si pentru toate aceste motive, in aceasta seara am plecat la jumatate de ora de la inceperea show-ului. Pentru ca vreau sa mi-o reamintesc asa cum am vazut-o la televizor. Nu creatura din aceasta seara, un pachet de muschi dizgratiosi care a falsat fiecare nota cantata live. Pentru peroana care a urcat pe scena aseara la Bucuresti nu pot decat sa spun: Fuck you!

LE: Si organizarea de tot rahatul! Sunteti varza fratilor!

Live

Inghesuiala mare, se spala scena cu apa dorna. Madonna se lasa asteptata. A relatat de la locul faptei:Bogdana.

Jumbo baby

Hung up

Ma declar invinsa!

Deci, sunt aproape patru luni de zile de cand burtica nu mai exista. In schimb exista un personaj de sine statator, care face ce stie el mai bine. Dar inca nu bloguieste. Iar mama personajului se chinuie de atunci sa schimbe numele blogului. A pus pe toata lumea pe jar, le-a pus mintea la contributie, doar-doar, o gasi acel je ne sais quoi care sa schimbe fata blogului. Timpul a trecut, je ne sais quoi-ul s-a lasat asteptat, iar mama personajului din burtica s-a decis: se declara invinsa, si merge mai departe cu acelasi nume. Cu toate astea concursul are un castigator, chiar daca nu ii voi folosi numele.

And the winner is........ Ruxel, cu al ei Valium, la care nu pot sa nu ma gandesc din cand in cand! So Ruxel, go girl pe catalogul Lolei, si alege ceva frumos care iti face cu ochiul! It's on me!

Instructiuni de ingrijire

Click pe foto pentru detalii!

La circ

Parcul Carol. Sambata dupa amiaza.

Un spectacol unic, gratuit oferit de puhoiul de nuntasi adunati sa se pozeze la mausoleu. Nici nu am stiut pana acum ca este un obiectiv atat de cautat pentru faimoasele si nemuritoarele poze de nunta. Nici n-as fi ajuns pe acolo daca nu ne intalneam cu niste prieteni sa ne dea, ce altceva oare?, decat invitatia la nunta lor.

Leitmotivul celor cel putin 6 alaiuri (sase la 10 minute!)? Varza. In toate manifestarile ei pozibile. Varza alba, varza rosie, varza creata, varza de Bruxelles, varza a la Cluj. You name it. Nuntasele noastre le aveau pe toate. Sarmale care mai de care mai mari, rulate cu grija si intepenite bine bine de o tona de fixativ. Sarmale in toate nuantele de roscat, portocaliu, saten si blond platinat asezonat cu radacini negre.

Rochiile, niste minuni ale naturii, extrase direct din gradina cu salate si verze. Poliesterul este noul hit in materie de materiale. Poliester facut dantela, satin, matase, tulle, voal, etc. Cat mai sclipicios sa fie! Culorile asezonate cu sarmalele din cap: piersica (ah, cat "ador" aceasta culoare), rosu, visina "putreda" (dar foarte vie de altfel), galben, portocaliu, roz, roz, si iar roz. Sandalele, piele ecologica, doar suntem in mijlocul naturii. Culori predominante: auriu sclipicios, argintiu sclipicios, sclipiciu sclipicios si alte variatiuni pe aceeasi tema.

Miresele, aceste regine ale verzelor, cu masti care ar innebuni orice maestru venetian, cu niste coafuri demne de guiness book-ul prostului gust, paseau maiestuos si se fotografiau in ipostaze cat mai "sexoase" la marginea fantanii (care de altfel nici nu mergea). Un picior in aer, o mana in aer, buchetul in aer, spatele cambrat, gata poza.

Pozarii, parca proaspat aterizati din filmul lui Giurgiu, unul mai burtos decat celalalt (exceptie facea o tipa care nu stiu cum nimerise acolo) aranjau cu miscari studiate neamurile venite din toate colturile tarii. Exemplu graitor, rudele venite din Teleorman, cu Dacia de carat pepeni, plina de maimutoi, cruci si icoane pe parbriz, pe care scria : "Nu-i a mea, dar o platesc!"

I rest my case.

Ghicitoare

E fantastic sa ai la dispozitie tot timpul ceva atat de pufos, de moale, de catifelat si delicios pentru pupat! Scoate sunete, chiote, chicote, gangureli si miorlaieli. Este roz pudrat, miroase a lapte dulce si pulseaza viata prin toti porii. Si este dechis la pupaturi non stop.

Ghici ciuperca ce-i?

Pampers cu lipici

Pe talia pufoasa a lui fii-miu am simtit lipici acum vreo trei seri. L-am bagat la muiat in baita, am frecat zona impricinata cu gel de dus. S-a dus. Mai greu dar s-a dus. Intre timp, fiecare pampers scos din pachetul Mega Jumbo, din ce in ce mai lipit. Pana am ajuns in seara asta acasa, iar pe fundul copilului trona o bucatica de scutec lipita de pielea lui. Pe care nu prea am mai reusit sa o indepartam decat cu mare greutate. Am verificat inca vreo cinci scutece, la fel de lipite. Am desfacut pachetul urmator, aceeasi poveste.

Drept urmare, maine sunam la ei sa-i intrebam de sanatate si de lipici. Si la OPC. Sa ii intrebe si ei de sanatate.

LE: am sunat azi dimineata la ei. Super profi ! Luni avem pachet nou , iar ei m-au rugat sa fiu amabila sa le dau doua scutece sa le analizeze. revenim luni cu alte detalii.

Pentru Diana

Niciodata nu e prea tarziu! Doar atat: Multumim!

Nasterea

Adela m-a provocat sa deschid un alt subiect controversat: nasterile prin cezariana vs cele naturale. Desi este un subiect mai putin controversat, iar aici opinia mea este cat se poate de ferma, merita dezbatut, chiar daca suntem la a "n"-a dezbatere. Face parte din categoria subiectelor mereu in actualitate, iar pentru mine este important, deoarece multi vizitatori/vizitatoare ai/ale blogului vin din google, dupa cautari ce au legatura cu acest subiect.

Deci, femeie cu doua cezariene la activ, propovaduiesc din tot sufletul nasterea naturala. Si ma infioara numarul enorm de cezariene facute la cerere (in Giulesti nivelul este de 50-50%. Desi o cezariana costa spitalul de sase ori mai mult decat o nastere naturala). Si ma scarbeste numarul din ce in ce mai mare de doctori care propun cezariana viitoarelor mame. Asta fara sa informeze asupra riscurilor si dezavantajelor, ci doar asupra avantajelor (de moment).

Fac parte din categoria femeilor care se simt intr-o oarecare masura neimplinite din cauza faptului ca nu au putut naste normal. Pe amandoi i-am nascut la fix 37 de saptamani. Pe ea deoarece incepusem travaliul, era slabita, nehranita de o placenta imbatranita si cu dubla circulara de cordon. Evident cezariana. Conform doctoritei mele mi-ar fi facut cezariana si pentru mai putin. Atunci eram oricum atat de speriata ca as fi acceptat orice numai sa stiu ca e bine don'soara. Pe el, cezariana de urgenta, avea extrasistole si nu se mai hranea. Deci la mine s-ar parea ca a fost nevoie. Dar ce nevoie au restul de femei care se roaga de doctori sa le faca cezariana? Ce cred ele ca obtin? Chiar as vrea sa stiu si eu!

Cu asta declar deschisa discutia!

Lapte

Despre experienta mea cu Chiti am mai scris. Acum vreau sa ma alatur si eu curentului "laptos" si sa spun si eu parerea mea despre alaptare. Saptamana trecuta a fost saptamana mondiala a alaptarii. In Bucuresti s-a constituit un grup de sprijin, ceea ce mi se pare o initiativa mai mult decat laudabila. Pe mine saptamana mondiala m-a prins.... alaptand. Si nu oriunde, ci la mare. Pe plaja. Bine, m-a prins si cutremurul alaptand pe plaja, dar asta e alta poveste. Eh, ideea este ca am alaptat in public si la plaja, si la piscina. Am mai alaptat in masina, in parcari. Dar nu as merge mai departe de atat. Pentru ca, exact la fel ca pe una din planetele Fundatiei lui Asimov, unele lucruri intr-un anumit context pot fi naturale, dar in alt context sunt, cum sa zic, "out of line". Nu ma deranjeaza sa vad pe cineva alaptand in public. Mi s-ar parea un pic ciudat dar nu deranjant. Insa altii s-ar putea simti deranjati.

Alaptatul pentru mine este ceva intim. Nu l-as imparti intr-un parc cu alti "n" necunoscuti. Plus de asta ar fi disconfortul psihic, senzatia ca toti ochii sunt atintiti pe sub sprancene asupra mea. Si multimea de ganduri, prejudecati si judecati, care de stana sa fii, si tot te afecteaza. Si atunci unde mai e intimitatea si momentele de calitate cu bebelusul tau. Pentru ca asta promoveaza lumea "pro-alaptare" dincolo de beneficiile fizice asupra bebelusilor.

Eh, si eu asta nu inteleg. Nu inteleg de ce "pro-alaptarea" se transforma in "interzis biberoanelor" sau "hai sa ne impunem, ca putem alapta peste tot". De ce beneficiile sunt prezentate prin denigrarea partii celeilalte, in cazul de fata laptele praf. De ce se spune "alapteaza cat mai mult. trage de tine. Pentru ca e bine pentru copil", cand ar trebui sa se spuna "Alapteaza cat poti. Oricat de mult sau de putin conteaza." Fara sa vrem, pro-alaptatul pune tot atata presiune pe mame cat pun si persoanele cu idei preconcepute legate de greutatea copilului.

De multe ori in discutiile avute cu alte mame, intrebarea "Cat ai alaptat?" s-a dovedit a fi riscanta si cu doua taisuri. Si de aici las discutia deschisa, si va las sa va desfasurati.

Eu am copilul mare pe olita, plange ca nu o iau sa o spal la fund, ma mai asteapta o mare de bagaje de terminat, pentru ca, da, iar plecam, de data asta la munte, iar copilul mic e "abandonat" in leagan. Si, stiu, suntem ca tiganii cu cortul. Dar imi place.

Private dancer

Vocalize

Ieri a fost ziua in care Biluta si-a descoperit cu adevarat vocea. Zi mare, incarcata de chiote, miauneli, scancete, chiraieli si altele din aceeasi categorie. Enjoy!

Leapsa cadou

Leapsa de la Luminitza. Una din cele mai dificile pentru mine, desi cred ca si cea mai placuta! Sa spun cinci lucruri pe care le fac cu placere. e un pic cam imposibil. As spune vreo cincizeci, cinci sute. Asa ca le voi lua la nimereala, fara ca asta sa fie un top.

• imi place sa fotografiez. Fara sa vreau vad in fiecare lucru/loc/sau om un subiect si de multe ori ma trezesc facand poze imaginare cu mintea. Nu cred ca as rezista intr-un concediu fara aparatul de fotografiat
• imi place sa alaptez. E poate cel mai linistitor act uman. Imi plac momentele in care el tocaie la sanul meu, placerea pe care o vad in ochii lui, setea cu care trage si mai apoi felul in care molfaie, sperand ca il mai tin, chiar daca nu mai mananca.
• imi place sa scriu pe blog. Si e lucrul care imi lipseste acum cel mai mult. Spuneam undeva ca scriu acum si ca "adun" posturi peste posturi in sertarasele din mintea mea. Imi pare rau pentru ele, pentru ca pe unele le voi uita pe acolo pe undeva.
• imi place sa fac dragoste. Sa simt pielea iubitului meu lipita de a mea si mai departe nu merg. You got the idea, right?
• imi place sa citesc. Si imi pare rau ca nu pot citi la fel cum o faceam inainte.
• imi place sa calatoresc. Si cred ca as calatori o vesnicie, doar ca e un pic cam greu cu doua codite dupa noi....
• imi place sa merg cu avionul. Imi place la nebunie senzatia de la decolare si emotia de la aterizare.

Deja am trecut de numarul de cinci stabilit prin leapsa. Si o trimit mai departe la zece fete cucuiete: Ruxel, Andreea, Gabriella, Raluca, Bogdana, Papusha, Papadie, Ada, Degetzica si nu in ultimul rand, Claudia. Nu mai pun linkurile ca deja mi-am neglijat destul copilul mic, care maraie nemultumit in barcuta lui. Multumesc Luminitza, ca mi-ai dat ocazia sa visez un pic cu ochii deschisi in timp ce scriam!

Intoarcerea

Am revenit de la mare. Odata cu furtuna de ieri, care ne-a urmarit pe toata autostrada, iar apogeul l-am experimentat in Ferentari si Rahova. Eu ma simt de parca a trecut trenul peste mine. Don'soara a racit un pic in stilul caracteristic (adica o zi de muci si stop) si mi-a dat si mie. Si pentru ca nu era indeajuns, ieri, in ultimele ore la piscina am alunecat pe marginea piscinei, si am tras ditamai tranta pe spate, de am crezut ca acolo raman. In alunecarea mea am tras-o si pe don'soara dupa mine, care s-a dus ca bolovanul in fata. Daca nu ar fi avut colacul pe ea, isi facea fata afis pe caldaramul de la piscina. In consecinta, copilul este bine, eu sunt cu creierii zdruncinati, noada rupta in doua, intepenita aproape de tot si de la cele cinci ore petrecute in masina intre cele doua scaune ale copiilor si cu functia respiratorie lipsa. In rest totul e perfect! Ah, si e foarte fascinant sa simti cum se misca sezlongul cu tine, in timp ce iti alaptezi linistita copilul! Si nu, nu a fost nici un tsunami, desi noi, ca niste parinti grijulii si responsabili am plecat preventiv la piscina. Si iar, pret de cateva minute a cazut reteaua la Vodafone. Ce o sa se intample la un cutrenur mai mare?

S-a nascut Degetzica!

Calatoria bobului de orez cu urechiuse in burtica Mariei Mirabela a luat sfarsit duminica. Asa incepe calatoria Degetzicii. Sa-i uram o viata lunga, frumoasa si fericita. Sa fie sanatoasa, iubita iar ursitoarele sa o inzestreze cu tot ce e mai bun si mai frumos pe lume. Bun venit! Maria Mirabela, sa iti fie cat mai usoara recuperarea si adaptarea! Si asteptam vesti, poze si povesti!

In spuma marii