Un jurnal din burtica, care va arunca un pic de lumina asupra miracolelor ce se intampla in jurul nostru zi de zi, dar pe care le ignoram uneori intentionat
miercuri, 8 decembrie 2010
La doi ani
Asa incepea acum doi ani povestea Jurnalului din burtica. Caile intortocheate ale vietii fac ca si acum la doi ani de Jurnal, tot despre burtica sa se vorbeasca. Sunt doi ani care parca au trecut in zbor, sunt doi ani in care rolul Jurnalului a crescut in importanta, pentru ca prin intermediul lui am cunoscut multi oameni extraordinari, fie doar virtual, fie personal, viata ni s-a imbogatit si ni s-a umplut de culoare si am invatat enorm de mult. Ma bucur de decizia luata acum doi ani de a incepe acest Jurnal, ma bucur ca m-am tinut de el si ca acum e o parte din viata noastra si ma bucur ca am ocazia zilnic sa intru in contact cu multi oameni pe care ii apreciez si la care tin.
Altfel, e prima zi in care David s-a trezit cu pampersul plin de pishu, prima zi in care termometrul a aratat dimineata doar 38,1, prima zi in care cu chiu cu vai si-a baut mare parte din lapte si a mancat si aproape toata masa urmatoare (cu eforturile sustinute ale tatalui lui, care s-a inhamat la dat de mancare copilului cu seringa). Ieri se pusese problema internarii, pentru refuza absolut orice mancare sau bautura, inclusiv apa, si facuse dimineata la prima ora iarasi 39,1, insa dupa rezultatele analizelor, care aratau o evolutie spre bine (CRP-ul scazut de la 95 la 11) am decis sa ii mai acordam o zi de stat acasa. Si bine am facut, ca se pare ca tot cocktail-ul de axetine cu gentamicina incepe sa isi faca efectul. Mai avem tratament doua zile jumate, in care diminetile si serile ni le petrecem plimbandu-ne intre casa si Medlife. Tineti-ne pumnii ca in astea doua zile jumate sa mai reziste si a doua vena a lui David, ca sa nu mai fim nevoiti sa schimbam iarasi branula.
Si, grija mare, chiar este epidemie. La tratament in momentul asta sunt 23 de copii, toti cu simptome trase parca la indigo. Febra foarte mare, tuse inecata cu accese puternice, conjunctivita la debut, lipsa poftei de mancare, si muci transparenti sau galbui dar foarte cleiosi si greu de scos.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Va tinem pumnii!Stiu cat e de greu cand ii vezi asa mici si bolnaviori.Multa sanatate , sa dea Dumnezeu sa scapati de injectii ff curand si sa fie bine David.Si sa aveti un Craciun linistit , ca sa uitati de stresul de Mos Nicolae ;).Multa sanatate!Si felicitari pt jurnal, sa fiti tot asa de buni ;) !
RăspundeţiŞtergereBuna, nu ma cunosti, dar citesc cateodata ceea ce scrii. Am o colega cu un baietel, care a tot fost bolnav vreo 2 luni, cu o tuse cronica, de nu mai putea saracul nici sa doarma. Dupa n tratamente cu antibiotic si altele, a ajuns la o doctorita homeopat. In cam 5 zile de la inceperea tratamentului pe baza de plante, copilul nu a mai tusit. E o buna varianta de luat in calcul, mai ales in cazul in care episoadele de acest gen se repeta si corpul copilului este bombardat cu antibiotice. Si fetita mea a avut un scurt episod de febra cu rosu in gat, fara alte simptome, dar ma gandesc serios sa mergem acolo sa luam un tratament de imunizare.
RăspundeţiŞtergereBuna,
RăspundeţiŞtergereIti doresc sa scrii cat mai multi ani la acest Jurnal,sa o faci cu bucurie si sa ajunga sa te citeasca toti cei trei copii ai tai.
Eu te citesc de la inceput,imi face o mare,mare placere sa stiu de tine in fiecare zi.
Mult succes.
Da, suntem multi pe aici care credem ca ai avut o idee foarte buna acum 2 ani :)
RăspundeţiŞtergereTinem pumnii pentru David..
Multa sanatate lui David si sa scrii cat mai multi ani la Jurnal. Cand vor fi mari copilasii vor descoperi cum erau cand erau mici:)
RăspundeţiŞtergeretinem pumnii, multa sanatate! si multe postari de acum inainte!
RăspundeţiŞtergereMulta sanatate lui David, sa scapati o data de antiobioticele astea ca si mie mi se par prea multe.
RăspundeţiŞtergereMulti ani inainte de scris in Jurnal, am implinit amandoua doi ani! :)
La multi ani de jurnal!
RăspundeţiŞtergereSi insanatosire grabnica baietelului!!! M-ai speriat cu epidemia, bebele meu e mic-mic, sper sa nu ia si el ceva.
multumim :)
RăspundeţiŞtergere@cristina, ideea este ca noi mai mult decat sigur am luat infectia de pe culoarele Medlife-ului, unde ne dusesem pentru altceva. deci atata timp cat nu intra in contact cu alti copii si mai ales cu copii bolnavi, nu ai de ce sa iti faci griji.
La multi ani de jurnal! Multa sanatate puiului mic.
RăspundeţiŞtergere