Cea mai lunga noapte din an a trecut fara probleme, Chiti e bine, cam frustrata din cauza regimului la care e supusa din nou, la mai putin de doua saptamani de la precedentul, dar plina de energie. Uneori prea plina. David a reusit sa doarma acea extra hour, ceea ce pe noi ne-a facut de-a dreptul fericiti. Nu de alta, dar nu ne suradea deloc sa ne trezim duminica dimineata la ora 7:00.
Acum am ajuns la Sinaia, noi contra curentului, pentru ca am reusit sa facem mai putin de o ora jumate pe drum, ca in vremurile bune, pe cand cei de pe sensul celalalt nu cred case pot lauda cu performante asemanatoare. Am prins un final de zi superb, cu soare, peisaje ruginii, cer albastru infinit si miros de aer curat si pur. Sa speram ca face bine la amigdalele gigantice ale surioarei.
Mama bifeaza si durerile crunte de "noada", care o fac sa se intrebe cum sa stea de sa nu le mai simta. Si daca tot suntem la intrebari existentiale, aceeasi mama se tot intreaba de cateva zile, de cand a aflat de la o doamna de pe facebook ca alaptatul scade coeficientul de inteligenta. Cica asa spun niste studii. Doamna cu afirmatia m-a trimis direct la sursa pentru mai multe informatii. Adica la google, nu va ganditi la altceva. Asa ca haideti, mamelor cu coeficientul de inteligenta scazut de la atata alaptat, gasiti-mi si mie o explicatie sau macar studiul ala. Ca recunosc ca de la atata alaptat, chiar nu stiu cum sa caut pe google informatii despre asta!
duminică, 31 octombrie 2010
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Saturday morning
vineri, 29 octombrie 2010
Diverse
Ce va povesteam acum trei zile? Ahaaa, ca am stat noi fara lumina, timp de zece ore, pentru modernizarea retelei de electricitate din cartier. Lucrare anuntata de Enel, pe site. Eheheheee, au modernizat-o atat de bine incat azi la ora 12:20 a crapat din nou. Se estimeaza ca pana la 15:00 se "remediaza". Modernizarea, adica. Se mai modernizeaza un pic. Ah, si mai stiti o chestie? Ca de la 7:00 azi dimineata pana la 12:15 nu am avut gaze. Lucrare anuntata ce-i drept, se stia de ea. Dar totusi, ca idee, de la trezire si pana acum, am avut si gaze si curent 5 minute. Funny, nu-i asa?
La doua ma duc cu Mirandolina la doctor. Am ridicat-o cu febra de la gradinita acum o ora. Ajunsa acasa, 39 cu 3, bagata direct la culcare, dupa o repriza de plansete de durere de cap si de ochi, foarte normale la febra asta. Asteptam sa vedem ce are.
La doua ma duc cu Mirandolina la doctor. Am ridicat-o cu febra de la gradinita acum o ora. Ajunsa acasa, 39 cu 3, bagata direct la culcare, dupa o repriza de plansete de durere de cap si de ochi, foarte normale la febra asta. Asteptam sa vedem ce are.
miercuri, 27 octombrie 2010
Poze din nou
Aici e cucul lui Raducu (noi avem alta denumire pentru cuc, dar o tinem secreta)
Astea sunt dimensiunile lui Raducu. Raducu, care a fost extrem de deranjat de cititorul de la echograf, si a impuns cat a putut el de tare cat a durat toata procedura si a avut la un moment dat 170 bpm, dupa care, la cateva secunde dupa ce tatal lui a pus mana pe burta s-a calmat la 147 bpm.
Iar asta este mami cu baietii ei. David si Radu.
marți, 26 octombrie 2010
Power struck by Enel
De la ora 9:00 suntem fara lumina. Sunand la atotputernicul Enel, aflam ca in raza a sapte strazi (mai putin a noastra) se efectueaza o lucrare programata, pentru "modernizarea retelei si imbunatatirea serviciilor". Intram in contact cu un operator, aflam ca suntem primii de pe strada care au facut reclamatie, ca strada noastra nu e pe lista deci sa depunem sesizare. Cat dureaza? Nu se stie. prioritara este lucrarea. Sapam mai adanc, aflam ca de fapt si strazile adiacente. Cum nu am fost anuntati? Ca se spune in anunt. Ah, nu sunt specificate si strazile adiacente? Bine, se va remedia si problema asta.
Bun, plusez eu (ca ma mananca si deja am 10000 de dracusori care danseaza pe creierii mei), dar de ce nu am fost anuntati? Ii dau exemplu pe aia de la Distrigaz, care imi pun afis pe usa de la intrare cum ca in data de..... intre orele ..... se opreste furnizarea gazelor, iar eu stiu ce sa fac. Ah, vine raspunsul, pai si noi am anuntat! Unde?, intreb eu. Pe site, vine raspunsul castigator. Bravo fratilor, cu asta ati dat lovitura!!! Adica toti mosii si babele din cartierul meu, marea majoritate octo sau nonagenari, au acces la internet, calculator stiu sa le si foloseasca pe amandoua si intra la voi pe site sa citeasca anuntul. Si mai mult, o fac zilnic, ca sa vada a doua zi daca sunt blagosloviti cumva de all mighty Enel cu vreo lucrare de "modernizare si imbunatatire".Mda, stim de aceasta problema, dar din pacate nu avem cum sa o rezolvam. Conducerea trebuie sa o rezolve. Pai transmiteti mai departe problema. Pai nu putem, trebuie dumneavoastra sa veniti la sediul nostru si sa depuneti o plangere. Aici le-am inchis telefonul ca sincer ar fi degenerat toata discutia.
PS: Am vorbit cu doamna Jalba Rodica, sef coordonator al tuturor tutelor din Call Centerul Enel. Care nici macar nu e al Enel, ca e serviciu externalizat.
Deci, in consecinta, pana dupa amiaza nu avem lumina. Macar de-ar da Domnul, si ar schimba transformatorul ala care oricum merge cand are el chef. Si il inteleg, zau, ca e de varsta vecinilor mei. Aia care stiu sa foloseasca internetul si sa citeasca anunturile pe care le pune Enel.
Bun, plusez eu (ca ma mananca si deja am 10000 de dracusori care danseaza pe creierii mei), dar de ce nu am fost anuntati? Ii dau exemplu pe aia de la Distrigaz, care imi pun afis pe usa de la intrare cum ca in data de..... intre orele ..... se opreste furnizarea gazelor, iar eu stiu ce sa fac. Ah, vine raspunsul, pai si noi am anuntat! Unde?, intreb eu. Pe site, vine raspunsul castigator. Bravo fratilor, cu asta ati dat lovitura!!! Adica toti mosii si babele din cartierul meu, marea majoritate octo sau nonagenari, au acces la internet, calculator stiu sa le si foloseasca pe amandoua si intra la voi pe site sa citeasca anuntul. Si mai mult, o fac zilnic, ca sa vada a doua zi daca sunt blagosloviti cumva de all mighty Enel cu vreo lucrare de "modernizare si imbunatatire".Mda, stim de aceasta problema, dar din pacate nu avem cum sa o rezolvam. Conducerea trebuie sa o rezolve. Pai transmiteti mai departe problema. Pai nu putem, trebuie dumneavoastra sa veniti la sediul nostru si sa depuneti o plangere. Aici le-am inchis telefonul ca sincer ar fi degenerat toata discutia.
PS: Am vorbit cu doamna Jalba Rodica, sef coordonator al tuturor tutelor din Call Centerul Enel. Care nici macar nu e al Enel, ca e serviciu externalizat.
Deci, in consecinta, pana dupa amiaza nu avem lumina. Macar de-ar da Domnul, si ar schimba transformatorul ala care oricum merge cand are el chef. Si il inteleg, zau, ca e de varsta vecinilor mei. Aia care stiu sa foloseasca internetul si sa citeasca anunturile pe care le pune Enel.
luni, 25 octombrie 2010
The pumpkin situation
Ieri dupa amiaza aflam cu stupoare pe ultima suta de metri ca avem tema pentru a doua zi la gradi. |Si nu orice tema, ci aveam de pregatit un dovleac. Adica de sculptat, cu tot tacamul ca la americani. Pentru ca intra in concurs cu restul dovlecilor sculptati de restul parintilor. Asa ca am facut rost de dovleac, am gaurit, am curatat, am scobit si am sculptat impreuna cu Ubi. Pana la zece jumate seara, cand in sfarsit am sters si ultimele urme de dovleac de pe masa si mi-am lins ranile, provocate de mici vicii de procedura si necunoasterea tuturor tainelor sculptatului. Ce a iesit? Pe scurt o "dovleaca" fashionista, cu cercei din lemn, stelute fosforescente la ceafa si o palarie cu pene veritabile. Halloween sa fie!
vineri, 22 octombrie 2010
Weekly update
Am sarit si pragul psihologic care incepe cu prefixul 6 la cantar, si nu oricum, ci ma indrept cu vijelie spre 62 de kile. Cum, cand si mai ales cu ce, sunt niste intrebari fara raspuns, in conditiile in care aproape orice intra in gura provoaca arsuri sau greturi, incat am ajuns pentru prima data in viata mea sa nu mai imi fie "pofta de...." nimic.
Burtica creste, am deja aspectul unei persoane care a inghitit o minge de fotbal, locatarul este .... mai mult decat activ, are momente in care loveste ca un boxer si altele in care cred ca ia si lectii de kickboxing. Deci e clar, baietel-baietel.
Nerabdarea creste cu fiecare zi, curiozitatea la fel.
Intre timp, in viata extrauterina,toate sunt la fel de nebunesti.
David e fan "accidente", are un mic impingator pe patru roti cu care are o placere fantastica sa intre in absolut orice din casa asta, mobila, pereti si alte obiecte. Cel mai distrativ e insa cand are si un partener cu care sa se ciocneasca. Au inceput si micile certuri fratesti, una-doua ii vezi cum trag de aceeasi chestie, care brusc devine esentiala pentru fericirea fiecaruia si il auzi pe unul plangand iar pe celalalta, care are avantajul unui limbaj si a unei voci si mai plangacioase "Maaaaamiiiiii, David mi-a luat.......".
De ieri incepand si-a aratat coltul si primul canin, deci etalam cu mandrie noua dinti si patru masele. Tot ieri am marcat si prima vizita la doctor la care nu s-a urlat, ba mai mult, la rugamintea doctorului de a deschide gura, el nu numai ca a deschis-o dar a mai scos si limba!
Saptamana viitoare particip la primul atelier impreuna cu Chiti la gradinita ei,unde o sa realizam ceva senzational si nemaivazut pentru Halloween, iar vineri vom fi cu totii costumati si pregatiti pentru prima petrecere "de groaza".
Burtica creste, am deja aspectul unei persoane care a inghitit o minge de fotbal, locatarul este .... mai mult decat activ, are momente in care loveste ca un boxer si altele in care cred ca ia si lectii de kickboxing. Deci e clar, baietel-baietel.
Nerabdarea creste cu fiecare zi, curiozitatea la fel.
Intre timp, in viata extrauterina,toate sunt la fel de nebunesti.
David e fan "accidente", are un mic impingator pe patru roti cu care are o placere fantastica sa intre in absolut orice din casa asta, mobila, pereti si alte obiecte. Cel mai distrativ e insa cand are si un partener cu care sa se ciocneasca. Au inceput si micile certuri fratesti, una-doua ii vezi cum trag de aceeasi chestie, care brusc devine esentiala pentru fericirea fiecaruia si il auzi pe unul plangand iar pe celalalta, care are avantajul unui limbaj si a unei voci si mai plangacioase "Maaaaamiiiiii, David mi-a luat.......".
De ieri incepand si-a aratat coltul si primul canin, deci etalam cu mandrie noua dinti si patru masele. Tot ieri am marcat si prima vizita la doctor la care nu s-a urlat, ba mai mult, la rugamintea doctorului de a deschide gura, el nu numai ca a deschis-o dar a mai scos si limba!
Saptamana viitoare particip la primul atelier impreuna cu Chiti la gradinita ei,unde o sa realizam ceva senzational si nemaivazut pentru Halloween, iar vineri vom fi cu totii costumati si pregatiti pentru prima petrecere "de groaza".
joi, 21 octombrie 2010
Cainii latra, caravana trece
Demersul Cristianei Anghel este unul nebunesc. Si de extrema disperare. Iar nimicurile care ne conduc azi nu inteleg asta. Si nici nu le pasa. Ce e cel mai trist din toata povestea asta este ca mai mult ca sigur isi va duce gestul pana la capat, iar moartea ei nu va servi la nimic. Nici moartea a sase nou nascuti nu a servit la nimic, dar asta e alta discutie. Pentru ca poporul roman dovedeste ca poate indura multe, dar tot nu se revolta. Iar conducatorii tarii dovedesc ca in tara asta se poate intampla orice, dar absolut orice, ca lor tot nu le pasa. Suntem cinci, zece, o suta, o mie, carora ni se rupe sufletul la gandul supliciului zilnic la care se supune de buna voie femeia asta pentru a-si exprima frustrarea si vointa, si atat. Pentru restul este doar o stire printre multe altele sau un subiect de discutie mai deosebit la o sueta. Pentru cei din frunte este pur si simplu cantitate neglijabila. La fel cum au fost si cei 11 de la maternitatea Giulesti (ca sa mai fac o paranteza pe subiectul asta, pentru ca spectrul lor inca ma urmareste).
De cateva luni tot apar mici focare, cum a fost cazul Galati, cum au fost cei din finante, din invatamant care urla o zi, doua, dupa care la primul os aruncat se linistesc. Pentru ca si ei si ceilalti stiu lectia. Un os aruncat aduce linistea. Ca asa e romanul, se multumeste cu putin, cu orice firimitura.
Suntem tara tuturor posibilitatilor. Unde se dovedeste inca o data ca anormalitatea este perfect normala. Unde se poate frauda votul cu zambetul pe buze, unde se voteaza fara sa se stie ce se voteaza, unde se voteaza si in absenta si unde lucrurile se schimba dupa bunul plac al catorva.
Stau si ma intreb oare cati din cei care sunt cu cutitul la os acum, care nu mai stiu cu ce platesc luna viitoare ratele si facturile au votat acum doi ani cu exact acea persoana care i-a adus in situatia de fata. Pentru ca da, acum un an, jumatate din romani au crezut iar in mediocritate, in spectacol ieftin, in rasete false si minciuni gogonate. Pentru ca acum doi ani s-a votat axa Basescu - Boc - Udrea si s-a votat caderea libera la care suntem martori acum. Apropos de doamna Udrea, mi se pare perfecta descrierea facuta de Raul Zan, unul din jurnalistii Antenei 3. Femeie considerata de domnul presedinte "Unul din cele mai bune produse ale politicii PDL din ultimii ani".
Ceea ce se intampla zilele astea ma (ne) umple de o sila si mai mare decat cea pe care am simtit-o acum un an cand am scris aici sau acum un an jumate cand am scris aici . Daca este posibil asa ceva.
De cateva luni tot apar mici focare, cum a fost cazul Galati, cum au fost cei din finante, din invatamant care urla o zi, doua, dupa care la primul os aruncat se linistesc. Pentru ca si ei si ceilalti stiu lectia. Un os aruncat aduce linistea. Ca asa e romanul, se multumeste cu putin, cu orice firimitura.
Suntem tara tuturor posibilitatilor. Unde se dovedeste inca o data ca anormalitatea este perfect normala. Unde se poate frauda votul cu zambetul pe buze, unde se voteaza fara sa se stie ce se voteaza, unde se voteaza si in absenta si unde lucrurile se schimba dupa bunul plac al catorva.
Stau si ma intreb oare cati din cei care sunt cu cutitul la os acum, care nu mai stiu cu ce platesc luna viitoare ratele si facturile au votat acum doi ani cu exact acea persoana care i-a adus in situatia de fata. Pentru ca da, acum un an, jumatate din romani au crezut iar in mediocritate, in spectacol ieftin, in rasete false si minciuni gogonate. Pentru ca acum doi ani s-a votat axa Basescu - Boc - Udrea si s-a votat caderea libera la care suntem martori acum. Apropos de doamna Udrea, mi se pare perfecta descrierea facuta de Raul Zan, unul din jurnalistii Antenei 3. Femeie considerata de domnul presedinte "Unul din cele mai bune produse ale politicii PDL din ultimii ani".
"Această femeie transpiră indecenţă precum alţii transpiră pur şi simplu. Şi când spun indecenţă nu mă refer decât în ultimă instanţă la dimensiunea vulgar-anatomică a termenului. Vorbesc de o trăsătură preponderant morală, de un mod de a fi, de a face şi de a gândi în relaţia cu ceilalţi. Elena Udrea ”transpiră” un model de succes de factură sub-urbană perfect adaptat unei societăţi fără coloană în care majoritatea aplaudă masochist şiretenia, cinismul, lipsa de onoare, amoralitatea şi aroganţa celui puternic."
Sursa: Antena 3
Ceea ce se intampla zilele astea ma (ne) umple de o sila si mai mare decat cea pe care am simtit-o acum un an cand am scris aici sau acum un an jumate cand am scris aici . Daca este posibil asa ceva.
Destinatie nesigura
De ceva vreme ma tot gandesc ca toata Italia e un butoi cu pulbere, care sta sa explodeze. Se pare ca momentul e mai aproape decat am crezut. Ma doare faptul ca am ajuns sa consider Italia un loc unde nu imi doresc sa ma duc, si spun asta fara sa exagerez. Simplul fapt ca pe pasaportul meu visiniu scrie Romania si ca vorbesc limba romana ma poate transforma dintr-un simplu turist in o tinta veritabila pentru un italian suparat pe alti conationali ai mei. Ma intreb oare cum se simt cei peste jumatate de milion de romani care si-au facut o viata acolo, o viata decenta, multi dintre ei cu copii ramasi prin tara, care luna de luna strang niste banuti ca sa mai puna o piesa in puzzle-ul pe care ei il numesc "o viata mai buna". Cum se simt cand merg cu metroul, cand merg pe strada si poate acum se feresc sa mai vorbeasca in limba materna, de teama ca poate un maniac, plin de ura ii poate ataca. Nu spun ca e mai sigur pe strazile din tara asta, sau din orice alta tara, doar ca in acest moment cetatenia romana si graiul romanesc s-au cam transformat in defecte in mintea multor italieni.
marți, 19 octombrie 2010
Lansare
Cu ceva timp in urma i-am promis Oliviei ca ii promovez noul proiect online la care lucreaza de cateva luni bune si nu am reusit.
Deci, Olivia lanseaza incepand din noiembrie BioBunatati. Cel mai mare magazin online de produse organice, bio si traditionale. Chiar daca exista deja magazine de profil, si cele mai multe online, mi se pare fantastic demersul Oliviei, pentru ca ea va reusi pentru prima data sa inglobeze tot ceea ce inseamna bio si organic in alimentatie si nu numai. Abia astept si asta o spun cu toata sinceritatea. Si nu pot sa nu o mai laud inca o data, si pe ea si pe echipa care sta in spatele site-ului, pentru ca stiu ce inseamna sa pui pe picioare un magazin online, stiu de cata munca este nevoie daca vrei sa il faci asa cum trebuie, cata dedicare si rabdare. AMR 11 zile si dam buzna!
Pe scurt despre fiecare
Chiti invata la gradi poezii in engleza, pe care le spune cu o dictie de invidiat, si le spune, si le spune de ne-a capiat la cap. Episodul de vineri a trecut la fel de repede cum a venit, nu s-a lasat cu scaderi in talie, burtica e tot acolo. Oricum a fost o ocazie fericita pentru ea, ca a mancat non stop orez. Parca as fi nascut-o in China, atat de innebunita este dupa orezul asta.
David daca e intrebat "Unde esti" raspunde instantaneu "Aisi", ceea ce ne face sa ne topim si evident sa exageram, pentru ca am ajuns sa il intrebam chiar si cand e cu noi, doar-doar il mai auzim spunand "aisi". Cand intram in casa, se sprijina de perete, si iti intinde picioarele sa il descalti, dupa care se dezbraca de haina si se duce tinta in camera, ca sa ii dai si pantalonii jos. Cand ii ceri urechea sa o papi, iti intoarce capul, dupa care il intoarce si in partea cealalta ca sa i-o papi si pe a doua . Cum vede o balta, o picatura de apa, o arteziana, o sticla, imediat o arata si spune "App, app". Intelege tot, dar absolut tot, fara exceptie. Atata doar ca nu vorbeste. Inca.
Eu sunt la pamant cu imunitatea, dupa episodul de acum doua saptamani urmand acum si un sequel. Sunt iar pe cale de a-mi pierde vocea, gatul ma doare, nasul curge si se infunda si asta in conditiile in care am ajuns sa fiu pur si simplu terorizata de orice presupune iesit afara, curent, frig, ploaie, contact cu alte persoane, rece samd. Si e abia inceputul.
Tati indura si rabda. Ma suporta, si face tot ce ii sta in putinta sa imi faca viata cat mai usoara. Oricum se simte faptul ca a crescut si David, pentru ca e infinit mai usor acum, decat acum trei luni sa zicem. Unde mai pui ca de vreo luna, chiar beneficiem de cate zece minute de relaxare, in care cei doi se joaca cuminti iar noi nu trebuie sa fim in permanenta en garde. Copiii nostri cresc.
David daca e intrebat "Unde esti" raspunde instantaneu "Aisi", ceea ce ne face sa ne topim si evident sa exageram, pentru ca am ajuns sa il intrebam chiar si cand e cu noi, doar-doar il mai auzim spunand "aisi". Cand intram in casa, se sprijina de perete, si iti intinde picioarele sa il descalti, dupa care se dezbraca de haina si se duce tinta in camera, ca sa ii dai si pantalonii jos. Cand ii ceri urechea sa o papi, iti intoarce capul, dupa care il intoarce si in partea cealalta ca sa i-o papi si pe a doua . Cum vede o balta, o picatura de apa, o arteziana, o sticla, imediat o arata si spune "App, app". Intelege tot, dar absolut tot, fara exceptie. Atata doar ca nu vorbeste. Inca.
Eu sunt la pamant cu imunitatea, dupa episodul de acum doua saptamani urmand acum si un sequel. Sunt iar pe cale de a-mi pierde vocea, gatul ma doare, nasul curge si se infunda si asta in conditiile in care am ajuns sa fiu pur si simplu terorizata de orice presupune iesit afara, curent, frig, ploaie, contact cu alte persoane, rece samd. Si e abia inceputul.
Tati indura si rabda. Ma suporta, si face tot ce ii sta in putinta sa imi faca viata cat mai usoara. Oricum se simte faptul ca a crescut si David, pentru ca e infinit mai usor acum, decat acum trei luni sa zicem. Unde mai pui ca de vreo luna, chiar beneficiem de cate zece minute de relaxare, in care cei doi se joaca cuminti iar noi nu trebuie sa fim in permanenta en garde. Copiii nostri cresc.
luni, 18 octombrie 2010
Despre WOW. Poate ultima, dar nu cea din urma
Nu am facut inca follow-up la WOW, desi imi stabilisem inca din timpul noptii ce sa scriu ca si opinii si pareri (ca sa nu zic feedback). Si asta pentru ca Chiti s-a trezit de pe la sase dimineata in episoade de vomitat combinate cu diaree. Si astea simultane, daca va puteti imagina proportiile dezastrului.
Paranteza! Ceea ce, ma face sa va sfatuiesc ca in cazul in care Doamne fereste copilul vostru vomita, neaparat sa il puneti pe WC si un lighean in brate. Va salveaza covorasul din baie! Episoadele au continuat pana dupa pranz, cand ca orice mama sanatoasa la cap m-am prezentat cu copilul la doctor, unde a facut o injectie minune cu metoclopramid, care a pus-o pe picioare, in sensul ca a pus cruce episoadelor voma+diaree. In conditiile astea nu numai ca nu am mai avut chef sa scriu, dar am si uitat ce vroiam sa scriu.
Asaaaa. Deci am fost la WOW. Scopul meu a fost curiozitatea. Sa vad ce se intampla, ce se discuta, CINE vine, dar mai ales m-a tentat lista de vorbitori, cu preponderenta tiza mea faimoasa, Oana Dobre si Corina Dragotescu. Si dupa cum spuneam, cireasa de pe tort, m-am intalnit cu Ada si cu Raluca. Nu aveam asteptari, pentru ca era asumat faptul ca este prima editie, punct de plecare pentru urmatoarele. Daaaar, pana la ce a iesit e cale lunga.
Subliniez doar de la inceput ca din punct de vedere organizatoric, totul a fost ca la carte. Nu s-a intarziat, organizarea a fost fara cusur, live streaming-ul a fost de nota zece, deci aici nu am decat cuvinte de lauda la acest capitol. Fructe si biscuiti, o tona de iaurturi (doar Activia a fost main sponsor), totul super sanatos, pentru niste femei active. Guest speakerii au fost insa o dezamagire, aproape cap coada, cu doua exceptii. Discursuri despre nimic, care pana la urma nu au transmis nici un mesaj interesant, ba chiar pe alocuri eronate. Foarte realist este tabloul prezentat de Ada intr-un post despre eveniment. La care as mai adauga eu:
De la sefa Tabu, am aflat cum trebuie sa faci atunci cand nu faci nimic, astfel incat chiar sa o faci bine. Cine a inteles, sa ridice mana. De la fostul component al Akcent, care pur si simplu m-a uimit prin copilaria sa si prin superficialitatea celor spuse am aflat ca datorita netului s-a ridicat el de pe jos si a ajuns imaingea Activia. Si a carui singura explicatie pentru prezenta a fost ca este imaginea Activia. Le recomand celor de la Activia sa schimbe persoana, nu de alta, dar omul pur si simplu nu poate mai mult.
Discursul Bogdanei Butnar. Bogdana a vrut sa transmita ideea ca femeile nu sunt prezente pe net pentru ca nu sunt capabile sa faca fata jignirilor, pentru ca pur si simplu ar trebui sa se comporte altfel decat sunt. Ei bine, draga Bogdana, poate ca asa simti tu, numai ca nu e nevoie sa generalizezi. Plus, tot discursul a plecat de la o premisa gresita. Ca cica noi femeile suntem cu privirea prin prea multe locuri si barbatii au mintea focusata. Si ca asta este de cand traiam in pesteri. Draga mea, dimpotriva. Barbatii NU au mintea focusata, dar au atentie distributiva, pe care, noi nu prea o avem. De-aia femeile sunt soferite mai proaste, nu pentru motivele enuntate de tine. De-aia stau si imi blestem zilele cand dau peste o soferita in trafic. Pentru ca soferitele, neavand atentia aia distributiva in procentajul minim necesar, parca au ochelari de cal. Nu exista decat inainte. In concluzie, de la Bogdana am aflat ca trebuie sa fii masculina ca sa supravietuiesti pe net.
De la Oana Dobre in schimb, am aflat ca trebuie sa fii frustrat sau singur ca sa iti faci blog. Dezamagita, pentru ca o admir sincer si mi se pare unul dintre ultimii jurnalisti de calitate din tara asta.
Deci dupa prima sesiune, stiam ca trebuie sa fiu ori frustrata, ori barbata, ca sa scriu pe blogul asta.
Sesiunea a doua a inceput cu Corina Dragotescu, prima, care in sfarsit a avut ceva de spus. Cu asumarea propriilor greseli facute in online, si invatamintele trase din ele. A urmat Bobby Voicu, care a fost primul care a dat niste sfaturi, apropos de proiectele online, fie ca sunt viitoare business-uri, fie ca sunt niste simple bloguri. Si care a terminat spunand "negru pe alb" sa nu incercam sa inovam cu orice pret, ca avem mai mult de pierdut decat de castigat.
Dupa care vine micuta Cristina Chipurici, un "pui" al lui Bobby Voicu si ne spune ca NU avem succes daca nu venim cu ceva inovator. Deci, inovati sau muriti. Apreciez succesul site-ului pe care il conduce, apreciez eforturile pe care le-a facut, faptul ca spre deosebire de alti tineri de varsta ei chiar stie ce vrea de la viata si are in minte clar ce vrea sa faca si unde sa ajunga, dar pana la un guest speaker profesionist mai are cale lunga. Pornind de la slideshow si pana la cuvintele folosite, vocea sugrumata si mesajul transmis. Ah, si nu ma pot abtine sa nu remarc cu tristete ca "project manager" ajunge sa fie oricine in tara asta. Cristina, intreab-o mai intai pe Papusha ce inseamna sa ajungi sa fii project manager si dupa aceea asuma-ti aceasta titulatura.
Sesiunea a doua s-a terminat apoteotic cu un anume Andrei Rosca, al carui speech a plecat de la intrebarea "Ce le lipseste femeilor pentru a avea succes in antreprenoriat?". Lucru pe care pana la urma nu ni l-a spus in timpul discursului, desi a aberat cum ca pana la urma toate nevoile noastre sunt de siguranta (ahhhaaa, deci uite un nou Maslow, care vine sa distruga atatea teorii motivationale!!! Oau, am asistat atunci la un moment istoric). Am aflat ce ne lipseste totusi, dupa ce a fost intrebat din sala. Stiti ce? Mentalitatea. Si nu, noua femeilor din lumea intreaga, ci doar din Romania pentru ca nu baga mana in foc pentru ce se intampla in alte tari! Bravo nene!!!! Ma mir ca nu a fost linsat, sincer. Dar cred ca am fost 100+ de adevarate ladies in sala aceea.
Imi pare rau ca nu am mai stat si la sesiunea cu numarul trei, desi cred sincer ca nu am aveam ce sa mai aud!
In concluzie, salut din nou initiativa, ii multumesc lui Manafu pentru invitatie, dar il rog sa tina cont de cateva sfaturi:
Paranteza! Ceea ce, ma face sa va sfatuiesc ca in cazul in care Doamne fereste copilul vostru vomita, neaparat sa il puneti pe WC si un lighean in brate. Va salveaza covorasul din baie! Episoadele au continuat pana dupa pranz, cand ca orice mama sanatoasa la cap m-am prezentat cu copilul la doctor, unde a facut o injectie minune cu metoclopramid, care a pus-o pe picioare, in sensul ca a pus cruce episoadelor voma+diaree. In conditiile astea nu numai ca nu am mai avut chef sa scriu, dar am si uitat ce vroiam sa scriu.
Asaaaa. Deci am fost la WOW. Scopul meu a fost curiozitatea. Sa vad ce se intampla, ce se discuta, CINE vine, dar mai ales m-a tentat lista de vorbitori, cu preponderenta tiza mea faimoasa, Oana Dobre si Corina Dragotescu. Si dupa cum spuneam, cireasa de pe tort, m-am intalnit cu Ada si cu Raluca. Nu aveam asteptari, pentru ca era asumat faptul ca este prima editie, punct de plecare pentru urmatoarele. Daaaar, pana la ce a iesit e cale lunga.
Subliniez doar de la inceput ca din punct de vedere organizatoric, totul a fost ca la carte. Nu s-a intarziat, organizarea a fost fara cusur, live streaming-ul a fost de nota zece, deci aici nu am decat cuvinte de lauda la acest capitol. Fructe si biscuiti, o tona de iaurturi (doar Activia a fost main sponsor), totul super sanatos, pentru niste femei active. Guest speakerii au fost insa o dezamagire, aproape cap coada, cu doua exceptii. Discursuri despre nimic, care pana la urma nu au transmis nici un mesaj interesant, ba chiar pe alocuri eronate. Foarte realist este tabloul prezentat de Ada intr-un post despre eveniment. La care as mai adauga eu:
De la sefa Tabu, am aflat cum trebuie sa faci atunci cand nu faci nimic, astfel incat chiar sa o faci bine. Cine a inteles, sa ridice mana. De la fostul component al Akcent, care pur si simplu m-a uimit prin copilaria sa si prin superficialitatea celor spuse am aflat ca datorita netului s-a ridicat el de pe jos si a ajuns imaingea Activia. Si a carui singura explicatie pentru prezenta a fost ca este imaginea Activia. Le recomand celor de la Activia sa schimbe persoana, nu de alta, dar omul pur si simplu nu poate mai mult.
Discursul Bogdanei Butnar. Bogdana a vrut sa transmita ideea ca femeile nu sunt prezente pe net pentru ca nu sunt capabile sa faca fata jignirilor, pentru ca pur si simplu ar trebui sa se comporte altfel decat sunt. Ei bine, draga Bogdana, poate ca asa simti tu, numai ca nu e nevoie sa generalizezi. Plus, tot discursul a plecat de la o premisa gresita. Ca cica noi femeile suntem cu privirea prin prea multe locuri si barbatii au mintea focusata. Si ca asta este de cand traiam in pesteri. Draga mea, dimpotriva. Barbatii NU au mintea focusata, dar au atentie distributiva, pe care, noi nu prea o avem. De-aia femeile sunt soferite mai proaste, nu pentru motivele enuntate de tine. De-aia stau si imi blestem zilele cand dau peste o soferita in trafic. Pentru ca soferitele, neavand atentia aia distributiva in procentajul minim necesar, parca au ochelari de cal. Nu exista decat inainte. In concluzie, de la Bogdana am aflat ca trebuie sa fii masculina ca sa supravietuiesti pe net.
De la Oana Dobre in schimb, am aflat ca trebuie sa fii frustrat sau singur ca sa iti faci blog. Dezamagita, pentru ca o admir sincer si mi se pare unul dintre ultimii jurnalisti de calitate din tara asta.
Deci dupa prima sesiune, stiam ca trebuie sa fiu ori frustrata, ori barbata, ca sa scriu pe blogul asta.
Sesiunea a doua a inceput cu Corina Dragotescu, prima, care in sfarsit a avut ceva de spus. Cu asumarea propriilor greseli facute in online, si invatamintele trase din ele. A urmat Bobby Voicu, care a fost primul care a dat niste sfaturi, apropos de proiectele online, fie ca sunt viitoare business-uri, fie ca sunt niste simple bloguri. Si care a terminat spunand "negru pe alb" sa nu incercam sa inovam cu orice pret, ca avem mai mult de pierdut decat de castigat.
Dupa care vine micuta Cristina Chipurici, un "pui" al lui Bobby Voicu si ne spune ca NU avem succes daca nu venim cu ceva inovator. Deci, inovati sau muriti. Apreciez succesul site-ului pe care il conduce, apreciez eforturile pe care le-a facut, faptul ca spre deosebire de alti tineri de varsta ei chiar stie ce vrea de la viata si are in minte clar ce vrea sa faca si unde sa ajunga, dar pana la un guest speaker profesionist mai are cale lunga. Pornind de la slideshow si pana la cuvintele folosite, vocea sugrumata si mesajul transmis. Ah, si nu ma pot abtine sa nu remarc cu tristete ca "project manager" ajunge sa fie oricine in tara asta. Cristina, intreab-o mai intai pe Papusha ce inseamna sa ajungi sa fii project manager si dupa aceea asuma-ti aceasta titulatura.
Sesiunea a doua s-a terminat apoteotic cu un anume Andrei Rosca, al carui speech a plecat de la intrebarea "Ce le lipseste femeilor pentru a avea succes in antreprenoriat?". Lucru pe care pana la urma nu ni l-a spus in timpul discursului, desi a aberat cum ca pana la urma toate nevoile noastre sunt de siguranta (ahhhaaa, deci uite un nou Maslow, care vine sa distruga atatea teorii motivationale!!! Oau, am asistat atunci la un moment istoric). Am aflat ce ne lipseste totusi, dupa ce a fost intrebat din sala. Stiti ce? Mentalitatea. Si nu, noua femeilor din lumea intreaga, ci doar din Romania pentru ca nu baga mana in foc pentru ce se intampla in alte tari! Bravo nene!!!! Ma mir ca nu a fost linsat, sincer. Dar cred ca am fost 100+ de adevarate ladies in sala aceea.
Imi pare rau ca nu am mai stat si la sesiunea cu numarul trei, desi cred sincer ca nu am aveam ce sa mai aud!
In concluzie, salut din nou initiativa, ii multumesc lui Manafu pentru invitatie, dar il rog sa tina cont de cateva sfaturi:
- sa existe o tema clara pentru editia a doua (daca va mai fi). aici nu s-a stiut despre ce e vorba, femeile pe blog, femeile de succes din online, femeile vedete in online, femeile simple, antreprenoriatul feminin din online, si asta s-a vazut atat in degringolada discursurilor, cat si in lipsa unui mesaj unitar. Din punct de vedere al scopului, totul a fost varza. Si scuza ca a fost un punct de plecare strica tot demersul.
- guest speakerii sa aiba un mesaj coerent de transmis. E inacceptabil sa ai un guest speaker ca Marius Nedelcu, care nu are nici macar notiuni elementare de gramatica si exprimare. Si nu e o scuza ca e imaginea Activia.
- ma asteptam sa vad macar o prezenta din topul douazeci al celor mai influente femei din social media, dar nu din cele prezente care au un job in media scrisa/vorbita/vizuala. Si a caror notorietate se datoreaza jobului pe care il au. Experienta lor ar fi fost cu atat mai interesanta si captivanta.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Sanul Adelei si un act pur de creatie
Din punctul meu de vedere cel mai frumos dans din istoria acestui show. Jos palaria!
joi, 14 octombrie 2010
In drum spre WOW
Azi voi fi aici. La WOW, primul eveniment dedicat in exclusivitate femeilor active pe Internet. Sper sa fie o prima intalnire utila, benefica si pozitiva. Sper sa nu fie blah-blah mult si steril, sa existe o substanta si sa invatam cate ceva de la oamenii mai cu experienta.
Evenimentul va fi transmis live, fereastra este deja postata mai jos, sper sa si mearga la momentul oportun. Altfel, voi raporta via Iphone de la fata locului. Multumim Manafu pentru idee, concretizarea ei si deschiderea acestui drum.
Vor vorbi oameni deosebiti, oameni pentru care social media este deja un mod de viata. Sper sa ma convinga si pe mine, deoarece, mai de moda veche fiind, consider ca social media are extrem de multe pacate, unul dintre ele fiind acela ca incepe sa castige teren tot mai mult in fata relatiilor directe inter-umane. Ceea ce din punctul meu de vedere nu este bine deloc. Pentru ca ne instrainam, ne indepartam, ne autoizolam unii fata de altii. Iata lista guest-speakerilor:
Evenimentul va fi transmis live, fereastra este deja postata mai jos, sper sa si mearga la momentul oportun. Altfel, voi raporta via Iphone de la fata locului. Multumim Manafu pentru idee, concretizarea ei si deschiderea acestui drum.
Vor vorbi oameni deosebiti, oameni pentru care social media este deja un mod de viata. Sper sa ma convinga si pe mine, deoarece, mai de moda veche fiind, consider ca social media are extrem de multe pacate, unul dintre ele fiind acela ca incepe sa castige teren tot mai mult in fata relatiilor directe inter-umane. Ceea ce din punctul meu de vedere nu este bine deloc. Pentru ca ne instrainam, ne indepartam, ne autoizolam unii fata de altii. Iata lista guest-speakerilor:
| |||||||||
| |||||||||
|
marți, 12 octombrie 2010
The Praz factor
luni, 11 octombrie 2010
Eveniment
Se pare ca femeile din social media au un cuvant din ce in ce mai greu de spus. Pentru ca deja avem un eveniment dedicat, Women on Web, unde am avut onoarea sa fiu si eu invitata.
Este primul eveniment de acest gen, sper sa fie de la bun inceput un succes si de asemenea sa fie primul dintr-o serie lunga, lunga. Pentru ca meritam, ca sa parafrazez un faimos slogan publicitar.
Pentru mai multe informatii despre eveniment si despre puterea din ce in ce mai mare a femeilor din virtual, puteti afla de pe site-ul dedicat evenimentului: Women on web.
Pentru mai multe informatii despre eveniment si despre puterea din ce in ce mai mare a femeilor din virtual, puteti afla de pe site-ul dedicat evenimentului: Women on web.
vineri, 8 octombrie 2010
Saptamana 23 si inca ne situam la 5.9, varianta updatata de kilograme. Lovituri puternice, activitate de preferinta nocturna, mai ales de pe la patru dimineata in sus. Arsuri cat cuprinde, mai ales cand nu-s cuminte si o mai iau un pic pe aratura cu mancarea. Pe aratura inseamna aproape orice, potrivit copilului cred ca nu ar trebui sa mai mananc nimic. Greturi in continuare, mai ales atunci cand nu-s arsurile. Dar asta nu inseamna ca se exclud reciproc. Ba dimpotriva, chiar s-au imprietenit in organismul meu.
Peisajul de afara nu face nimic pentru a ma inveseli, dar deja m-am obisnuit si cu asta, e a treia sarcina care se petrece in peisaj autumnal-iernatic, gri-maroniu, umed rece si bacovian. Cu toata obisnuinta mea, asta nu inseamna ca urasc cu toata fiinta mea, atat straturile de haine pe care trebuie sa le pun pe mine cat si jegul de vreme de afara. Si nici nu mai vreau sa aud de cat de frumoasa este toamna si cat de minunata este iarna. Si nu mai vreau sa aud nici voci care se plang cu lacrimi de crocodil de perioada de gravidie petrecuta vara: "Vaaaai tuuuuu, nu stii cat de groaznic e sa fii gravida la 35 de gradeeee?". "Vai tu, saracuta de tine ce chinuita ai fost vara, sa vezi cum e la -20, pe nameti si mai vorbim dupa....."
Din fericire faptul ca nu prea am mai iesit m-a scutit de eternele interogatorii, desi am avut cateva experiente, cel putin hilare. Treaba e ca lumea e pusa in dificultate acum, la numarul trei. Pana acum, era simplu la al doilea."Ce ai? Baiat? Ah, si mai ai o fetita? Ah, e perfect, acum ai pereche." La al treilea, deja se vede ca ii pui un pic in incurcatura. Totusi, daca spui baiat, cei mai multi te intreaba si nu ti-ai fi dorit fetita????
Altfel ma bucur cat pot si ma admir cat pot in oglinda. Chiar imi place de mine, cu balonul asta rotund, ma bucur de fiecare clipa mai ales ca nu mai am decat 15 saptamani, maximum, de petrecut ca gravida. Cu toate greutatile, care la numarul trei parca au fost inzecite/insutite, e atat de frumoasa experienta prin care trec, incat nu isi poate pierde farmecul.
Peisajul de afara nu face nimic pentru a ma inveseli, dar deja m-am obisnuit si cu asta, e a treia sarcina care se petrece in peisaj autumnal-iernatic, gri-maroniu, umed rece si bacovian. Cu toata obisnuinta mea, asta nu inseamna ca urasc cu toata fiinta mea, atat straturile de haine pe care trebuie sa le pun pe mine cat si jegul de vreme de afara. Si nici nu mai vreau sa aud de cat de frumoasa este toamna si cat de minunata este iarna. Si nu mai vreau sa aud nici voci care se plang cu lacrimi de crocodil de perioada de gravidie petrecuta vara: "Vaaaai tuuuuu, nu stii cat de groaznic e sa fii gravida la 35 de gradeeee?". "Vai tu, saracuta de tine ce chinuita ai fost vara, sa vezi cum e la -20, pe nameti si mai vorbim dupa....."
Din fericire faptul ca nu prea am mai iesit m-a scutit de eternele interogatorii, desi am avut cateva experiente, cel putin hilare. Treaba e ca lumea e pusa in dificultate acum, la numarul trei. Pana acum, era simplu la al doilea."Ce ai? Baiat? Ah, si mai ai o fetita? Ah, e perfect, acum ai pereche." La al treilea, deja se vede ca ii pui un pic in incurcatura. Totusi, daca spui baiat, cei mai multi te intreaba si nu ti-ai fi dorit fetita????
Altfel ma bucur cat pot si ma admir cat pot in oglinda. Chiar imi place de mine, cu balonul asta rotund, ma bucur de fiecare clipa mai ales ca nu mai am decat 15 saptamani, maximum, de petrecut ca gravida. Cu toate greutatile, care la numarul trei parca au fost inzecite/insutite, e atat de frumoasa experienta prin care trec, incat nu isi poate pierde farmecul.
joi, 7 octombrie 2010
vineri, 1 octombrie 2010
Turul
Deci, ce mai fac eu? In afara de faptul ca inca nu am urcat pe youtube filmele de la concert, platesc facturi peste facturi (pentru ca uit cum trece timpul si cum trec termenele de plata si ma trezesc ba cu un preaviz, ba fara servicii), fac turul clinicilor si al spitalelor si platesc alte facturi. De analize, de consultatii, de echografii. Totusi, privesc si partea buna, sunt cu toate, dar absolut toate analizele la zi. Bine, bine, nu am facut si radiografii si alte chestii care presupun bagarea propriei persoane printr-un aparat, dar oricum.
Am inceput marti, la pranz cu o vizita la Panduri. Gatul "carne vie", iar nasul prajit. Bagata rapid o perfuzie cu Perfalgan, ca doctorita s-a speriat de ce a vazut la mine. Continuarea miercuri dimineata, cand am inceput cu patru fiole donate la Panduri si o mostra pentru exsudat. Fiind cu dureri intr-o zona anume si suspecta si de o infectie urinara, m-am transbordat la Giulesti, unde am zis ca daca e bal, bal sa fie, si mi-am facut si toate analizele pentru secretii. Dar toate. Pentru ca a doua zi urma sa am programarea bi-anuala la tiroida si nu am reusit sa fentez sistemul si sa imi fac hormonii tiroidieni nici la Panduri nici la Giulesti, m-am mutat la Medlife. Inca o fiola. Am respirat dupa asta timp de o ora, si m-am intors la Panduri. Analizele de sange varza. Infectie clara, fara doar si poate. Consultam medicul ginecolog prin telefon, aprobam tratamentul cu antibiotic, stabilim program de vizita la spital pentru intepaturi si acasa.
Joi, dimineata si pranz, spital, tratament. La pranz decid: branula si do it yourself. Do it yourself se transforma in Radu does it himself, pentru ca mi-a montat branula pe dreapta, stanga avand deja patru sau cinci intepaturi. Joi seara echigrafie si consultatie la endocrinologie. Aici as putea scrie un roman despre cum se dau peste cap programarile la Medsana si cum te muta dupa bunul lor plac si pana la urma ajungi sa stai de ti se face rau pana intri, dar nu mai comentez. Ideea e ca am plecat la cinci de acasa si am ajuns la opt jumate. Totusi, analizele de tiroida sunt super ok, valorile perfecte pentru o gravida, nu trebuie decat urmarite. Mai vreau neaparat sa subliniez ca tratamentul homeopat a dat roade, nodulii de pe stanga au disparut, iar nodulul de pe dreapta care avea un pic peste 3 cm are acum 2,7 cm, in conditiile in care se stie cert ca in sarcina cresc. Pana sa ajung acasa, Chiti isi prinde mana in usa de la masina (nu cu mine!) si se alege cu un deget umflat, dar motiv de "uite ce mi s-a intamplat" si de cautat in coarne copilului toata seara.
Vineri, incep dimineata iar cu un tur al spitalelor. Prima oprire, Giulesti. Good news, nici o infectie, totul steril, totul in limite, ce trebuie sa fie negativ e negativ, ce trebuie sa fie normal e normal. Paps de exceptie. Dupa care Medlife. Cu copilul mic, care de cinci seri incoace adoarme infundat, respira pe gura, fornaie, sforaie si abia dupa ce isi inghite mormanul de muci adoarme si el linistit. Verificam copilul, are muci, nu in nas, nici in plamani, sunt undeva in spate. Intram pe un mini tratament, niste picaturi, un aerosol, nimic deosebit. Duc copilul acasa si ma indrept din nou, spre Panduri, ca sa imi iau cele necesare pentru inca o zi de tratament: antibiotic, ser, ace, seringa, tot tacamul. Si gata. A venit weekendul.
Cum ma simt? In afara de faptul ca de o zi am inceput sa respir ca un om cat de cat normal si de faptul ca, da, nu suport branula, ca ma jeneaza si de faptul ca sunt obosita de la atata alergatura si trezit la sase jumate dimineata, sunt bine. Si chiar ma bucur ca am toate analizele la zi.
Am inceput marti, la pranz cu o vizita la Panduri. Gatul "carne vie", iar nasul prajit. Bagata rapid o perfuzie cu Perfalgan, ca doctorita s-a speriat de ce a vazut la mine. Continuarea miercuri dimineata, cand am inceput cu patru fiole donate la Panduri si o mostra pentru exsudat. Fiind cu dureri intr-o zona anume si suspecta si de o infectie urinara, m-am transbordat la Giulesti, unde am zis ca daca e bal, bal sa fie, si mi-am facut si toate analizele pentru secretii. Dar toate. Pentru ca a doua zi urma sa am programarea bi-anuala la tiroida si nu am reusit sa fentez sistemul si sa imi fac hormonii tiroidieni nici la Panduri nici la Giulesti, m-am mutat la Medlife. Inca o fiola. Am respirat dupa asta timp de o ora, si m-am intors la Panduri. Analizele de sange varza. Infectie clara, fara doar si poate. Consultam medicul ginecolog prin telefon, aprobam tratamentul cu antibiotic, stabilim program de vizita la spital pentru intepaturi si acasa.
Joi, dimineata si pranz, spital, tratament. La pranz decid: branula si do it yourself. Do it yourself se transforma in Radu does it himself, pentru ca mi-a montat branula pe dreapta, stanga avand deja patru sau cinci intepaturi. Joi seara echigrafie si consultatie la endocrinologie. Aici as putea scrie un roman despre cum se dau peste cap programarile la Medsana si cum te muta dupa bunul lor plac si pana la urma ajungi sa stai de ti se face rau pana intri, dar nu mai comentez. Ideea e ca am plecat la cinci de acasa si am ajuns la opt jumate. Totusi, analizele de tiroida sunt super ok, valorile perfecte pentru o gravida, nu trebuie decat urmarite. Mai vreau neaparat sa subliniez ca tratamentul homeopat a dat roade, nodulii de pe stanga au disparut, iar nodulul de pe dreapta care avea un pic peste 3 cm are acum 2,7 cm, in conditiile in care se stie cert ca in sarcina cresc. Pana sa ajung acasa, Chiti isi prinde mana in usa de la masina (nu cu mine!) si se alege cu un deget umflat, dar motiv de "uite ce mi s-a intamplat" si de cautat in coarne copilului toata seara.
Vineri, incep dimineata iar cu un tur al spitalelor. Prima oprire, Giulesti. Good news, nici o infectie, totul steril, totul in limite, ce trebuie sa fie negativ e negativ, ce trebuie sa fie normal e normal. Paps de exceptie. Dupa care Medlife. Cu copilul mic, care de cinci seri incoace adoarme infundat, respira pe gura, fornaie, sforaie si abia dupa ce isi inghite mormanul de muci adoarme si el linistit. Verificam copilul, are muci, nu in nas, nici in plamani, sunt undeva in spate. Intram pe un mini tratament, niste picaturi, un aerosol, nimic deosebit. Duc copilul acasa si ma indrept din nou, spre Panduri, ca sa imi iau cele necesare pentru inca o zi de tratament: antibiotic, ser, ace, seringa, tot tacamul. Si gata. A venit weekendul.
Cum ma simt? In afara de faptul ca de o zi am inceput sa respir ca un om cat de cat normal si de faptul ca, da, nu suport branula, ca ma jeneaza si de faptul ca sunt obosita de la atata alergatura si trezit la sase jumate dimineata, sunt bine. Si chiar ma bucur ca am toate analizele la zi.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
