Febra pregatirilor

Gatim, gatim, gatim si iar gatim. Si pregatim. Si iar gatim.

Salata de boeuf (oare lipseste de pe vreo masa?), piftiute de curcan, tapenade de maslinecu anchois si usturoi, gustari cu pasta de dovlecei, salata de rosii cherry zdrobite cu masline sfaramate, salata de mozarella cu smochine si prosciutto di Parma (inca nu mi-am pierdut speranta ca gasesc smochine proaspete in Bucuresti, mai e si maine o zi). Icre de stiuca, limba cu smantana si hrean, humus cu seminte de pin, salata de vinete, ciuperci umplute la cuptor. Carnaciori si chiftelute. Pate de ficat homemade si somon cu oua de prepelita. Minigustari cu anchois marinate si pate de rata/gasca. Minifrigarui cu mozarella, rosii cherry si prosciuto crudo stropite cu ulei si aceto balsamico si aromatizate cu busuioc proaspat. Cosulete de linte cu pasta de avocado. Migdale prajite cu sare de mare si ardei iuti.

Pentru chestiile ciudate din enumerarea de mai sus sunt eu responsabila si ii multumesc din nou, pe aceasta cale (pentru a cata oara, oare?) lui Jamie. Pentru restul traditionalelor sunt responsabile bunicile (bine, da, recunosc, salata de boeuf e a mea!) pe care cu greu le-am tinut in frau sa nu faca mai multe. Dupa mine, ar fi fost perfect daca ramaneam doar la nivelul asta. Insa dupa aia, cine o vrea sa ajunga de la bal la spital, mai are sarmale si niste muschiuleti de oaie, la care suntem inca in impas apropos de modul de preparare, ca eu nu ma apuc sa ii pregatesc la cumpana dintre ani.

Gravida, adica eu, imbibata de Femibion 2, Magne B6, Maltofer si un tratament homeopat special (care, uraaaaa, mi-a daruit o saptamana de somn angelic de cate opt ore legate!) a mai pregatit ca surpriza o inghetata racoritoare cu fructe de padure, miere si iaurt, dar sssht! nu spuneti la nimeni.

Plus, cocktail-ul serii, daiquiri, facut ca la mama lui acasa, adica cu Havana Club. Hai noroc! La multi ani!

Rotund

Craciunul

In sfarsit, dupa atatea serbari, a venit si Mosu. Ala mare. Chiti si-a dorit o bucatarie, bucatarie a primit. I-a scris chiar si o scrisoare mosuluiu, de fapt a facut un desen in care a schitat o bucatarie, atat de mult si-a dorit-o. Evident ca bucataria a eclipsat absolut tot, inclusiv David nemaiavand ochi decat pentru respectiva bucatarie.

 Bucurie cu vedere la toate masele in momentul in care a desfacut ambalajul si a vazut ca inauntru este marea lui dragoste, camionul Mack.

 Bucataria lui Chiti este mai dotata decat a mea

 David si o pasiune fulgeratoare pentru un ursulet primit bonus la unul din magazinele de unde le-am luat cadourile. De unde si vorba best things in life are free :)))

 Balerina Rebecca si balerina Victoria. Alta dragoste mare

 Dar, pana la urma tot bucataria a triumfat. Papusa zace parasita pe jos, Mack undeva pe langa brad, iar ursuletul... el stie pe unde

 Un moment de respiro pe final de seara. Va rog admirati pozitia "cool"

Cam asa a fost Craciunul nostru. Obositor, dar frumos. Cand ii vezi cata energie au si cata bucurie e in ochii lor, uiti complet de oboseala.

Pont

Pentru momente linistite, care pot dura cel putin jumatate de ora, se iau doi copii, altfel zburdalnici urlaciosi, galagiosi si plini de energie, se pun pe canapea, cu un film in fata (preferabil desene animate, si mai preferabil toy story, cars sau similar), si cate doua folii de protectie (din alea cu bule de aer numai bune de spart) si gata. Nu mai stii ca ai copii in casa. Iar tu, poti sa iti faci treburile in liniste.

Dupa cum se vede, nici macar nu s-au sinchisit de blitz.

PS stie cineva unde se gaseste de vanzare folie din asta?

Serbarile. Partea III - Gradinita

Cei de la gradinita s-au intrecut pe sine si au pus in scena o adevarata piesa de teatru. Veronica. Cu tot tacamul, la Palatul Copiilor. Noi am avut insa de indurat o luna intreaga inainte de spectacol de Veronica in fiecare moment al zilei. Desi Rebecca a avut doua roluri micute, fluturas in scena cu primavara si soricel in scena cu soriceii, domnisoara a invatat toata piesa si toate cantecele cuvant cu cuvant. Iar urechile noastre nu au auzit altceva, de la sfarsitul lui noiembrie si pana miercurea trecuta, decat "veronica, fata buna, tralalalalalalalaaaaaa...". Drept pentru care, odata terminat spectacolul, in casa noastra s-a banat orice referire la Veronica, chiar si o simpla fredonare. Nu am cenzurat nimic pana acum, dar deja s-a depasit o limita, in momentul in care am realizat in timpul spectacolului ca stiu si eu cuvant cu cuvant toata piesa si mai mult, cand am inceput sa aud in permanenta in cap acordurile muzicii lui Temistocle Popa, fara ca cineva sa le cante.

Deci, cateva fotografii de la marele spectacol. Bravo Olga Gudyn!

Serbarile. Partea II - Engleza

A doua serbare a fost la engleza. Intr-un cadru academic, in Agronomie, piticii au aratat ce pot ei in materie de limba engleza. Iar Chiti, din nou ne-a lasat cu gurile cascate, deoarece si-a stiut la perfectie rolul, si mai mult, a cantat inca vreo opt (poate mai multe) cantecele in engleza. Am ramas muta pentru ca fata noastra stie " O, Brad frumos" in trei limbi: romana, engleza si germana. Dar despre ce mai stie domnisoara mai vorbim si in partea a treia, pentru ca acolo e surpriza cea mai mare.

Deci Chiti a fost sefa de trib la serbare, se poate vedea dupa penele mai cu mot de pe capul ei, a fost si bus driver intr-o minisceneta si a fost sefa de trib impreuna cu fratele ei si dupa serbare, la mancare. Pentru ca amandoi s-au lipit de masa cu gustari si acolo au ramas.

 David a gustat din tot, a mancat cascaval, dupa care banana cu sunca, cozonac, bezele, prajituri si altele, asezat foarte strategic pe o treapta in fata bancilor.

Ne-am fotografiat cu jumatatea belgiana a familiei, sora lui Radu, care a avut norocul de a prinde ultima zi de aeroport deschis in Bruxelles, iar eu am reusit cumva sa ma contorsionez fara sa storcesc pruncul din burta, si sa ma alatur copiilor si Soranei pentru niste fotografii. Dar cred ca se vede pe fata mea cat de imposibila era pozitia.

Frate si sora. Frate si sora.

Serbarile. Partea I - Baletul

Prima serbare din saptamana de foc care tocmai a trecut a fost lectia deschisa de la balet. Am fost in echipa completa, ceea ce ne-a fost invatatura de minte, pentru ca David nu a vrut sa stea o clipa locului, iar cineva s-a sacrificat si a alergat (la propriu) non stop dupa el. A verificat spalierele, barele, saltelutele fetelor, s-a bagat pe sub mese, pe sub scaune, s-a cocotat pe bancute, a facut orice in afara de a sta cuminte. Sora-sa la fel, dar cel putin ea e familiarizata cu locatia, ca doar mergem de doua ori pe saptamana acolo.

Asa ca, noi am vazut printre picaturi reprezentatiile Rebeccai, dar ceea ce am vazut a fost de-a dreptul emotionant. Pentru ca, desi de multe ori isi pierdea concentrarea si o fura peisajul, e atat de perfectionista, incat pozitiile standard de balet sunt impecabil realizate. 

 

In pauzele dintre reprezentatii, Chiti si-a redescoperit pasiunea pentru fotografie si dupa ce s-a milogit de mine o buna bucata de timp, fara succes insa, sa ii dau Canon-ul, a reusit sa il convinga pe tata sa ii dea ei Nikon-ul. A facut fotografii la gramada, desi a fost nemultumita de calitatea si viteza de incarcare a blitzului.

La final a venit si mosul, pe care David l-a privit de la distanta, nedorind sa se apropie de el sub nici o forma. Cam aceeasi atitudine a avut-o si sora-sa, care a preferat sa ne intinda nervii la maxim, ramanand ultima sa primeasca cadoul. Si nu s-ar fi dus nici ultima, insa a realizat ca nu are incotro. Cu toate astea, pana la urma i-a zambit angelic, i-a spus o poezie (de primavara! drept razbunare, cred) dupa care a tulit-o repede, strambandu-se toata ca si-a incurcat mana in barba mosului si a ramas cu niste fire albe intre degete.

Una peste alta a fost distractie. Maaare! Si la final, tot niste fotografii cu fluturasul nostru cel frumos. Asa, ca o cioara ce sunt, nu am cum sa nu ma laud cu ea.