Mai jos aveti un filmulet. Este al unor parinti, parinti de trei baieti, care incearca sa sparga patru mituri care au impanzit mintile tuturor parintilor din ziua de azi. Si pe cuvantul meu de nu o fac cu o candoare si o logica de-a dreptul imbatabila.
Filmuletul are 17 minute, va recomand sa luati o pauza de la ce faceti si sa il vedeti pe tot. Sper sa va placa si va astept aici sa discutam pe marginea lui. Enjoy.
eu mai intru pe site-ul lor uneori. e amuzant si gasesti lucruri utile:)
RăspundeţiŞtergereAi vazut filmuletul?
RăspundeţiŞtergereAm profitat ca doarme pitica si am liber la calculator si am urmarit filmuletul cap-coada. Mereu am zis ca cel care ridica in slavi maternitatea ca pe cea mai inaltatoare experienta, mereu la cote maxime, mereu numai lapte si miere, ori e barbat, ori n-a avut copii la viata lui.
RăspundeţiŞtergereChiar daca asteptarile mele la primul copil nu au fost de ordinul fantasticului (lucru care m-a ajutat sa ma adaptez poate un picut mai usor), partea cu izolarea am simtit-o pe pielea mea. Si din pacate romanii perpetueaza si ei, nu mituri, dar niste obiceiuri irationale, fara logica. Si daca intrebi care-i explicatia, se ridica din umeri "asa s-a pomenit mama, e lasat de la Dumnezeu"...deci eu cand aud partea cu lasat de la Dumnezeu, subit imi creste par pe spate. E mai usor sa te cramponezi in niste idei irationale, sa le oferi ca explicatie, decat sa cauti cauza reala. Stii de cate ori am auzit ca nu doarme copilul bine noaptea pentru ca am iesit cu el din casa inainte de 40 de zile?!?!...
Am vazut filmuletul de la cap la coada si au mare dreptate. Eu deja simt ca un al doilea copil al meu va fi foarte castigat din experienta mea personala cu primul. Am simtit prea multe pe propria piele ca acum, azi, sa mai plec urechea la tot ce se spune despre maternitate si cresterea unui copil.
RăspundeţiŞtergereCatrinutza, exact, partea cu izolarea este cea mai crunta. Am pierdut undeva pe drum toate, dar toate, prieteniile legate de-a lungul anilor. Conjunctura a mai fost si de asa maniera si a adancit aceasta izolare, si nu a fost mereu bine.
RăspundeţiŞtergereCeska, cu siguranta ai un mare avantaj la al doilea. Vei remarca o usurinta si o relaxare, o fluenta si o siguranta, acolo unde, prima oara te-ai lovit de semne de intrebare, miruri si asa mai departe.
RăspundeţiŞtergereda,da, stiam filmuletul mia demult:)
RăspundeţiŞtergereFoarte interesant. M-am regasit in partea cu izolarea, e o trecere brusca de la grija si atentia chiar a strainilor la singuratate si nestiinta, intr-un fel. Eu am pus-o pe seama faptului ca am nascut cu o luna mai devreme si totul s-a precipitat insa acum inteleg ca se intampla cam oricarei proaspete mame. Si cred ca aiai e si una dintre cauzele depresiilor - cu siguranta agraveaza problema.
RăspundeţiŞtergereBogdana, eu am fost cam prima dintre toate prietenele si colegele de serviciu care a facut primul pas in ale maternitatii... la inceput ma sunau o data la saptamana, apoi la luna, apoi daca nu sunam eu, nu mai aveau timp... am constatat ca eram privita un pic piezis pentru ca, normal, stand acasa si oarecum rupta de realitati, la mine 90% din subiecte erau legate de mamicisme. E drept ca pana la urma am legat prietenii noi, cu cupluri care aveau copii, deci subiecte comune... Ai scris si tu cateva posturi in urma ca ai ramas mult pe dinafara la capitolul contact cu realitatile (treaba cu Grecia), deci stii clar despre ce vorbesc...ei cam asa simt si eu acum: ca as putea scrie tratate despre cum sa cresti copiii, dar daca ma intrebi cine pe unde e ministru sau lucruri de genul asta, ma uit ca la poarta noua. Faza cu izolarea mamicii, cica, e ca sa nu se imbolnaveasca copilul, sa nu oboseasca mama... bla-bla. Eu cand n-am avut chef de vizite, am spus de la obraz... si ma mai mira ca nu gasesti intelegere nici macar la femei care au trecut prin experienta asta si sunt patite.Si cum spunea si ZU, cred ca depresia post-partum isi are radacinile si in stilul acesta de "viata", nu numai hormonal.
RăspundeţiŞtergere