Tot despre Bibi

Sper ca nu ati uitat de Bibi. Baietelul cu ochii care au inghitit parca tot albastrul din lume. Am mai scris despre el. E prima imagine care apare pe blogul meu cand intrati. Chipul lui luminos. Stiu ca sunt multe cazuri cu probleme, stiu asta, peste tot dau de ele, fie ca sunt anuntate pe bloguri, facebook, ziare sau televizor. Nu vreau sa vorbesc despre ele. Vreau sa vorbesc despre Bibi, despre ochii lui albastri, despre cele noua luni ale lui, despre boala lui si  despre faptul ca e la un pas de vindecare. Pentru ca are inclusiv donator compatibil gasit pentru transplant. Nu are insa banii pentru procedura. Si are nevoie de noi si de banii nostri. Si are nevoie ca noi sa ii spunem povestea, ca ea sa fie auzita de cat mai multe persoane. Am mai incercat sa fac asta o data, nu cu foarte mult succes as zice. Eh, nu-i nimic, continuam si perseveram.

Cel mai bine, va rog sa cititi cateva cuvinte despre Bibi, scrise de mama lui:
"De ieri a venit primavara in Mangalia si e o incantare sa-l vad pe Bibi cum se bucura sa descopere lucrurile din jurul lui. Este deja un baietel de 9 luni, care a reinceput sa creasca - pe perioada prednisonului stagnase cresterea si prezenta trasaturile specifice terapiei cu steroizi- sa se ridice singurel si sa paseasca.

.........

O primavara minunata tuturor!

Va indemnam sa gasiti bucurie in toate gesturile si faptele marunte ale celor din jurul vostru, asa cum ne bucuram noi de fiecare secunda pe care o petrecem alaturi de zambetul lui Bibi."

 

Pentru restul, ii stiti blogul deja. 

 

Iar pentru bani:

 

Va rugam sa precizati la descriere plata:"donatie pentru Tudor-Daniel FILIP"

in contul ASOCIATIEI ROTARY INTL MANGALIA.

CUI: 15037261

IBAN RON : RO40BTRL01401205702228XX

sau EUR : RO86BTRL01404205702228XX

BANCA TRANSILVANIA, Agentia MANGALIA, ROMANIA

SWIFT Code: BTRLRO22

2% pentru SMURD

Pentru ca au dovedit in nenumarate randuri ca merita sa fie sustinuti, sa creasca. Pentru ca meritam sa avem un serviciu impecabil de urgenta.

HSM W1

Asaaaa, deci dupa o saptamana nu pot raporta mari progrese. Insaaaa, aruncand cate un ochi la suratele mele HSM in devenire  care deja sunt pe la a cincea saptamana, lucrurile au inceput sa se aseze cat de cat in capul meu.

In primul rand, facand un mic flash back, am realizat ca ultima data cand am fost la coafor a fost pe 30 aprilie.... Mda, am 11 luni de cand nu am mai calcat printr-un coafor... Iar flash back. Ultimul tratament facial a fost in septembrie. Well, aici am niste  circumstante atenuante. Adica in decembrie am vrut sa merg, m-am si programat, insa am anulat-o pentru ca imi era efectiv imposibil sa stau pe spate doua ore nemiscata. La mani-pedi am mai dres-o cat de cat, ca m-am dus de vreo patru ori in ultimul an, deci la capitolul asta stau bine. Cu alte cuvinte, am nevoie sa lucrez si la capitolul asta. Ca orice ar fi, recunosc ca o vizita la coafor from time to time face tare bine la moral.

Concluzia numarul unu este ca voi incerca macar una din trei pe luna. Sau make it two out of three.

In al doilea rand, sambata am realizat ca ok, it's about attitude, dar nu numai. Ca mergand la Fattoria (din lipsa de alte optiuni din diverse motive - dar e ultima data, ma jur) am realizat ca atitudinea nu ma ajuta 100%. Ca totusi, sa iesi cu ce ai apucat sa iti pui mai intai pe tine, spalata la repezeala si cu parul prins la o repezeala si mai mare intr-o coada boring de cal, nu da chiar bine. Mai ales pentru respectul de sine. Ca altfel, chiar I don't give a ..... Ca ce fauna era pe acolo, nu mai comentez. Am vazut si eu for the first time un Hermes Birkin, desi nu pot sa jur ca era si genuine. Si am vazut doua exemplare feminine in UGG-i si cu pantaloni scurti. Erau 20 de grade, but still.... Deci, imi e clar ca nu le fac fata, ele pentru asta traiesc, sa arate impecabil, insa, nici eu nu trebuie sa arat ca si cum as fi iesit sa duc gunoiul (ok aici exagerz, Ubi o sa ma traga de urechi, dar ati prins ideea, nu?). By the way, daca aveti de gand sa calcati pe la Fattoria think again, ca nu mai e ce a fost candva. Si va spune una care era innebunita dupa mancarea de acolo. Fitele au ajuns atat de multe incat ma deranjeaza pana si pe mine, eu care nu le vad nu le aud de obicei. Preturile sunt pe masura fitelor, si mi se pare strigator la cer un piept de pui de 59 de lei si o portie de french fries de 17 lei. Iar gustul nu e nici pe masura preturilor si cu atat mai putin a fitelor. Deci, so long, Fattoria.

Asaaa,sa revenim. Concluzia numarul doi a acestei saptamani este ca voi incerca, tot pentru self esteemul meu, sa fiu un pic mai prezentabila, indiferent daca ies in parc sau la restaurant. Asta evident nu inseamna ca voi iesi pe high heels la nisip cu copiii, dar nici ca mai ies in stil trashy extrem pe usa. Poate un trashy boho. accesorizez cu o brosa floare, ce ziceti? Astept sugestii aici.

In al treilea rand, ce ma doare cel mai tare, acolo nu am facut nimica nimicuta. Dar voi face. Adica chiar ma programez sa merg cu spatele la verificat.

Altfel, long story short, ca intre timp mi s-a inchis si laptop-ul, cu kilele sunt undeva pe la 56-57, dorm noptile, oh happy me, pentru ca altfel Raducu extrage si ultima picatura de lapte din mine. Care Raducu are 6,285 si nu mai are nici o haina care sa ii vina. Noroc ca s-a deschis H&M, si am luat niste body-uri si niste pantaloni la niste preturi mega rezonabile (dye Mothercare, dye!). Despre Chiti as putea scrie tomuri si nu de bine, insa ma rezum la a spune ca suntem intr-un proces de ...... evolutie cu ea. Iar David, ei bine, David imita. Si din pacate imita mai ales apucaturile sorei lui. De aceea am zis ca lucram cu sora, ca altfel o incurcam. Pe de alta parte, pot spune ca o imita si la cele bune, pentru ca nici noua nu ne vine sa credem ce vocabular bogat are el la varsta la care sora lui spunea vreo cinci cuvinte inteligibile, restul fiind in pasareasca. David spune chiar si "tractorul" si orice strain intelege ca e vorba de tractor si nu de altceva. La o prima aruncare, cred ca are cel putin 50 de cuvinte pe care le spune impecabil, ceea ce e enorm pentru nici doi ani. Nu facem insa nici un progres la capitolul numarat si nici nu am reusit inca sa il facem sa se exprime in propozitii.

Cam atat despre mama Bogdana si trioul ei. Ubi saracul, rezista eroic. De-aia il iubim atat de mult.

Botezul

Altfel de fotografii. De Andrei Contiu.

Cand Raducu doarme

poze facute cu telefonul, mie imi place succesiunea, de-aia le postez pe toate.

Telegrama

Suntem bine, ne-am intors in Bucuresti. Duc o lipsa acuta de timp, caci asa e cu trei. Ieri de exemplu, doua ore am despachetat ceea ce am impachetat cu o zi in urma alte doua ore. Saptamana trecuta am facut si doua luni de Raducu. Marcate de dumnealui cu 14 ore de nedormit decat cu jumatatile de ora (pentru cine stie, m-am plans pe Facebook destul pe tema asta). Marcate de Vodafone cu o surpriza neplacuta, care m-a anuntat ca doua zile petrecute pe net ma costa 680 de euro. Intre timp s-a rezolvat situatiunea si mi-a revenit inima la loc, atata doar ca dupa momentul nefericit nu am mai indraznit sa introduc modemul in laptop.

Am facut si poza de doua luni, tema estivala, insa inca nu am descarcat fotografiile ca nu gasim cititorul de carduri. Si pentru asta, Canon, zau de nu iti zic iar vorbe "dulci", ca m-am saturat sa depind de un cititor musai, special pentru mastodontul de CF!

Maine, daca avem unda verde, facem vaccinul de doua luni. Si daca ne tineti pumnii, poate gasim si cititorul nefericit si vedeti un Raducu care asteapta vara cu mare nerabdare.

Cam lunga telegrama asta, nu?

Ah, si cand am timp, o sa va povestesc cum am facut intr-o saptamana de patru ori cheesecake. Reteta o gasiti la domnul Copolovici. Este, cum sa zic, prajitura perfecta. Zau!

HSM

Asta vine de la Hot Sexy Mamma.

Un program ambitios de ambitionare a noastra, mamele care vrem sa redevenim ceea ce am fost candva. Initiat de Diana si preluat fara rezerve de multe alte doamne. Am aderat la el imediat si eu, pentru ca da, e mult de lucru pana acolo. Stiu ca in clipa asta se ridica multe sprancene, a mirare sau a deruta, pentru ca in ochii multora am exact numarul de kilograme la care suspina multe femei. Daaaa, asa e, numai ca, rozul nu e chiar asa de roz. Si mai mult, eu vad in ideea de " hot sexy mamma" mai mult decat un numar. Pentru ca a fi hot si sexy si mama  si toate trei in acelasi timp este o ATITUDINE. Care vine la pachet cu urmatoarele (in conceptia mea): o mentalitate de invingatoare, multa siguranta si stapanire de sine, atitudine lipsita de inhibitii, degajata, relaxata si senina, o minte sanatoasa, odihnita, un corp sanatos, curat si odihnit si la final doar, un numar de kilorgrame situat in zona de confort psihic. Cate dintre noi putem spune cu mana pe inima, clar si raspicat ca indeplinim toate conditiile pe care le-am mentionat eu mai sus?

Well asta e problema mea. Asa ca eu, chiar daca am kilogramele alea "ideale" (si va asigur ca nu e chiar asa, ca mai am 4 de dat jos, dar sunt in zona de confort deocamdata, deci nu fac mare caz din asta), nu pot spune deloc ca le am pe celelalte. Nu toate, si in proportii variabile.

Am primit cred ca cele mai multe complimente pe care le-am primit in viata mea in ultimul timp, iar cel mai mare compliment il primesc zi de zi cand ma priveste Radu, care are aproape permanent un mix de mandrie, admiratie si altele (nu le enumar aici, stiti voi despre ce e vorba) in ochi. E incredibil cum trei copii dau picioarelor tale un aer de top model. De cele mai multe ori insa, am multumit si am adaugat ca asta e partea frumoasa, varful iceberg-ului. Ca ce e jos, sub apa, nu mai e chiar asa frumos.

Pentru ca sunt obosita, e o oboseala cronicizata si eternizata, pe care cred ca nu o repara nici un an de somn linistit de acum inainte. In afara de asta sunt de aproape sase ani ori pregnant ori breastfeeding. Asta se traduce prin faptul ca organismul meu se gandeste mai intai la altcineva si abia dupa aia la mine. Imposibilitatea de a face anumite analize, de a urma niste tratamente isi arata coltii. Spatele meu este terminat si imi este realmente groaza sa ma duc sa vad ce trebuie facut cu el. La asta adaugam haosul hormonal prin care am tot trecut, care a lasat urme adanci si la nivel mental si tabloul incepe sa apara really spooky. Si toate astea la o prima strigare. Ca daca stau sa ma gadesc, sa aprofundez, lista de neajunsuri hormonale, structurale, sufletesti si corporale capata proportii nebanuite, de nu mai dorm la noapte. Oricum, nici nu-s lasata sa ma gandesc prea mult la asta.

Asa ca eu dragele mele, ma pun pe treaba de saptamana viitoare. Dar nu facand curatenie in frigider, ci facand curatenie in capul si corpul meu. Ca mai intai de toate o HSM  e una sanatoasa. Si dupa aia, restul e floare la ureche....

More to come next week. Ca un project manager adevarat, trebuie sa vin cu project planul mai intai :)

American beauty

O privire ancora catre mama. O petala strategic si complet intamplator pozitionata. O poza de milioane to hold on to, cand om fi batrani, iar protagonistul va fi ditamai barbatul.

Ultima zapada a sezonului

asa speram, cel putin. adica, daca zic ca e ultima pe sezonul asta poate chiar asa e :).

suntem la Sinaia, de miercuri incoace, iar eu abia azi am reusit sa scot laptop-ul din rucsac. copiii sunt bine, cu Raducu mai avem de tras,  ca este inca plin de secretii, si cum am scos aerosolii am cam revenit de unde plecasem si cu tusea. maine facem o saptamana de cand produce secretii pe banda rulanta. cu toate astea foamea e tot acolo, la fel de mare ca intotdeauna, iar ceea ce se plimba din gat in nas si inapoi nu ii sta in cae atunci cand suge la san, ceea ce e fantastic. mai mult, somnul de noapte a devenit din ce in ce mai aranjat, adica avem doar doua treziri pe noapte, pe la 3-4 si pe la 6-7 dimineata. dupa care in jur de opt se da trezirea, iar dupa caz se mai executa un somn scurt pana pe la 9. rezonabil zic eu.

altfel, imi gasesc greu cuvintele sa exprim durerea in fata dezastrului din japonia, asta fiind inca un motiv pentru care nu am avut nici un fel de tragere de inima sa scriu.

va las cu pozele. alea cu ultima zapada a sezonului. apropos, cum se simt alea 20 de grade la bucuresti? ah, mi-e ciuda ca nu am fost si eu acolo weekendul asta sa le testez si eu pe pielea mea!

Manduca

Dragoste la prima vedere. Din toate directiile. Ubi zice ca vrea si el unul. Numai pentru el.

De la Adelle. In editie speciala, din cate am auzit mai sunt doar 2999 de Manduca Summer Wave in lume, in afara de a noastra.

Sa fi fost de vina vremea schimbatoare, cei doi (cel putin) copii invitati si bolnavi deopotriva, sau poate umezeala din local, sau poate transpiratia amestecata cu frigul patrunzator de la momentul retragerii spre casa, orice e posibil. Cert e ca, in premiera inregistram trei nasuri mucioase. Raducu ma sperie cel mai tare, ca l-a apucat o tuse care imi da fiori. Altfel, doarme relaxat, mananca in stilul obisnuit, desi parca s-a mai domolit nitel. Ne verifica azi si doctorul cu numarul doi si revenim cu noutati.

Botezul

Zece

Raducu doarme intr-o pozitie nefireasca dar extrem de comoda pentru el se pare, pe mine, iar eu rascolind netul, blogurile si diversele paginiam realizat in sfarsit, la inceput de martie ca suntem in 2011. Si ca in vara fac 10 ani de la terminarea facultatii. Si m-am deprimat. Ca imi amintesc cum am fost lasata la bunici intr-o seara de vara, pentru ca parintii mei sa se duca la aniversarea a zece ani de la terminarea facultatii de catre mama. Era in 85, eu aveam deja opt ani si am fost extrem de trista, suparata si dezamagita ca mama m-a lasat si s-a dus sa se distreze, ea care nu ma lasase niciodata acasa. Si atunci, la cei opt ani ai mei, aniversarea asta, la care eu nu aveam acces a capatat niste proportii asa, mitice, s-a imbracat intr-o aura misterioasa, si din acel moment am asteptat sa aniversez si eu zece ani de la terminarea facultatii. Evident ca mama a aniversat si 20 de ani de la terminarea facultatii, insa atunci, deja aveam 18 ani si m-as fi dus oriunde, numai la o intalnire patetica (asa gandeam la vremea respectiva). Dupa aia, a aniversat si 30 de ani, eu am ajuns la 28 de ani, dar nu au mai facut decat o intalnire pe fast forward  in aula ASE-ului, dupa care s-au intors toti la vietile lor agitate.

Acum, aniversez eu 10 ani, sunt la varsta la care mama avea deja un copil de opt ani, iar mie mi se parea mama deja cam batranica (pe vremea aia, din punctul meu de vedere viata sociala si viata in general se cam termina la +30. adica era un fel de pensionara deja pentru mine). In fine, opt ani aveam, deci aveam o scuza pentru aberatiile care imi treceau mie prin cap. Pentru ca, acum, la zece ani de la terminarea facultatii si la 33 si ceva de ani ma simt mai tanara ca oricand. Dar totusi m-am deprimat. Oare la vara, cand o fi aniversarea asta la generatia mea, si o las acasa pe Chiti, s-o repeta povestea?

LE: Anexam si dovezi cu pozitia nefireasca. Si a mea si a lui Raducu.

Tips

Copilul meu este campion la capitolul foame. Asta se vede si din graficul luarii in greutate (graficul s-a inregistrat zilnic doar in mintea mea, pentru valorile absolute a se consulta blogul), care grafic a notat si cresteri de 80 de grame pe zi (maxima) si cam de 50-30 de grame pe zi (media). O singura zi s-a inregistrat stagnare, dar dupa aia ne-am dat seama ca avusese loc o eroare, deci pana la urma nu a fost nici o stagnare.

Cum inregistram cresteri din astea demne de basmele populare romanesti? Pai in primul rand pentru ca se mananca. Toata ziua, si noaptea la doua ore. Cu fericire mentionam ca in ultimele doua nopti s-a dormit si patru ore legate, ceea ce e un pas urias pentru noi. Dar altfel, doua ore. Sau mai putin de doua ore, pentru ca dimineata bifam si ora 6 si ora 7 si ora 8. Indeajuns cat sa imi piara mie tot somnul, sau sa ma uit cioras la toti, pentru ca ma ustura ochii, de parca as avea cuie pe interiorul pleoapelor.

In al doilea rand, suplimente. Bag la suplimente in mine din greu. Cel putin un litru de ceai concentrat pentru lactatie. Recomand cu caldura atat combinatia de fructe chimen_fenicul_anason (se gasesc individual in orice plafar) dar cel mai mult recomand ceaiul pentru lactatie de la Teekane. Pentru ca are gust bun, nu pentru ca ar face mai mult lapte decat prima combinatie. In farmacii ceaiul ala se gaseste la 8 lei. Nu va sfatuiesc sa luati ceaiul de la hipp, ala "bio". Costa 22 de lei, e apa chioara chiar si la doza dulba fata de ce scrie pe cutie. Si nici pliculetele de la Fares, care au in compozitie menta, care e pentru ablactatie in general.

Plusez cu Galactogil, care are efect cam in trei ore de la ingurgitare, dar pe care il folosesc doar rar, datorita pretului maaare si datorita gustului, pe care chiar nu il suport, ca e gretos de dulce. insa zilnic imi iau doza de capsule de la Motherlove, more milk plus pe numele lor real. Super ok, si numai bune ca si modalitate de inghitire pentru o lenesa ca mine. Le gasiti direct la importator, la 141 lei + 25 de lei transport, la Organik la 166 lei sau, daca nu aveti ce face, la Napati la193 de lei. 120 de pastile sunt, ca am uitat sa zic asta si va ajung cam o luna.

Ah, copilul aseara avea 5420, cu fix 2200 de grame mai mult decat cat a inregistrat la prima cantarire acasa, din 22 ianuarie. As fi razbit oare fara tot ce am notat mai sus?

Pupaciosul si maseuza

Pupaciosul, care pandeste la propriu un petec de piele a lui Raducu si actioneaza cum il prinde

Si maseuza, care se roaga de noi seara de seara sa il "uleieze" ea pe Raducu.

Rasfat total

Martisorul meu

In fiecare an, eu am un Martisor mai altfel. Asta pentru ca tatal meu e nascut de Martisor. Tot timpul rade de faptul ca e printre putinii barbati care chiar primesc ceva in aceasta zi. Azi e si mai Martisor, pentru ca schimba prefixul si cred ca e prima data cand chiar il simt.... bunic in adevaratul sens al cuvantului. Cel mai distractiv este ca tot azi am realizat ca din 2009 incoace in fiecare 1 martie in viata lui a mai aparut cate un nepot. In 2009 avea o singura nepoata. In 2010 avea doi, iar acum in 2011are trei. Al doilea nepot ii poarta numele de Ioan iar al treilea nepot numele de Radu. Oare ce si-ar mai putea dori un bunic? El nu cred ca isi mai doreste nimic. Nu de alta, dar nu mai vine nici un al patrulea nepot :).

Iata-i si pe doi din cei trei Radu din viata mea (deja ma iau cu mainile de cap, pentru ca in discutiile cu mama avem probleme in a povesti ce face Radu al meu sau Radu al ei). Cam seamana, nu?

   

Unul tocmai a facut 60 de ani, iar celalalt 6 saptamani. Doua martisoare perfecte.