Am dat iama acum vreo saptamana in Biobunatati si am descoperit acolo niste dulceturi. Eu sunt fan dulceturi, gemuri si paste. Fan mare. Si am luat asa: dulceata de dovleac cu portocale, dulceata de caise cu samburi, dulceata de caise cu pepene galben si dulceata de gogonele (pe aceasta din urma am achizitionat-o din alta parte, dar nu am cum sa dau linkul).
Dupa ce le-am cumparat am aflat si de cine au fost facute (iar lume mica, mica): de o fosta colega de-a mea de facultate, Nicol. Despre care stiam ca face niste frumuseti de bentite pentru fete si haine pentru copii, dar nu stiam ca este si maestra in dulceturi. Pentru ca este.
Aseara am pus frumos cele patru borcane pe masa, sase lingurite (am avut si invitati) si am facut consiliu de familie. Eu m-am indragostit de dulceata de gogonele, care este un pic aromata. Radu de cea de caise cu samburi, care este cea mai acrisoara, iar Chiti de cea de caise cu pepene. Cea de dovleac a avut succes tot la mine, Radu nefiind fan dovleac si nici Chiti de altfel. De altfel, am observat ca in cazul dovleacului este o relatie de love and hate, neexistand cale de mijloc.
In concluzie, toate combinatiile au fost indelung gustate, testate si apreciate, iar eu nu pot decat sa va doresc sa mai gasiti cateva borcane, si sa le luati repede, repede, pentru ca merita cu varf si indesat. Iar tie, Nicol, sa iti dea Dumnezeu sanatate si putere de munca sa faci multe multe dulceturi cel putin la fel de gustoase!
luni, 31 octombrie 2011
vineri, 28 octombrie 2011
Diverse... Ganduri multe, de-a valma si alandala
Sunt un pic pierduta. Un pic mai mult pierduta. Pentru ca din turnuletul meu in care, singura, de buna voie si nesilita de nimeni m-am cocotat, am reusit incetul cu incetul sa ma rup de lume. Nu pot sa zic ca regret. E bine intr-un fel. E foarte bine. Am multa liniste (stiu, suna de-a dreptul bizar, nu? sa am liniste cand in jurul meu e un haos si un circ permanent). Am multa liniste, dupa cum spuneam, si am inceput sa ma aud foarte bine, eu pe mine, ceea ce nu mi s-a intamplat de mult.
Pe langa asta, tot incetul cu incetul mi-am schimbat complet obiceiurile. Fara sa vreau, fara sa imi dau seama, lumea mea a devenit predominant virtuala. Nici aici nu e bai, credeti-ma. Nu va imaginati acum, ca nu mai socializez cu nimeni, ca m-am cocotat in varf de munte (casa, whatever) si nu mai vad chip de om. Nu, departe de mine ideea. Insa, in proportie covarsitoare, socializez virtual. Ceea ce vine cu un pachet intreg de avantaje. Adica socializez in acelasi timp cu multi oameni, din toate colturile posibile ale tarii si mai mult, ale lumii. Daca am o dilema, o problema, e indeajuns sa "arunc" virtual o intrebare, si ca prin minune aflu raspunsul. Am cunoscut enorm de multi oameni minunati pe care ulterior i-am cunoscut si in viata reala, si mi s-au parut si mai minunati. Mi-am reinnodat legaturi vechi de decenii (aici, deja ma simt tare, tare batrana :)) si m-am regasit cu oameni pe care nu as fi avut cum sa ii regasesc altfel.
Obiceiurile mele de citit s-au schimbat si ele. Daca intr-o vreme eram la curent cu absolut tot ce misca in IT, politia, economie, burse, piete, advertising, vanzari, sport, media etc, si mi se parea o drama sa nu fiu la curent in orice clipa cu ce se intampla in lume, tot incet-incet nu m-a mai interesat. Si la urma urmei de ce sa ma intereseze? Lumea mea insemna mult mai mult. Si inseamna in continuare. Numai ca aseara ma avut un declic. Bine, declicul l-am simtit de mai de mult, insa la un nivel inconstient si l-am rejectat la fel de inconstient.
Aseara am aflat si eu de cum s-a scris istoria Realitatea TV zilele trecute si de intalnirea celor mari si tari pentru a salva ce a mai ramas din Grecia si poate din viitorul Europei. Si am realizat, ca izolarea mea s-a dus un pic prea departe. Si ca singura de bunavoie si nesilita de nimeni (dupa cum am mai spus, dar simt nevoia sa subliniez) m-am introdus intr-o lume in care nu am mai stiut altceva decat de copii, bebelusi, sanatate, alaptat, babywearing, co-sleeping, parenting si... cam atat. Astea erau subiectele in jurul carora se invarteau toata atentia mea, feeder-ul meu si razboaiele mele.Importante, nu e loc de indoiala, insa doar atat.
Radu a ras de mine, si mi-a povestit despre ce este vorba, mi-am dat seama ca avea tot dreptul sa rada de mine si uite asa am fost si eu pusa la zi cu subiectele hot ale tarii, si care ne pot afecta intr-un mod destul de direct (nu intru in detalii, credeti-ma pe cuvant aici).
Asa ca:
Ziceam zilele trecute ca se vor mai schimba lucrurile pe blog, si asa va fi. Voi promova in continuare conceptele de care vorbeam mai sus, de pareting modern, atasat si pozitiv, in care credem 100% si eu si Radu. Insa, tot incetul cu incetul (asa, smooth, ca asa-i fain) voi reveni si la persoana care eram inainte. Una mai sociabila in real life (mi-am pierdut antrenamentul, zau!), mai informata all-around, mai activa pe mult mai multe planuri.
O zona unde sunt insa extrem de afectata, si aici voi avea rugamintea de a ma intelege, voi toti, cititorii mei este zona umanitara. Focusul meu va fi exclusiv pe Bibi, pe adunarea banilor pentru Bibi. Si atat. Nu mai pot duce si alte campanii, nu mai pot promova si alte cauze aflate in dificultate. Este mult prea mult pentru mine, din punct de vedere al energiilor, al consumului sulfetesc. M-am implicat mult prea mult, am ajuns in jurul meu sa vad numai povesti nefericite, situatii imposibile, boli incurabile, si ma afecteaza mult mai mult decat mi-as dori. Simt ca axandu-ma pe o singura poveste, transmitand toata energia mea catre rezolvarea blocajului financiar in care se afla parintii lui Bibi voi putea face mult mai multe, voi putea fi mult mai eficienta. Aici imi pun la dispozitie toate resursele si toate cunostintele mele, astfel incat sa avem parte de un happy end cu Bibi.
Odata cu declicul de aseara, am realizat ca nu mai pot nici macar sa gestionez mai multe activitati in acelasi timp. Eu care toata viata am fost in cinci locuri odata, am facut eu totul de la A la Z, am controlat totul each step of the way, am realizat ca nu ma mai pot concentra decat pe o singura activitate. Daca-s doua, sunt terminata. Si asta vine clar si din lipsa de antrenament, insa vine si din oboseala cronica de care am parte. La asta nu am inca solutie, dar voi lucra.
Well, cam atat so far, am lasat gandurile sa zboare pe tastatura. Ce a iesit, voi stiti, eu am scris cu Raducu in brate. Dupa cum ziceam, nu pot face doua lucruri in acelasi timp :)
Pe langa asta, tot incetul cu incetul mi-am schimbat complet obiceiurile. Fara sa vreau, fara sa imi dau seama, lumea mea a devenit predominant virtuala. Nici aici nu e bai, credeti-ma. Nu va imaginati acum, ca nu mai socializez cu nimeni, ca m-am cocotat in varf de munte (casa, whatever) si nu mai vad chip de om. Nu, departe de mine ideea. Insa, in proportie covarsitoare, socializez virtual. Ceea ce vine cu un pachet intreg de avantaje. Adica socializez in acelasi timp cu multi oameni, din toate colturile posibile ale tarii si mai mult, ale lumii. Daca am o dilema, o problema, e indeajuns sa "arunc" virtual o intrebare, si ca prin minune aflu raspunsul. Am cunoscut enorm de multi oameni minunati pe care ulterior i-am cunoscut si in viata reala, si mi s-au parut si mai minunati. Mi-am reinnodat legaturi vechi de decenii (aici, deja ma simt tare, tare batrana :)) si m-am regasit cu oameni pe care nu as fi avut cum sa ii regasesc altfel.
Obiceiurile mele de citit s-au schimbat si ele. Daca intr-o vreme eram la curent cu absolut tot ce misca in IT, politia, economie, burse, piete, advertising, vanzari, sport, media etc, si mi se parea o drama sa nu fiu la curent in orice clipa cu ce se intampla in lume, tot incet-incet nu m-a mai interesat. Si la urma urmei de ce sa ma intereseze? Lumea mea insemna mult mai mult. Si inseamna in continuare. Numai ca aseara ma avut un declic. Bine, declicul l-am simtit de mai de mult, insa la un nivel inconstient si l-am rejectat la fel de inconstient.
Aseara am aflat si eu de cum s-a scris istoria Realitatea TV zilele trecute si de intalnirea celor mari si tari pentru a salva ce a mai ramas din Grecia si poate din viitorul Europei. Si am realizat, ca izolarea mea s-a dus un pic prea departe. Si ca singura de bunavoie si nesilita de nimeni (dupa cum am mai spus, dar simt nevoia sa subliniez) m-am introdus intr-o lume in care nu am mai stiut altceva decat de copii, bebelusi, sanatate, alaptat, babywearing, co-sleeping, parenting si... cam atat. Astea erau subiectele in jurul carora se invarteau toata atentia mea, feeder-ul meu si razboaiele mele.Importante, nu e loc de indoiala, insa doar atat.
Radu a ras de mine, si mi-a povestit despre ce este vorba, mi-am dat seama ca avea tot dreptul sa rada de mine si uite asa am fost si eu pusa la zi cu subiectele hot ale tarii, si care ne pot afecta intr-un mod destul de direct (nu intru in detalii, credeti-ma pe cuvant aici).
Asa ca:
Ziceam zilele trecute ca se vor mai schimba lucrurile pe blog, si asa va fi. Voi promova in continuare conceptele de care vorbeam mai sus, de pareting modern, atasat si pozitiv, in care credem 100% si eu si Radu. Insa, tot incetul cu incetul (asa, smooth, ca asa-i fain) voi reveni si la persoana care eram inainte. Una mai sociabila in real life (mi-am pierdut antrenamentul, zau!), mai informata all-around, mai activa pe mult mai multe planuri.
O zona unde sunt insa extrem de afectata, si aici voi avea rugamintea de a ma intelege, voi toti, cititorii mei este zona umanitara. Focusul meu va fi exclusiv pe Bibi, pe adunarea banilor pentru Bibi. Si atat. Nu mai pot duce si alte campanii, nu mai pot promova si alte cauze aflate in dificultate. Este mult prea mult pentru mine, din punct de vedere al energiilor, al consumului sulfetesc. M-am implicat mult prea mult, am ajuns in jurul meu sa vad numai povesti nefericite, situatii imposibile, boli incurabile, si ma afecteaza mult mai mult decat mi-as dori. Simt ca axandu-ma pe o singura poveste, transmitand toata energia mea catre rezolvarea blocajului financiar in care se afla parintii lui Bibi voi putea face mult mai multe, voi putea fi mult mai eficienta. Aici imi pun la dispozitie toate resursele si toate cunostintele mele, astfel incat sa avem parte de un happy end cu Bibi.
Odata cu declicul de aseara, am realizat ca nu mai pot nici macar sa gestionez mai multe activitati in acelasi timp. Eu care toata viata am fost in cinci locuri odata, am facut eu totul de la A la Z, am controlat totul each step of the way, am realizat ca nu ma mai pot concentra decat pe o singura activitate. Daca-s doua, sunt terminata. Si asta vine clar si din lipsa de antrenament, insa vine si din oboseala cronica de care am parte. La asta nu am inca solutie, dar voi lucra.
Well, cam atat so far, am lasat gandurile sa zboare pe tastatura. Ce a iesit, voi stiti, eu am scris cu Raducu in brate. Dupa cum ziceam, nu pot face doua lucruri in acelasi timp :)
joi, 27 octombrie 2011
Boba - The pictures
Dupa cum ziceam intr-o postare trecuta, timp de doua saptamani am testat un alt brand de port bebe-uri, Boba Carrier. Boba este un Soft Structured Carrier, produs in Statele Unite, importat si distribuit in Romania prin Kiddy Shop, un magazin online foarte, foarte interesant.
Voi imparti postarea mea despre Boba in doua parti, una cu multe fotografii, care mie mi-s tare dragi ca sunt cu toata gasca mea si una in care voi povesti in detaliu cum a fost cu Boba. Incepem cu multimea de fotografii, frontale, laterale, spate, mai de aproape, mai de la distanta, mai clare, mai blury... Sper sa va placa...
Voi imparti postarea mea despre Boba in doua parti, una cu multe fotografii, care mie mi-s tare dragi ca sunt cu toata gasca mea si una in care voi povesti in detaliu cum a fost cu Boba. Incepem cu multimea de fotografii, frontale, laterale, spate, mai de aproape, mai de la distanta, mai clare, mai blury... Sper sa va placa...
Si de la o alta sesiune de plimbare si fotografiat:
Din pacate cam astea au fost singurele momente prinse pe camera (a telefonului, as usual). Mai avem o sesiune in house, in una din zilele in care domnul a fost foarte, foarte marait, nu a vrut de nici o culoare sa adoarma la san, in patul lui, leganat sau altfel, asa ca l-am pus in Boba, ne-am giugiulit un pic si pam-pam a adormit. Iar eu am stat si m-am plimbat 45 de minute prin dormitor si am vorbit la telefon cu Raluca.
In fine, restul detaliilor scrise in postarea cu numarul doi.
Neclare, neclare, dar giugiuleala, zic eu e mai mult decat evidenta!
miercuri, 26 octombrie 2011
Wind of change
Ne-a prins si pe noi vantul schimbarii.
In viitorul apropiat vom face multe. In primul rand va voi povesti experienta mea de doua saptamani cu Boba, un alt Soft Structured Carrier pe care am avut ocazia si onoarea sa il testez impreuna cu Raducu. Dupa care va voi povesti in completarea postului cu compresele Multi Mam, despre restul gamei, de care eu m-am indragostit complet si iremediabil. Foarte mult vom vorbi despre Bibi, pentru ca trebuie sa ne miscam in alt ritm decat am facut-o pana acum. Sunt in discutii destul de avansate in a obtine fie donatii, fie obiecte, fie a realiza niste evenimente in care Bibi sa fie vizibil.
Printre picaturi, o sa va povestesc despre Chiti, despre David si Raducu, ce mai fac ei toata ziua. Si despre Raducu, ce mai face el toata noaptea, ca numai dormit nu se cheama ca face. Daca mai ramane ceva timp si loc, voi mai povesti si despre mine, despre Radu, despre cum facem (sau nu, uneori) fata. Despre lucrurile care ne definesc pe noi, dincolo de "mama" si "tata".
In ultimul timp s-au intamplat multe lucruri, vietile noastre sunt intr-o permanenta schimbare, mereu e iures in casa noastra, galagie, energie. Nici nu cred ca mai putem sa ne oprim si sa respiram, nu cred ca mai stim cum sa facem asta :). Si e tare frumos asa cum este.
Mi-am pus in cap sa fac multe cu acest blog, de la a-l ajuta si promova pe Bibi mult mai puternic decat pana acum, pana la a va oferi informatii, zic eu de calitate despre produsele pe care le folosim, despre lucrurile care ne plac. Oricum, el va ramane ca si pana acum un blog de familie, axat in primul rand pe copii, pe ideea de parenting. Vom face share cat mai mult din experientele noastre de zi cu zi, pentru ca da, sunt niste experiente care pot ajuta la un moment dat o mama sau un tata la rascruce. Vom oferi spatiu de discutie pe teme de parenting, dar nu numai. Va vreau mult mai active/activi (mi-ar placea sa gasesc aici mai multi barbati!). Cand spun "nu numai", vreau sa subliniez ca la fel cum am promovat in ultima vreme anumite produse, sau branduri, asa voi face si de acum inainte. Produse si servicii, pentru ca am realizat cat de importante sunt niste opinii avizate, cat conteaza un review in luarea unei decizii de cumparare (testat pe pielea mea, de multe ori!). NU stiu daca veti gasi la mine vreun review despre gene false or nu mai stiu ce tratament cosmetic de ultima ora, dar ma declar deschisa si la asa ceva :). Oricum, si eu si Radu vom trece la un moment dat cam prin tot ce inseamna, pana la urma un stil de viata modern dar si echilibrat, axat pe calitate si nu pe cantitate. Va fi putin consumerism, asta va pot garanta.
Sper ca intr-o perioada de timp sa ne mutam intr-o casa noua, pe domeniul propriu, care este cumparat deeeee multaaaaaa vreme. Jurnal din burtica ramane exact asa cum e, deja zic eu ca are un nume si un renume, deci nu mai schimbam. Nu mai avem de gand sa ne mai marim familia, in caz ca se gandeste cineva la asa ceva, dar am prins mult prea mult drag de "Jurnal din burtica", ca sa ne mai dorim sa il schimbam.
Daca aveti idei de subiecte de discutii, sau categorii de teme, sau orice altceva, vreau sa mi le spuneti. De la religie, la muzica, de la filme la leagane pentru copii, de la subiecte tabu la subiecte rasuflate. Noi ne vom conforma, in masura timpului si spatiului avut la dispozitie. Avem si pagina pe Facebook, Jurnal din burtica pe numele ei, puteti intra si acolo sa discutam.
Jurnal din burtica se reinventeaza. Putin cate putin.
In viitorul apropiat vom face multe. In primul rand va voi povesti experienta mea de doua saptamani cu Boba, un alt Soft Structured Carrier pe care am avut ocazia si onoarea sa il testez impreuna cu Raducu. Dupa care va voi povesti in completarea postului cu compresele Multi Mam, despre restul gamei, de care eu m-am indragostit complet si iremediabil. Foarte mult vom vorbi despre Bibi, pentru ca trebuie sa ne miscam in alt ritm decat am facut-o pana acum. Sunt in discutii destul de avansate in a obtine fie donatii, fie obiecte, fie a realiza niste evenimente in care Bibi sa fie vizibil.
Printre picaturi, o sa va povestesc despre Chiti, despre David si Raducu, ce mai fac ei toata ziua. Si despre Raducu, ce mai face el toata noaptea, ca numai dormit nu se cheama ca face. Daca mai ramane ceva timp si loc, voi mai povesti si despre mine, despre Radu, despre cum facem (sau nu, uneori) fata. Despre lucrurile care ne definesc pe noi, dincolo de "mama" si "tata".
In ultimul timp s-au intamplat multe lucruri, vietile noastre sunt intr-o permanenta schimbare, mereu e iures in casa noastra, galagie, energie. Nici nu cred ca mai putem sa ne oprim si sa respiram, nu cred ca mai stim cum sa facem asta :). Si e tare frumos asa cum este.
Mi-am pus in cap sa fac multe cu acest blog, de la a-l ajuta si promova pe Bibi mult mai puternic decat pana acum, pana la a va oferi informatii, zic eu de calitate despre produsele pe care le folosim, despre lucrurile care ne plac. Oricum, el va ramane ca si pana acum un blog de familie, axat in primul rand pe copii, pe ideea de parenting. Vom face share cat mai mult din experientele noastre de zi cu zi, pentru ca da, sunt niste experiente care pot ajuta la un moment dat o mama sau un tata la rascruce. Vom oferi spatiu de discutie pe teme de parenting, dar nu numai. Va vreau mult mai active/activi (mi-ar placea sa gasesc aici mai multi barbati!). Cand spun "nu numai", vreau sa subliniez ca la fel cum am promovat in ultima vreme anumite produse, sau branduri, asa voi face si de acum inainte. Produse si servicii, pentru ca am realizat cat de importante sunt niste opinii avizate, cat conteaza un review in luarea unei decizii de cumparare (testat pe pielea mea, de multe ori!). NU stiu daca veti gasi la mine vreun review despre gene false or nu mai stiu ce tratament cosmetic de ultima ora, dar ma declar deschisa si la asa ceva :). Oricum, si eu si Radu vom trece la un moment dat cam prin tot ce inseamna, pana la urma un stil de viata modern dar si echilibrat, axat pe calitate si nu pe cantitate. Va fi putin consumerism, asta va pot garanta.
Sper ca intr-o perioada de timp sa ne mutam intr-o casa noua, pe domeniul propriu, care este cumparat deeeee multaaaaaa vreme. Jurnal din burtica ramane exact asa cum e, deja zic eu ca are un nume si un renume, deci nu mai schimbam. Nu mai avem de gand sa ne mai marim familia, in caz ca se gandeste cineva la asa ceva, dar am prins mult prea mult drag de "Jurnal din burtica", ca sa ne mai dorim sa il schimbam.
Daca aveti idei de subiecte de discutii, sau categorii de teme, sau orice altceva, vreau sa mi le spuneti. De la religie, la muzica, de la filme la leagane pentru copii, de la subiecte tabu la subiecte rasuflate. Noi ne vom conforma, in masura timpului si spatiului avut la dispozitie. Avem si pagina pe Facebook, Jurnal din burtica pe numele ei, puteti intra si acolo sa discutam.
Jurnal din burtica se reinventeaza. Putin cate putin.
marți, 25 octombrie 2011
The winners
Deci prima castigatoare: Ofelia Stanciu
Si a doua castigatoare: Roxana Gaina
Doamnelor, felicitari. Celorlalte 20 de doamne, imi pare rau ca nu a fost cu noroc, mi-as fi dorit sa am la dispozitie mult mai multe premii, as vrea doar sa stiu daca mai vreti giveaways pe acest blog si in ce domenii ati dori sa fie :)
A fost o experienta interesanta, eu una mi-am prins urechile in a salva cele doua "extrageri" :)
Doamnele castigatoare sunt asteptate pana maine seara sa ma contacteze pe adresa mydanii arond gmail punct com, si sa imi transmita numele lor (again), numarul de telefon si adresa pentru scopuri de trimitere a premiului, dar si marimea pe care o doresc la body.
Cu drag.
Si a doua castigatoare: Roxana Gaina
Doamnelor, felicitari. Celorlalte 20 de doamne, imi pare rau ca nu a fost cu noroc, mi-as fi dorit sa am la dispozitie mult mai multe premii, as vrea doar sa stiu daca mai vreti giveaways pe acest blog si in ce domenii ati dori sa fie :)
A fost o experienta interesanta, eu una mi-am prins urechile in a salva cele doua "extrageri" :)
Doamnele castigatoare sunt asteptate pana maine seara sa ma contacteze pe adresa mydanii arond gmail punct com, si sa imi transmita numele lor (again), numarul de telefon si adresa pentru scopuri de trimitere a premiului, dar si marimea pe care o doresc la body.
Cu drag.
Paralele in timp
Multa lume a ridicat din sprancene saptamana trecuta, cand eu am promovat Bodybebe mai abitir decat am promovat orice altceva de-a lungul timpului. Dupa cum zice si mesajul din partea dreapta a blogului, micul nostru disclaimer, nu facem reclama decat acelor lucruri in care credem cu adevarat.
Posturile nu au fost platite, iar comanda pe care noi am dat-o la Bodybebe acum vreo cinci saptamani a fost achitata de noi pana la ultimul leut, nebeneficiind de nici o oferta speciala. Spun toate astea pentru ca vreau sa clarific orice urma de indoiala :).
Mai mult, o sa va spun alte cateva argumente care ma fac sa promovez Bodybebe, ori de cate ori am ocazia.
Este un brand 100% romanesc. Mai tineti minte ce am povestit despre Marsupi? Ca voi promova ori de cate ori voi avea ocazia marcile romanesti, care cresc si se dezvolta intr-un mod armonios? Ei, si aici este cazul.
Este un brand crescut fara a avea in spate forte financiare, corporatii sau altceva similar. O cunosc pe creatoarea brandului, pe Mara, cam de 19 ani. Din 1992 mai exact. Eu eram in clasa a noua, iar ea, cu un an mai mica, mai venea pe la noi pe la ore, pentru ca era fata dirigintei mele. Deci ne stim de o viata de om as putea spune. Nu cred ca este complet relevant, insa imi aduce aminte de mine acum vreo noua ani de zile.
Cand eu, proaspata iesita din facultate, mi-am luat inima in dinti si am inceput propria afacere. Am stat vreo patru luni de zile si am cautat. Ce sa fac si cum sa fac. Pana am gasit ceva ce mie la momentul respectiv mi s-a parut a ma reprezenta pe mine. O franciza, din Statele Unite, Candy Bouquet pe numele ei. Nu lungesc mult povestea, a durat vreo sase saptamani procedura de aplicare, probleme multe, s-au rezolvat in timp toate. In vara lui 2002 am dat o fuga pana acolo, in Little Rock, am facut trainingul, primul import de produse si i-am dat drumul. Aici a inceput distractia. Cum sa iti promovezi afacerea, cand nu dispuneai de bani? Sau dispuneai, dar extrem de putin. Cum sa accesezi canale de promovare cat mai ieftine (gratis daca se putea) si cat mai eficiente? Cum sa iti faci un nume?
Greu. Al naibii de greu. Intr-o lume in care internetul nu avea nici 10% din puterea de azi, am muncit de mi-au sarit capacele ca sa imi promovez franciza. Mai mult decat atat, am muncit dublu, pentru ca nimeni nu mai auzise de buchete din bomboane. Chiar si cativa ani mai tarziu, cand deja aveam un nume/renume, mai primeam intrebari de genul "dar chiar sunt comestibile?". Am muncit ca sa le promovez, sa povestesc despre ele, sa imi creez propriile materiale publicitare. Munca a fost enorma. Insa, nu as fi reusit sa ajung sa vorbesc despre Candy Bouquet, daca nu as fi avut reteaua de cunostinte. A mea personala, a prietenilor mei, a parintilor mei, a prietenilor parintilor mei. Si daca nu as fi avut o parte din acesti oameni care mi-au dat o sansa, au vorbit despre mine mai departe, au avut incredere in ceea ce le " vindeam" ca si imagine, si ulterior ca si produse.
Evident ca a trebuit sa si confirm increderea, si am si confirmat-o, pentru ca nu am avut decat o nemultumire in cinci ani de activitate. Nu am avut nici o plangere la OPC/ANPC, iar oamenii care au cumparat in primul an au devenit clienti fideli si au cumparat in fiecare an. Fiind un produs sezonier, cu aplicabilitate maxima in perioadele de sarbatori, am muncit in draci. Cand toata lumea se pregatea de Craciun, eu si fetele mele munceam cate 18 ore pe zi. Am avut zile in care am muncit, eu personal, 24/24. De Revelion nu mai imi doream altceva decat sa dorm si sa ma odihnesc. Nu imi permiteam sa refuz nici o comanda, iar toti vroiau in ultimul moment. Si totul se facea manual. Iar mainile mele si ale fetelor din echipa mea aratau in prag de Sarbatori mai urate si mai batatorite decat daca am fi muncit pamantul zi de zi. clipa de clipa trebuia sa ma clonez si sa fiu in acelasi timp, om de vanzari, director, muncitor necalificat, PR, om de achizitii, designer. Mda, multi ati zice ca nu stiam sa gestionez si sa conduc un business. Ca nu stiam sa deleg. Corect, in mare parte, la inceput nu am stiut. Am invatat ulterior, pe pielea mea, insa a fost cea mai buna scoala. Nu cred ca as face lucrurile foarte diferit acum. Business-ul l-am vandut cinci ani mai tarziu, cand mi-a expirat contractul de franciza, fiind o miscare care mi s-a parut la momentul respectiv cea mai potrivita pentru mine, din punct de vedere profesional.
Am pornit de la zero, am introdus pe piata un produs cu totul si cu totul nou (mama, cati imitatori patetici am si avut - pentru ca romanul asta stie sa faca cel mai bine, sa copieze), am creat o nevoie si am creat o piata pentru produsul respectiv. Insa nu as fi reusit, repet, fara ajutorul retelei de cunostinte, carora le multumesc si acum ca au avut incredere in mine si in ceea ce aveam de oferit.
La fel sta situatia si aici, in cazul Bodybebe. Este la inceput de drum, are nevoie de toata reteaua de cunostinte. Eu una, ma pun la dispozitie ca si canal de promovare, si imi pun si blogul la dispozitie. Din punctul meu de vedere, deja au confirmat. Produsele sunt intr-adevar de calitate, bumbacul este super moale, culorile nu au iesit la spalat (ceea ce e foarte important, mai ales ca vorbim de mov, galben, negru si alte culori puternice), capsele imi plac si ele mult de tot.
La design se mai poate lucra nitel, mai ales la pantaloni, care mie personal nu imi plac de nici o culoare, sunt foarte largi in partea de jos, un pic scurti (am luat masuri mai mari, si pentru David si pentru Raducu, si tot sunt scurti), iar elasticul din talie mi se pare foarte tare si am mereu senzatia ca le intra in burta. Asta ca sa vedeti ca nu e chiar totul perfect si mai mult ca perfect. Loc de imbunatatiri este, si va fi mereu. Altfel nu ai cum sa cresti si sa te dezvolti.
Cam asta este pe scurt povestea mea si povestea Bodybebe. Deci, da, daca ma recunoaste cineva in povestirea asta, din 2002 pana in 2007, am fost "fata cu bomboanele" :)
Posturile nu au fost platite, iar comanda pe care noi am dat-o la Bodybebe acum vreo cinci saptamani a fost achitata de noi pana la ultimul leut, nebeneficiind de nici o oferta speciala. Spun toate astea pentru ca vreau sa clarific orice urma de indoiala :).
Mai mult, o sa va spun alte cateva argumente care ma fac sa promovez Bodybebe, ori de cate ori am ocazia.
Este un brand 100% romanesc. Mai tineti minte ce am povestit despre Marsupi? Ca voi promova ori de cate ori voi avea ocazia marcile romanesti, care cresc si se dezvolta intr-un mod armonios? Ei, si aici este cazul.
Este un brand crescut fara a avea in spate forte financiare, corporatii sau altceva similar. O cunosc pe creatoarea brandului, pe Mara, cam de 19 ani. Din 1992 mai exact. Eu eram in clasa a noua, iar ea, cu un an mai mica, mai venea pe la noi pe la ore, pentru ca era fata dirigintei mele. Deci ne stim de o viata de om as putea spune. Nu cred ca este complet relevant, insa imi aduce aminte de mine acum vreo noua ani de zile.
Cand eu, proaspata iesita din facultate, mi-am luat inima in dinti si am inceput propria afacere. Am stat vreo patru luni de zile si am cautat. Ce sa fac si cum sa fac. Pana am gasit ceva ce mie la momentul respectiv mi s-a parut a ma reprezenta pe mine. O franciza, din Statele Unite, Candy Bouquet pe numele ei. Nu lungesc mult povestea, a durat vreo sase saptamani procedura de aplicare, probleme multe, s-au rezolvat in timp toate. In vara lui 2002 am dat o fuga pana acolo, in Little Rock, am facut trainingul, primul import de produse si i-am dat drumul. Aici a inceput distractia. Cum sa iti promovezi afacerea, cand nu dispuneai de bani? Sau dispuneai, dar extrem de putin. Cum sa accesezi canale de promovare cat mai ieftine (gratis daca se putea) si cat mai eficiente? Cum sa iti faci un nume?
Greu. Al naibii de greu. Intr-o lume in care internetul nu avea nici 10% din puterea de azi, am muncit de mi-au sarit capacele ca sa imi promovez franciza. Mai mult decat atat, am muncit dublu, pentru ca nimeni nu mai auzise de buchete din bomboane. Chiar si cativa ani mai tarziu, cand deja aveam un nume/renume, mai primeam intrebari de genul "dar chiar sunt comestibile?". Am muncit ca sa le promovez, sa povestesc despre ele, sa imi creez propriile materiale publicitare. Munca a fost enorma. Insa, nu as fi reusit sa ajung sa vorbesc despre Candy Bouquet, daca nu as fi avut reteaua de cunostinte. A mea personala, a prietenilor mei, a parintilor mei, a prietenilor parintilor mei. Si daca nu as fi avut o parte din acesti oameni care mi-au dat o sansa, au vorbit despre mine mai departe, au avut incredere in ceea ce le " vindeam" ca si imagine, si ulterior ca si produse.
Evident ca a trebuit sa si confirm increderea, si am si confirmat-o, pentru ca nu am avut decat o nemultumire in cinci ani de activitate. Nu am avut nici o plangere la OPC/ANPC, iar oamenii care au cumparat in primul an au devenit clienti fideli si au cumparat in fiecare an. Fiind un produs sezonier, cu aplicabilitate maxima in perioadele de sarbatori, am muncit in draci. Cand toata lumea se pregatea de Craciun, eu si fetele mele munceam cate 18 ore pe zi. Am avut zile in care am muncit, eu personal, 24/24. De Revelion nu mai imi doream altceva decat sa dorm si sa ma odihnesc. Nu imi permiteam sa refuz nici o comanda, iar toti vroiau in ultimul moment. Si totul se facea manual. Iar mainile mele si ale fetelor din echipa mea aratau in prag de Sarbatori mai urate si mai batatorite decat daca am fi muncit pamantul zi de zi. clipa de clipa trebuia sa ma clonez si sa fiu in acelasi timp, om de vanzari, director, muncitor necalificat, PR, om de achizitii, designer. Mda, multi ati zice ca nu stiam sa gestionez si sa conduc un business. Ca nu stiam sa deleg. Corect, in mare parte, la inceput nu am stiut. Am invatat ulterior, pe pielea mea, insa a fost cea mai buna scoala. Nu cred ca as face lucrurile foarte diferit acum. Business-ul l-am vandut cinci ani mai tarziu, cand mi-a expirat contractul de franciza, fiind o miscare care mi s-a parut la momentul respectiv cea mai potrivita pentru mine, din punct de vedere profesional.
Am pornit de la zero, am introdus pe piata un produs cu totul si cu totul nou (mama, cati imitatori patetici am si avut - pentru ca romanul asta stie sa faca cel mai bine, sa copieze), am creat o nevoie si am creat o piata pentru produsul respectiv. Insa nu as fi reusit, repet, fara ajutorul retelei de cunostinte, carora le multumesc si acum ca au avut incredere in mine si in ceea ce aveam de oferit.
La fel sta situatia si aici, in cazul Bodybebe. Este la inceput de drum, are nevoie de toata reteaua de cunostinte. Eu una, ma pun la dispozitie ca si canal de promovare, si imi pun si blogul la dispozitie. Din punctul meu de vedere, deja au confirmat. Produsele sunt intr-adevar de calitate, bumbacul este super moale, culorile nu au iesit la spalat (ceea ce e foarte important, mai ales ca vorbim de mov, galben, negru si alte culori puternice), capsele imi plac si ele mult de tot.
La design se mai poate lucra nitel, mai ales la pantaloni, care mie personal nu imi plac de nici o culoare, sunt foarte largi in partea de jos, un pic scurti (am luat masuri mai mari, si pentru David si pentru Raducu, si tot sunt scurti), iar elasticul din talie mi se pare foarte tare si am mereu senzatia ca le intra in burta. Asta ca sa vedeti ca nu e chiar totul perfect si mai mult ca perfect. Loc de imbunatatiri este, si va fi mereu. Altfel nu ai cum sa cresti si sa te dezvolti.
Cam asta este pe scurt povestea mea si povestea Bodybebe. Deci, da, daca ma recunoaste cineva in povestirea asta, din 2002 pana in 2007, am fost "fata cu bomboanele" :)
Lista finala
So, aceasta este lista finala pentru Giveaway, o las aici cateva ore pana diseara la ora 20:00 cand facem extragerea. Sa ma trageti de mana daca e vreo greseala, sau am uitat pe cineva. Eu am facut inclusiv verificarile, sper ca totul e ok.
- Irina Gavriloaia
- Raluca Bradea
- Bacalu Cristina-Elena
- Andreea Pripoae
- Corina Covaci
- Andra Tatu
- Petruta Ifrim Leahu
- Ramona
- Ana Dumitrescu
- Raluca Donciu
- Ofelia Stanciu
- Cosma Melania
- Diana Parcalabu
- Cristina Dumitru
- Carmen Radut
- Laura Rus
- Adina Vladoiu
- Lumi Serban
- Roxana Gaina
- Mihaela Cengiz
- Mocanu Anamaria Stefania
- Carmen Calin
luni, 24 octombrie 2011
AMR putin, putin!
Mai aveti doar cateva ore pana se termina Giveaway-ul initiat in parteneriat cu bodybebe.ro, asa ca, va sfatuiesc sa va grabiti, timpul se scurge cu rapiditate.
Nu uitati, cand va inscrieti, faceti-o pe postarea initiala, nu aici, pentru ca nu voi lua in considerare comentariile de aici!
Deci, linkul giveaway-ului este acesta: Giveaway Bodybebe.
Spor si bafta multa!
Nu uitati, cand va inscrieti, faceti-o pe postarea initiala, nu aici, pentru ca nu voi lua in considerare comentariile de aici!
Deci, linkul giveaway-ului este acesta: Giveaway Bodybebe.
Spor si bafta multa!
joi, 20 octombrie 2011
Giveaway
Deci, dupa cum am promis, noi, Jurnal din Burtica si Bodybebe facem in sfarsit un giveaway. Avem si premii tentante, din colectia mea favorita, Rebel Tattoo, insa pentru a le castiga, trebuie sa faceti si putina treaba. Dupa care, totul este in mana lui all mighty random.org!
Deci, astea-s premiile:
Si astea-s regulile:
1. Like la pagina Bodybebe de pe Facebook si evident "Like" la pagina Jurnal din burtica de pe Facebook
2. Share pe propriul wall a paginii Bodybebe.
3. Comentariu pus la postul acesta, cu numele vostru intreg si linkul de la share si pliiiiiz, o adresa de mail valida in profilul vostru! Daca nu am adresa valida, nu iau in considerare efortul depus!
Si, gata, finger crossed sa va placa Mr Random :).
Astept comentariile voastre pana luni, 24 octombrie 2011 la ora 24:00.
Bafta multa, multa!
PS: Daca sarim de 600 de like-uri pe pagina Bodybebe pana luni seara, dublez premiile, si tragem la sorti patru nume in loc de doua. Ne-am inteles?
Deci, astea-s premiile:
Si astea-s regulile:
1. Like la pagina Bodybebe de pe Facebook si evident "Like" la pagina Jurnal din burtica de pe Facebook
2. Share pe propriul wall a paginii Bodybebe.
3. Comentariu pus la postul acesta, cu numele vostru intreg si linkul de la share si pliiiiiz, o adresa de mail valida in profilul vostru! Daca nu am adresa valida, nu iau in considerare efortul depus!
Si, gata, finger crossed sa va placa Mr Random :).
Astept comentariile voastre pana luni, 24 octombrie 2011 la ora 24:00.
Bafta multa, multa!
PS: Daca sarim de 600 de like-uri pe pagina Bodybebe pana luni seara, dublez premiile, si tragem la sorti patru nume in loc de doua. Ne-am inteles?
Bodybebe - Natural born charmers
O problema buclucasa cu accesul la internet m-a tinut departe de blog, dar nu numai. Cu toate astea, timpul mi-a fost umplut cu multe activitati, nefiind loc de plictis vreo secunda. Mi-am dorit sa incep aceasta saptamana vorbindu-va despre un brand 100% romanesc care mie imi este foarte drag, inca din prima clipa in care am auzit de existenta lui. Nu-i nimic, o fac acum, la mai bine de trei zile de la momentul la care mi-am propus sa scriu aceasta postare.
Este vorba de Bodybebe, Natural Born Charmers. Bodybebe este poate unul dintre cele mai simpatice si utile branduri aparute vreodata pe piata noastra. Dupa cum poate v-ati dat seama inca de la prima lecturare a numelui, Bodybebe produce si vinde produse vestimentare si se adreseaza copiilor pana la varsta de trei ani. Pana aici nimic deosebit, nu? Frumusetea abia de aici incepe. Pentru ca sunt concepute si realizate in proportie de 100% in Romania. Si sunt atipice. Parintii Bodybebe vor sa abroge ideile preconcepute cum ca fetitele poarta roz iar baietii bleu, asa ca au creat niste colectii cu totul si cu totul spectaculoase, iesite din tipare, insa perfect purtabile: Rebel Tattoo, His & Hers, Color Splash, Pop Heart, Lullaby. Dincolo de aspectul vizual special, materialele din care sunt realizate buclucasele produse sunt de cea mai buna calitate, un bumbac fin si moale, capsele nici nu se simt iar designul hainutelor este realizat in asa fel incat sa asigure un maxim de confort celor mai mici si delicati purtatori.
Va invit sa va delectati privindu-le si sa le comandati pe adresa bodybebe.ro. Insa, nu doar atat. Intrati pe pagina de Facebook a Bodybebe, dati "like", si incepand din aceasta dupa amiaza veti avea parte de un tare frumos giveaway :). Primul din istoria acestui blog, asa ca astept o mare, mare aglomeratie pe aici, da?
Intre timp, va delectez cu un photoshoot facut ieri, ad-hoc, cu ajutorul nepretuitului meu Iphone, ale carui vedete au fost Raducu si Bodybebe, colectia Pop Heart .
Mult dinamism, miscare continua, asa cum ii sta bine unui bebelus imbracat de Bodybebe :)
V-am convins? Nu-i asa ca sunt speciale? Made in Romania, and proudly presented by Bogdana & Raducu.
Este vorba de Bodybebe, Natural Born Charmers. Bodybebe este poate unul dintre cele mai simpatice si utile branduri aparute vreodata pe piata noastra. Dupa cum poate v-ati dat seama inca de la prima lecturare a numelui, Bodybebe produce si vinde produse vestimentare si se adreseaza copiilor pana la varsta de trei ani. Pana aici nimic deosebit, nu? Frumusetea abia de aici incepe. Pentru ca sunt concepute si realizate in proportie de 100% in Romania. Si sunt atipice. Parintii Bodybebe vor sa abroge ideile preconcepute cum ca fetitele poarta roz iar baietii bleu, asa ca au creat niste colectii cu totul si cu totul spectaculoase, iesite din tipare, insa perfect purtabile: Rebel Tattoo, His & Hers, Color Splash, Pop Heart, Lullaby. Dincolo de aspectul vizual special, materialele din care sunt realizate buclucasele produse sunt de cea mai buna calitate, un bumbac fin si moale, capsele nici nu se simt iar designul hainutelor este realizat in asa fel incat sa asigure un maxim de confort celor mai mici si delicati purtatori.
Va invit sa va delectati privindu-le si sa le comandati pe adresa bodybebe.ro. Insa, nu doar atat. Intrati pe pagina de Facebook a Bodybebe, dati "like", si incepand din aceasta dupa amiaza veti avea parte de un tare frumos giveaway :). Primul din istoria acestui blog, asa ca astept o mare, mare aglomeratie pe aici, da?
Intre timp, va delectez cu un photoshoot facut ieri, ad-hoc, cu ajutorul nepretuitului meu Iphone, ale carui vedete au fost Raducu si Bodybebe, colectia Pop Heart .
Mult dinamism, miscare continua, asa cum ii sta bine unui bebelus imbracat de Bodybebe :)
V-am convins? Nu-i asa ca sunt speciale? Made in Romania, and proudly presented by Bogdana & Raducu.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
