Cio-Cio San

O poza, atat va pot oferi pe ziua de azi. Si sa nu uitati de Intrebarea mea....

Nu-i asa ca v-a fost dor de ea?!?

Intrebare

Peste fix o saptamana Jurnal din burtica implineste trei ani de existenta. Va intreb pe voi, vreti concurs, give-away sau altceva? Daca da, cu ce? Aveti la dispozitie pana vineri sa imi spuneti ce sa organizez cu aceasta ocazie.

Managementul organizarii

Doamne, ce titlu mi-a venit si mie in minte... Si totusi, cum poti sa faci asa ceva? Pai uite cu asa ceva:

Cosmetice de poveste pentru un baietel de poveste

Noi noute, au venit intr-un plic. Cand am deschis plicul, sa lesin de placere. Miroase dumnezeieste! Nu indraznesc sa le deschid, sa le testez, sa le miros si sa imi rasfat pielea cu el, pentru ca sunt sigilate. Ca altfel, poate as "fura", asa cat varful unui ac de gamalie. La fel cred ca ati face si voi ca nu ati rezista, va garantez.

Familia Pisicopescu

La bowling cu bloggerii

Cred ca sunt aproape patru ani de cand nu am mai fost la bowling. Si eram fana inraita. Si eram chiar buna la doboratul popicelor. Ultima data a fost o iesire de pomina, cu  colegii mei de la eMAG, iesire pe care mi-o amintesc si in ziua de azi ca si cum ar fi fost ieri. Asa ca, in momentul in care am dat peste afisul de mai jos, nu am rezistat tentatiei, si m-am inscris fara sa mai stau pe ganduri.

Sabina isi incepe ultima sa postare astfel: "Se împlinesc astăzi, 26 noiembrie 2011, doi ani de la momentul care mi-a schimbat definitiv cursul vieții. Nu, nu sărbatoresc și nici nu-mi place să-mi hranesc mintea cu propria-mi nefericire, de altfel, nefericită în acest moment nu mă simt. Nici nu aș fi scris despre asta în mod special. Dar am un motiv întemeiat pe care îți veți afla dacă parcurgeți acest text."

Super bag is back

Unul din cele mai dorite, iubite, vanate si preferate obiecte este din nou la vanzare pentru Bibi, prin generozitatea mare a creatoarei sale. Multumim Pam Pam, multumim Andreea! 

Nu-i asa ca e superba geanta?!?

Sub pres

In "dulcele" stil romanesc, sub presul fiecarei case se ascund multe lucruri. Lucrurile care sunt considerate tabuuri, lucrurile care sunt considerate rusinoase, pe toate le ascundem frumos sub pres, doar doar nu le mai vedem prin casa si nici cine ne trece pragul nu le vede. Evident vorbesc acum cu subinteles.

Curba fericirii

Mai jos aveti un filmulet. Este al unor parinti, parinti de trei baieti, care incearca sa sparga patru mituri care au impanzit mintile tuturor parintilor din ziua de azi. Si pe cuvantul meu de nu o fac cu o candoare si o logica de-a dreptul imbatabila.

Babywearing times

Avem o gramada de oferte de babywearing, toate pentru Bibi. Atat de multe incat ma gandesc serios sa ma transform pentru o seara intr-un magazin online de babywearing. Cu o singura diferenta: banii se duc in contul lui Bibi :)

Multumiri si o oferta frumoasa

A mai trecut un weekend. Un weekend in care un nucleu de mamici (cam aceleasi mamici saritoare ca si saptamana trecuta) si-au pus "on hold" familiile, copiii si treburile casei, si s-au oferit voluntare sa stea la spatiul oferit cu generozitate de revista Mami pentru Bibi. Pe rand au fost: Eugenia, care a stat doua ture, vineri dupa amiaza si sambata dimineata, dupa care a preluat Diana Parcalab (pe care eu nu am cunoscut-o personal, dar ii multumesc din inima). Duminica dimineata am inceput cu  Zoozie Mami, dupa care de la pranz a preluat Monica. Eu, venita sa ajut la stransul lucrurilor, duminica seara, am vazut ca Zoozie Mami a ramas pana la urma si ea pana la final, si pentru asta ii mai multumesc inca o data.

Ii multumesc Nicoletei, Lilu Tesa, care m-a ajutat vineri dimineata la carat si instalat si ne-a ajutat pe tot parcursul targului cu suport logistic. Plus ca daca nu ar fi fost ea, nu am fi avut pe ce sa etalam atatea lucrusoare, pentru ca ne-a oferit mare parte din mobilier. Multumiri si Dianei, care ne-a pus si ea la dispozitie un suport cu rafturi.

Multumim Alexandrei de la Oraselul Mami ca ne-a ajutat.

Multumim Cristina Toma, Loredana de la Luthelo, Nuci de sapun, Herbine, Doua Maini Stangi, Ioana Tanase, Andreea Vasilescu . Si cred ca mai sunt multe nume de mentionat aici, nu mi le aduc aminte pe toate, sa imi fie cu iertare. Multumim ca au trecut pe la noi pe stand, au mai dat o mana de ajutor si ne-au sustinut moralul sus: Raluca, Delia, Sabina.

Am strans in total 2330 RON. Ca si banutii de saptamana trecuta, si acestia vor lua calea Mangaliei.

Altfel, mai avem si noutati. Printre care o initiativa tare frumoasa (am mai avut una pe la inceputul verii si ma bucur ca nu a ramas singura!), de la o mama frumoasa, Laura Nicolaescu:

Iata mesajul ei: "as vrea sa ofer o sedinta foto la studioul meu Mabi Boutique Studio (www.mabistudio.ro), in valoare de 380 lei (dureaza o ora, 2-3 schimburi de hainute, minim 30 fotografii prelucrate pe CD, 10 poze printate) si 2 mini albume breloc cu maxim 20 poze, in valoare de 50 lei/buc"

Laura are o experienta indelungata in fotografie, insa in ultimul timp s-a specializat mai ales pe fotografia de si cu copii. Pentru mai multe informatii puteti intra pe site-ul studio-ului: www.mabistudio.ro . V-am spus ca are si doua fetite gemene, superbe? Multumesc Laura, din inima pentru gest!

Pe final, iata-ma si pe mine in cateva fotografii de la standul nostru:

Azi ma apuc sa fac fotografii la ce nu am vandut pana acum, si le vom pune pe facebook, pe o pagina speciala, dedicata lui Bibi, care este in curs de realizare. Unele din ele vor mai aparea si aici, eu sper sa va inspire in sesiunile voastre de shopping. Altf, pe frontul nostru de lupta s-au mai intamplat multe lucruri, multe frumoase, va povestim pe masura ce ele se concretizeaza. Tineti-ne pumnii sa se materializeze toate, si Bibi sa stranga banii cat mai repede.

Ca si o informatie in avanpremiera, in curand vom avea si numere de donatii, asa ca cei care nu au putut pana in acest moment din varii motive sa doneze pe alte cai (am primit mai multe plangeri referitoare la procesul greoi de donatie - insa cu mare parere de rau, repet, ca tot ceea ce s-a facut pana acum s-a facut cu eforturi mari, mai ales din partea parintilor lui Bibi) o vor putea face dand un simplu SMS (sau poate mai multe). Vom anunta cand acest serviciu va deveni disponibil, pana atunci, adunati banuti!

Cronica unui divort anuntat

Unul din subiectele cele mai dezbatute in ultimele zile este despartirea devenita oficiala a cuplului Demi Moore - Ashton Kutcher. Dupa parerea mea era doar o chestiune de timp, si daca cineva credea cu adevarat in "everlasting love" sau "till death do us part" in cazul acestui cuplu, apai, acel cineva era "far, far away from reality" ca sa mentinem tonul anglicizat al acestei postari.

Nu, nu sunt o experta in relatii, si mai ales in relatii intre vedete si nu, nu am vreo prejudecata referitoare la cuplurile formate din persoane cu diferente mari de varsta (fiecare e liber sa faca ce vrea si cum vrea). Insa, o sa va povestesc ceva ce am vazut acum vreo trei ani. Si ceea ce am vazut acum trei ani mi-a revenit azi in minte, citind anuntul oficial al lui Demi Moore privind despartirea (ah, PR-ul asta, bata-l vina, ce cuvinte alese si perfect potrivite!).

Eh, acum trei ani, intr-o duminica frumoasa, pe vremea cand eu si cu Ubi inca mai puteam haladui linistiti orasul in lung si lat, ne-am asezat la o masa la terasa Carului cu Bere. Dupa vreo jumatate de ora, uitandu-ma la persoanele de la masa vecina, mi s-a parut ca ii cunosc de undeva. Doi tipi si o tipa. Ma uit odata, ma uit de doua ori, ii fac semn lui Radu, el zice ca "da". Ce da? Langa masa noastra erau Ashton Kutcher, Demi Moore si inca cineva. A fost prima si ultima data (so far, evident) in care am stat atat de aproape (la nici doi metri distanta) de niste vedete atat de veritabile si de .... "vedete". In fine, asta nu mai conteaza, sa va povestesc ce am vazut:

un barbat, superb (si nu sunt fana lui, deloc!), barbos (chiar avea barba!!!) insa plin de prospetime, de pofta de viata. Ma jur, avea un glow in privire, chiar daca nimic din body language nu exprima altceva decat liniste. Emana prospetime, tinerete si pofta de viata. Nah, ma repet, dar aceeasi senzatie o am si acum dupa atatia ani.

o femeie pe care eu nu am recunoscut-o... O femeie cu care incerc si vreau sa ma identific de cand am vazut-o pe corperta Vanity Fair, acum haaat, multa vreme, dezbracata si foarte insarcinata. O femeie superba (in reviste). O epava in realitate. Am vazut piele cazuta, riduri, o oboseala evidenta, un sictir in privire gen "nimic nu ma mai poate impresiona", un tatuaj hidos la mana (cred ca era facut cu henna, ceva in stil Kaballah, dar urat de tot, si credeti-ma eu sunt innebunita dupa tatuaje), o mana plina de vene umflate, o mana batranicioasa. 

Doi oameni mai diferiti nu se puteau aseza la masa. Si mai mult, nu era pic de chimie intre ei. Nimic din ceea ce ati vazut pana acum prin toate revistele. Nu. Iar realitatea era exact aia de la masa de langa noi, nu cea din reviste. Si, sincer, la cum i-am vazut atunci, ma mir ca au supravietuit pana acum. Pentru ca, presupunand ca a existat ceva intre ei (si sunt sigura ca a fost), la momentul "Caru' cu bere" nu mai era de mult. 

Asta am vazut atunci. Acum spuneti-mi si voi mie, in lumina celor spuse de mine mai sus, oare finalul nu era evident?

Bibi la Oraselul Mami

Eugenia a scris in aceasta seara un post extrem de util si de important, iar eu, franta, dupa o zi lunga, pregatindu-ma pentru o noapte nu la fel de lunga (sper!) il preiau ad-litteram. Eugenia sper sa mai ierti, e pentru o cauza nobila, stii doar :). Deci:

Lume, lume, nu uitati: incepand de maine si pana Duminica va asteptam la Oraselul Mami, la Sala Dalles! Pentru Bibi!

Vineri, 18 Noiembrie intre 12:00 si 20:00 , Sambata, 19 Noiembrie intre 10:00 si 20:00 si Duminica 20 Noiembrie, intre 10:00 si 18:00. Va asteptam acolo cu produse oferite din suflet de oameni inimosi, care abia asteapta sa fie cumparate. Pentru Bibi!

Sanoma Hearst, organizatorul, a ne-a pus la dispozitie un spatiu, in care speram sa incapem cu produsele ramase de la talcioc, plus noutati, donate cu drag de Herbine, Luthelo, Nuci de Sapun,Wrap Mama’s Shop, de Nicoleta mea (cea care picteaza tricourile BodyBebe), de Lala Style,  deMeseria de Parinte si, nicidecum in ultimul rand,  de Nicoleta – Lilutesa, pe care o puteti gasi pe toata perioada targului la standul LiluTesa. 

V-am convins sa ne faceti o vizita?  Ne veti gasi usor. Va vor sari in ochi (speram noi) Bannerul cu Bibi si urna de donatii.  ;)

Cam acesta este mesajul Eugeniei, si al meu bineinteles. Noi vom fi acolo, pe ture, avem si doamne voluntare, eu va mai pregatesc surprize, am o noua geanta de-a Andreei, voi avea niste margelute frumoase, mei-tai-uri, slinguri si un Marsupi Plus, pantofii Nine West si Musette (cine ii stie de pe Facebook, garanteaza ca sunt superbi) si, la doar 10 RON bratarile statement ale lui Bibi (heheheeee, v-am facut curiosi, nu?).

Eu voi fi acolo maine intre 12:00 si 16:00. Va astept!

Testosteronul si barbatia

"Un studiu recent al celor de la Northwestern University arata ca odata deveniti tati, barbatii inregistreaza scaderi ale nivelului de testosteron din organism."

Boom!

Cred ca e indeajuns pentru multi din barbati sa citeasca aceste randuri si sa renunte instantaneu la ideea de a mai deveni tati vreodata, de teama de a-si pierde din "masculinitatea" care le defineste existenta. Si totusi, oare chiar este asa?

Departe de mine gandul de a lua la disecat studiul, care dupa cum am aflat de la unul din conducatorii studiului s-a desfasurat pe parcursul a cinci ani, cu 400 de subiecti (prin Filipine pe undeva, dar nu comentez), deci nu putem contesta rezultatele sau profesionalismul sub care masuratorile au fost efectuate. Insa, eu zic ca "there's more to it". Much, much more.

Dupa citirea articolului din Elle, al Lioarei Bradu (de unde am si aflat de existenta studiului cu pricina), nu pot decat sa ma declar complet de acord cu ea. Cu atat mai mult cu cat am langa mine un astfel de exemplu.

Pana la urma un nivel inalt al testosteronului nu da neaparat masura unei masculinitati exagerate. La fel, un nivel mic sau mai scazut al acestui hormon ofera o imagine "nemasculina" a barbatului respectiv. Insa, da, un nivel inalt de testosteron este important in prima parte a vietii, si il putem asocia fara doar si poate cu multe manifestari "masculine" sau "macho" de la bravade adolescentine, pana la huliganismul de pe stadioane. Dupa o anumita varsta (care difera de la barbat la barbat - unii nu vor ajunge niciodata la acest prag) odata cu asezarea lucrurilor pe un anumit fagas si cu aparitia copiilor, este absolut firesc ca testosteronul sa faca un pas inapoi si sa faca loc altor hormoni, mult mai potriviti cu noul rol: oxitocina si vasopresina.

Asta nu inseamna ca brusc, barbatului proaspat devenit tata, care si-a luat pentru prima data pruncul in brate, sau care sta sa se joace si sa se prosteasca cu orele pe covor langa copii, ii este cumva stirbita masculinitatea sau mai rau stearsa de pe fata Pamantului si in locul ei s-a instaurat o chestie plangacioasa si emotiva. Nu. pur si simplu, lucrurile se rearanjeaza intr-un mod care ii ofera pe viitor barbatului posibilitatea de a nu mai actiona impulsiv doar pentru sine, ci de a gandi inainte de a actiona si de a actiona pentru bunastarea si siguranta celor pe care trebuie sa ii protejeze.

Iar eu cred cu sinceritate ca la un barbat devenit tata, masculinitatea sa este potentata in mod exponential, si imbogatita in mii de feluri diferite. Daca pana sa devina tata, un barbat se foloseste de nivelul de testosteron la nivel instinctual mai mult, actionand de cele mai multe ori reflex, inconstient, dupa ce devine tata, barbatul incepe sa se foloseasca constient de masculinitatea sa si mai mult o utilizeaza in scopuri "constructive".

De aceea, la momentul la care am citit prima data concluziile studiului, m-am uitat lung la Radu (bina ca nu m-a vazut!) si mi-am pus in gand intrebarea: "Oare barbatul meu este mai putin "barbat" ca atunci cand l-am cunoscut prima data?" Si mi-am dat seama ca raspunsul era exact invers. Deoarece chiar daca nivelul de testosteron i-a scazut dupa nasterea copiilor, nivelul de "masculinitate" i-a crescut simtitor. Pentru ca iti trebuie sange zdravan in tine sa rezisti atatea nopti nedormite, sa treci prin boli, plansete, urlete ale copiilor, hormoni dezlantuiti si clacari ale nevestei (e vorba despre "moa" aici!) si totusi sa fii mereu acolo, gata sa iti protejezi progeniturile, sa iti sustii femeia si sa asiguri si bunastarea lor materiala si spirituala.

In the end, testosteronul ala sky high din tinerete nu face altceva decat sa pregateasca terenul pentru ceea ce  va sa vie si este absolut normal in evolutia noastra ca si indivizi.

Sau dupa cum zicea Lioara Bradu in finalul articolului ei din suplimentul Elle  Men (sic) din noiembrie:

"Daca ma gandesc bine, nu spune nimeni, nu scrie nicaieri si nici nu s-a demonstrat faptul ca, devenind tata, un barbat este mai putin viril. Ci doar mai responsabil, mai afectuos si mai dedicat familiei sale. Nu exista nici o justificare pentru ca un tata sa nu aiba o relatie calda, profunda, uluitoare cu pruncul sau. La urma urmei, barbatia se poate masura in atatea feluri!"

Si cu astea fiind zise, va las cu cateva lecturi, interesante, amuzante, ale unor barbati (actuali sau viitori tati) carora in nici un caz nu le poate fi pusa la indoiala masculinitatea, si care totusi nu au retineri in a-si exprima sentimentele vis-a-vis de "meseria de parinte":

On parenthood - unul din cele mai faine texte pe care le-am citit in ultima vreme
Ta-su - blog de tata   - care nu mai are nevoie de prezentare
Viata de tata - la inceput de drum, cu toate angoasele de dinainte de nastere

Si pentru ca masculinitatea in general este iremediabil legata (mental cel putin) si de tatuaje va ofer mai jos unele din cele mai frumoase imagini care sa va topeasca complet: barbati tatuati surprinsi in momente tandre cu copiii lor (si cate dintre voi nu v-ati gandit in secunda asta la Beckham, hai sa va vad!!):

Link 1
Link 2

Sursa foto

Un review intarziat dar valoros

Va spuneam aici ca la inceputul lunii octombrie am primit la testare doua produse de la Vavian Pharma, Multi Mam Baby Wash si Multi Mam Balm. Primul, o spuma de spalare pentru bebelusi, iar cel de-al doilea produs un balsam pentru ranile mamicilor incepatoare in ale alaptatului dar nu numai. Curiozitatea a fost mare, pentru ca dupa cum spuneam, si nu o data, compresele de la Multi Mam m-au salvat de fiecare data cand am avut rani de la alaptare. Ultima data m-au salvat acum zece zile, ca baiatul meu a binevoit sa isi testeze proaspat achizitionatii colti, si mi-a facut niste frumuseti de rani. Inca o data compresele si-au facut datoria, astfel incat zece comprese si 36 de ore mai tarziu ranile erau inchise.

Cat despre celelalte doua produse, treaba a stat in felul urmator. Cu spuma Baby Wash eu mi-am pus in cap sa scriu despre ea cand se termina. Asa ca l-am luat la folosinta, cu constiinciozitate, si am spalat baietii cu ea de fiecare data. Dupa vreo trei saptamani, vazand ca nu ajung la nici o finalitate (de continut) cu spuma, mi-am zis ca la fel de bine pot sa spal si negresa. Eh, dupa inca o saptamana, a cedat si continutul si s-a terminat. Deci, am spalat aproape o luna intreaga doi copii (baie seara si la fund in timpul zilei, la nevoie) si inca o saptamana si pe cel de-al treilea. Asta in cazul in care va intrebati cat poate sa tine. Nu le-am facut absolut in fiecare seara baie, am avut seri consecutive si seri cu pauza intre ele (credeti-ma ca nu imi vine sa fac asta seara de seara, pentru ca este ceva ce dureaza... si dureaza, si dureaza - la fel ca tubul de spuma).

Acum despre continut. Este moale, fina si alba. Spuma, adica. Si, cel mai important, nu are miros. Deci chiar nu are nici un miros. Stiti ca mereu pe multe ambalaje cosmetice scrie "fragrance free", "perfume free" sau similare si de fapt ele tot au un iz, un miros si de multe ori nu e chiar ce ti-ai dori sa simta nasul? Ei, asta chiar NU are nici un miros. Si asta mi-a placut, pentru ca de cand cu ultimele sarcini am ajuns sa am mari probleme cu mirosurile in general.

Altfel, nu m-a impresionat in vreun mod extraordinar, nu sunt diferente notabile intre aceasta spuma si alte produse similare de pe piata (pe care le-am folosit in trecut sau le folosesc in prezent). Mie imi place, pentru ca personal prefer spuma in locul gelului de dus sau sapunului. Mi se pare foarte usor de folosit, mi se pare ca dozez mult mai bine cantitatea (si chiar trebuie sa ma uit si la acest aspect, avand in vedere ce cantitati folosesc on a daily basis) si mi se pare mai "clean" si mai "funny". Mai ales "funny" pentru ca David a invatat sa se spele si el in timp ce in sapunesc eu. Ii pun si lui in fiecare palma cate un strop de spuma si se freaca de zor pe burtica. Dupa care imi intinde mainile, zicand " Maieeeeuu!" (adica "mai vreau" pe davideasca), ca sa se spele si pe picioare. Si e tare fascinat de ceea ce face si de faptul ca din flacon iese direct o spuma alba.

Verdict: imi place. Nu miroase, e catifelata si dureaza.

Ingredientele nu suna amenintator: Apa, glicerina, extract de Aloe Barbadensis, Gliceret-2 Cocoate *U/C, Laurat-10, laurat-11 carboxilat sodic, cocoamfoacetat sodic, lactat de sodiu, acid lactic, caprilil glicol, pantenol, polimer incrucisat al acidului poliglucoronic de galactoarabinan
*2QR , polizaharide bio-active patentate

Nu este un produs bio sau organic, insa este departe de a avea in compozitie chestii periculoase sau riscante, mai ales ca vorbim de pielea delicata a unor bebelusi. Eu l-am spalat pe Radu si pe cap cu el, iar rezultatul a fost un puf blond si matasos (Doamne, cat imi place, am copil blond!). Nu m-am bagat sa il spal si pe David (la el iese mereu cu circ) si nici pe Chiti (care are parul aproape pana la fund, deci, da, chiar as fi terminat tot continutul dintr-o singura utilizare!).

Si pentru ca si Andra a facut un review la acest produs, va invit sa cititi aici la ea despre fiecare ingredient in parte, pentru ca ea a avut rabdare sa le caute in cosmetics safety database.

Acum si partea a doua, balsamul. Balsamul este pentru mamici. Insa eu, neavand rani la momentul respectiv, l-am folosit pentru doua funduri foarte iritate. Asa s-a nimerit atunci, si a functionat, pentru ca in combinatie cu spalari frecvente ale celor doua funduri rosii, si ungeri repetate (am folosit niste combinatii de creme) rezultatele nu au intarziat. Dupa cum am zis si mai sus, saptamana trecuta, cand m-am pricopsit si cu ranile de la muscaturi, i-am dat balsamului o sansa in prima zi, sa vad daca este la fel de miraculos ca si compresele surori din gama.

Dupa o zi in care nu s-a intamplat nimic am renuntat si m-am intors la comprese. Deci nu pot garanta ca veti avea rezultate spectaculoase, decat eventual in combinatie cu alte variante de alinare a ragadelor. Altfel, este cel putin la fel de lipsit de miros ca si spuma, ba chiar spun cu mana pe inima ca nu am simtit nimic, nimic nici dupa ce mi l-am bagat practic in nas. Mai mult, pentru ca pe cutie scrie ca nu este necesara indepartarea lui de pe sani inainte de alaptare, gandindu-ma ca Radu pune gura pe chestia aia.... am gustat si eu. Si nu are nici un gust, si am si supravietuit dupa cum se vede :). Raducu nu a sesizat existenta lui pe pielea mea, deci si din partea lui verdictul este bun.

Ingredientele sunt friendly: Helianthus Annuus, Butyrospermum Parkii, Polyglyceryl-3, Ceara albine, Squalene, Propyl Gallate.

Preturile celor doua produse in farmacii sunt undeva in jurul a 40 RON. Le mai puteti gasi (uneori nu mereu) la DM, si acolo pretul este undeva mai jos, in jur de 35-37 RON.

Despre junior si diversificare

Raducu aplauda. De vreo luna face si pa-pa-pa cu mana acompaniind si vocal "pah-pah". Cand e serios, face ca o gaina. Nu exagerez, il auzi clar si distinct spunand, asa ca pentru sine, "cot-cot-cot-cot-cot". E un deliciu total. 

Intr-o seara, intrand noi in camera pentru a lua masa, l-am surprins spunand "Mammmma, pappppa". Sa lesin si sa scap copilul din brate nu alta. Nu a mai repetat fraza asta geniala, insa sunt sigura ca a fost targetata, pentru ca se uita in decolteu, iar eu tocmai ii spusesem ca mergem in camera exact pentru asta. In alta zi, tot asa din senin, in timp ce isi lua pozitia de nr 2, printre scremete si incordari mi-a soptit " Caccccah". Evident nici asta nu s-a mai repetat, dar totusi, merita consemnat.

"Mammma" zice. Nu tot timpul, insa atunci cand are nevoie cu adevarat de mine (ca de exemplu cand considera ca a stat indeajuns in tarc, iar alte chemari nu sunt luate in seama) mai foloseste apelativul. "Tattttah" in schimb parca are mai mult succes si e si mai usor de pronuntat deci tatttah este in culmea fericirii.

Cu mancarea stam binisor. In afara de faptul ca mi-a rejectat toate incercarile de a-i da legume, totul e bine. A testat cam toate fructele posibile (pentru varsta lui): mango, papaya, avocado, banana, portocala, mandarina, mar, par, prune, caise, piersici, you name it. E genul exotic, asa ca primele enumerate sunt de baza la masa de fructe.

De asemenea, a testat multe alte gusturi, insa el singur, cu farfuria in fata. Mi-am stapanit toate impulsurile care m-ar fi facut sa il sterg pe labe si pe bot din minut in minut, asa ca baiatul meu are marea sansa de a se face ca un purcel aproape in fiecare zi. Insa, asa a mancat mamaliga, branza, ou, piept de pui, orez, morcovi, rosii si nu mai imi aduc aminte cate altele.

Cineva m-a rugat la un moment dat sa povestesc propria experienta in ale diversificarii, gandindu-se probabil si normal ca trebuie sa fiu plina de sfaturi si povestiri in ceea ce priveste diversificarea bebelusilor. Ei bine, aici recunosc ca sunt un dezastru total. Ca nici acum, trei copii mai tarziu nu pot spune ca stiu cum trebuie diversificat un copil si ca e de ales o anumita cale.

Ce am invatat este ca depinde enorm de la copil la copil si ca nu poti decat sa te adaptezi si sa mergi pe sistemul vazand si facand. Chiti a fost genul de copil care a mancat tot ce i s-a pus in fata, fara sa fie vreodata impinsa de la spate. Nu conta ce. Mancare sa fie. Si asta s-a vazut in curba de greutate, care este off-charts in permanenta. Bine, la fel e si curba de inaltime, deci nu suspectam aici vreo problema. Pur si simplu am fost blagosloviti cu un copil care rar a refuzat ceva in farfurie si caruia mai degraba a trebuit sa ii stavilim avantul culinar.

Dupa care a venit David, care desi a mancat masa de legume si carnita, la fructe am dat chix total. David nici acum macar nu vrea sa manance fructe. Am incercat toate variantele, mai mult decat sa guste sau sa ciuguleasca, si asta rar de tot nu am reusit. Nici macar exemplul sorei mai mari nu este util, si invariabil, portia lui ajunge in bratele primitoare ale domnisoarei. Vorbind tot de David, am mai esuat pentru ca nici acum nu vrea sa manance mancarea intreaga, si de cele mai multe ori o prefera tot pasata, de am ajuns sa am oroare de borcanele de la Avent din frigiderul meu, umplute cu diverse combinatii de piureuri. Insa, incetul cu incetul, parca incepem sa inlocuim pasta cu bucatile. procesul e luuuuung si greoi, insa sper totusi sa ajungem la un liman in curand. Cu toate astea, tot produsele pe baza de lapte sunt baza la el, chit ca e vorba de laptele de dimineata, iaurt, smantana, branza sau unt.

Si am ajuns la Radu. Cu care am tinut neaparat sa incep cu alta abordare, mai neconventionala. Asa ca primul aliment pe care l-a gustat a fost avocado. Si i-a placut. Si avocado a ramas baza, rare sunt zilele in care nu mananca (de obicei daca uitam noi sa cumparam si avem doar fructe necoapte inca in casa). Pe langa avocado, dupa cum am zis si mai sus, are o pasiune totala pentru fructe exotice, de la papaya la banala deja banana (dar care tot din zona ecuatorialo-tropicala este).

Tot Radu a fost primul copil care a dorit si a avut initiativa in a lua mancarea in propriile maini si a o testa. Asa ca, chiar daca nu o sa il vad mancand cantitatile pe care le manca Chiti, macar o sa il vad mancand bucati separate si testand gusturi distincte, nu mixaje ca si David.

Deci nu am o reteta. Chiar nu am. Singurul lucru pe care il pot spune este sa nu incercati vreodata borcanelele acelea pe care le gasiti in comert. Bio sau ne-bio, faceti o mare greseala dand prostiile alea copiilor. Sunt hidoase la gust, pline de sare (cel putin mie asa mi s-a parut mereu - am cumparat din alea anul trecut cand am fost plecati cu copiii in vacante), dubioase ca si combinatii si zau daca nu aruncati banii pe fereastra. Nu va fie niciodata lene sa va apucati de gatit (eu una pana la Chiti habar nu aveam sa fac o supa), dar mai ales sa nu va fie teama de esec. Ok, nimeni nu s-a nascut in bucatarie, si mereu e loc de mai bine totul e sa fim consecventi. Insa, copiii nostri merita ce e mai bun. Iar in afara de laptele de mama, odata trecuta bariera celor sase luni, cea mai buna papica este aceea facuta de mana mamei!

O sa incerc sa adun cateva idei, guidelines despre diversificare, reguli de bun simt, poate niste retete de inceput, insa sa nu le luati ca litera de lege pe vreuna. Nu cred ca am auzit doua povesti similare despre diversificare, deci, doar ascultandu-ti propriul copil poti sa iti dai seama care este cea mai buna varianta pentru el.

Sper ca a fost de folos povestea. Si la final va las cu imagini exemplificative. Sau cum se face diversificarea cu tort de mere :)

In loc de concluzie

Si a trecut si Talciocul. A fost lume multa, cred ca putea fi si mai multa. A fost bine, foarte bine dar si foarte obositor. Pentru mine cel putin, care nu am mai iesit in asa aglomerari urbane de multa vreme, a fost epuizant. M-am si suspectat la un moment dat, acum cateva luni de agorafobie, la modul cel mai serios, insa, Slava Domnului nu e cazul, e doar multa lipsa de antrenament. Am rezistat. Cu brio, chiar, de si ceea ce a urmat acasa m-a transformat intr-un zombie veritabil a doua zi.

Asta pentru ca acasa aveam deja baietii bolnavi, unul cu diaree si 39+ febra iar celalalt (mezinul) mucios. Intre timp a devenit si mezinul mucios si cacacios, si mi-a supt ultimele rezerve de energie, trezindu-se de peste 15 ori in noaptea de sambata spre duminica. De fapt e impropriu spus "s-a trezit", pentru ca nu facea altceva decat sa chitaie mai cu putere, ca eu eram in picioare, gata sa il iau sa il mufez. Asa ca el a dormit, nu va ingrijorati. Eu insa nu, pentru ca am fost ocupata sa stau in fund sa alaptez si sa pun/ridic copilul din pat. Spre dimineata, terminata de atatea ridicari am cedat si am lasat copilul in pat langa mine, insa nu cred ca mai repet experienta, pentru ca "clopotelul" meu intern a cedat si el si a adormit in front, iar copilul s-a trezit singur, si daca nu ar fi tabarat pe mine, eu as fi dormit linistita in continuare, desi aveam doua flancuri descoperite la pat.

Si erau descoperite pentru ca in camera de langa se dadea o alta lupta. David avea si el chef sa nu doarma, asa ca Radu isi monta de zor betisoare la ochi, ca sa isi tina pleoapele ridicate. Singura care a dormit lemn, fara sa zica nici "pas" a fost Chiti, care de la inaltimea celor aproape sase ani ai ei ne arata cat de cuminte poate fi ea (cand vrea, evident!).

Acum, ca sa evit comentariile, explic pe scurt: am incercat din rasputeri sa facem cosleeping, insa pe acest copil, al treilea nu il intereseaza aspectul asta. Ba chiar e vizibil deranjat de prezenta noastra in pat. Ba chiar de prezenta noastra in camera cu el. Ghinionul lui, ca alta camera nu avem momentan.
Alt aspect: nu pot alapta culcata. Daca am tot auzit cazuri fericite, in care mama nici macar nu se mai trezeste, si alapteaza dormind si totul e lapte si miere, eh, in patul/cazul nostru nu e asa. Alt aspect: nu pot lasa copilul pe alte maini, pentru ca urla. Daca urla, trezeste si vecinii de camera, si atunci, evident, tot in mainile mele ajunge. De aceea, trebuie sa gasim o alta varianta, nu stiu care o fi aia, ca evident ca nu am gasit-o, dar inca sper.

Astea fiind zise, dupa o zi megabobositoare, a urmat o noapte naucitoare, o dimineata matinala (la sapte copilul a zis ca dormito-supt indeajuns pentru o noapte si a decis ca e timpul sa se joace) in care eu mi-am pus in cap sa fac treaba, pe ideea cui pe cui se scoate. Am pregatit friganele la cererea expresa a lui Chiti, iar eu sperand ca virusul misterios care si-a facut cuib in intestinele celor doi baieti  m-a atins doar razant, am dat si eu gata doua felii. Care m-au dat ele pe mine gata, ca in contrapartida m-am pricopsit cu o burta in fierbere totala si un kilogram in minus pana azi. Aseara la sase, am cedat, in patul lui Chiti, m-am intins ca sa ma odihnesc un pic si am adormit ca o valiza. Copiii si Radu mi-au stins lumina si m-au lasat sa trag un pui de somn.

Deci, astea fiind zise, sunt bine. Revenind la subiectul principal al acestui weekend, Talciocul Urban, dupa spusele parintilor sai, Delia si Dedi, a fost un hit total, pentru ca in nici o editie de pana acum nu a adunat nimeni atatia bani. Pentru Bibi s-au adunat aproape 3900 de lei. Sunt la mine (inca), cum termin aici dau fuga sa ii depun si va fac poza sa vedeti cum au plecat spre Mangalia, cu viteza transferului bancar.

Ii multumesc din inima Nicoletei, fara de care multe lucruri nu s-ar fi intamplat. Datorita ei am avut pe ce sa expunem, datorita ei am avut si ce sa vindem. Multi bani s-au strans datorita generozitatii ei, pentru ca cel mai bine din tot Talciocul s-au vandut bentitele facute de ea si dulceturile ei (v-am mai povestit despre ele, va amintiti, nu?). Tot ea a fost cea care a fost prima si a plecat ultima. Si singura care a rezistat toata ziua (eu am dat o fuga pana acasa, mama alaptatoare ce sunt).

Multumiri tuturor care au donat hainute si nu numai, multumiri celor care au facut efortul de a veni, multumiri celor care au venit si au donat, multumiri celor care s-au implicat mai mult sau mai putin (sunt mult prea multi ca sa ii enumar pe toti, si oricum nu ii stiu pe toti).

Au fost si lucruri mai putin frumoase, care insa fac parte din spectacolul vietii, nici nu merita sa le mentionez, poate ca si eu le vad si le inflamez din cauza ca sunt mult prea implicata in toata povestea, asta e. Sa ramane doar cu partea frumoasa.

Deci, a fost, a trecut, va mai fi si vreau sa strangem mult mai multi bani data viitoare. Gata, fug sa depun banii.

Teaser

Treaba sta in felul urmator: am juma de portbagaj plin cu lucrusoare adunate de peste tot pentru Talcioc. La ele se vor adauga si lucrusoarele de la mine de acasa.

Pana acum pe lista sunt toate produsele care nu s-au vandut inca pe blog, plus cateva surprize (niste pantofi "de firma" la preturi mai mult decat tentante si apetisante), accesorii multe (printre care poate-poate si  niste margelute de la Lola!) si hainute (printre care si frumoasa rochie albastra de la Max Mara).

Asta asa de teasing. Ce vreau eu de la voi este sa imi spuneti daca mai vreti ceva, ceva anume. Haideti ca sunt intr-o dispozitie tare, tare darnica. Doar spuneti-mi si vedem, poate rugamintea voastra devine realitate.

Matinale

Am fost afara. Ne-am bucurat de (inca) blandele raze de soare, strans imbratisati, in Manduca noastra de culoarea marii adanci (heheheeee, divulg acuma si secretul: testam cu spor o Manduca New Style). Ziua mea a inceput de mult. De fapt nu se termina una ca incepe alta. Trezirile nocturne sunt inca dese, ici si colo, insa rar de tot, presarate de cate o noapte perfecta in care reusesc sa dorm si trei ore legate (lux total), iar eu am ajuns sa stiu cat e ceasul dimineata dupa cantitatea de lumina care se strecoara printre ochiurile jaluzelelor. Nu-i bai, m-am obisnuit. Am trecut de momentele de deznadejde, de momentele de denial, de revolta, de cadere, si acum sunt undeva dincolo de resemnare, pe drumul cel bun spre acceptare :). Mult a fost putin a ramas, si intr-un an poate reintram si noi in randul oamenilor care dorm toata noaptea (sau macar parti din ea).

La ceas de dimineata, deci am dus-o pe Big Sis la gradi, mi-am luat portia de aer matinal, rece ca gheata, si uite asa s-a dus tot somnul meu. Intoarsa rapid acasa am luat in primire mijlociul, care s-a cuibarit in mine pe canapea, caci deh, asa e el mai lipicios din fire, si tare, tare lenes si miorlait dimineata. Langa mine a aparut imediat si mezinul, care s-a pornit sa ii traga fratelui mai mare niste palme peste cap.

Imi plac la nebunie diminetile astea.

LE: La Dana Nalbaru puteti citi despre Bibi. Cutremurator de induiosator. Si acum e oficial, o pot spune in gura mare, Dana este alaturi de noi si ne sprijina in ceea ce vom intreprinde in perioada urmatoare in campania pentru Bibi. Multumesc Dana, esti un inger!

Despre Talcioc

A ramas mai putin de o saptamana pana la Talciocul Urban. Neaparat sa va notati in calendar, pe 12 noiembrie aveti treaba. Aveti drum pe la noi, sa vedeti cate surprise am pregatit. Pentru ca noi avem nevoie de banii vostri, sa ii dam mai departe catre Bibi. 

Pe masura ce imi parvin si mie ultimele informatii, o sa vi le transmit la randul meu voua. Pentru inceput va zic ca eu o sa va astept cu toate lucrusoarele postate aici pe blog si care inca nu s-au vandut, la preturi mult mai apetisante. Plus multe alte lucruri interesante. Haine de designer, pantofi, margele. Numai lucruri deosebite pentru niste oameni deosebiti. Deci, nu aveti de ce sa lipsiti, pentru nu aveti decat de castigat.

Mai aveti aici, zilele astea, ocazia sa imi spuneti ce v-ar mai placea sa aduc la vanzare la Talcioc. Asa ca va astept cu propuneri, cine stie poate se si materializeaza.

Designers 4 BIBI

Inauguram o noua sectiune "4 BIBI" cu un designer tanar, deosebit, care si-a dorit foarte mult sa doneze cateva creatii de-ale ei, spre a fi vandute in folosul lui Bibi. Numele ei este Eva Neagoe, si ii multumesc si pe aceasta cale pentru gest!

Avem asa:

Un brau superb cu maci, la 50 de RON:

 Si trei gulere incredibil de delicate si migaloase, la pretul de 40 RON/bucata

Dupa sase luni

De exact sase luni incoace incercam sa aducem laolalta oameni si produse, totul pentru o cauza frumoasa. Totul a inceput asa: La treaba. De sase luni incoace incercam, asa cum putem, sa ii ajutam pe parintii lui Tudor Daniel, pe care voi il stiti ca si "Bibi" sa stranga banii necesari operatiei de transplant. Sa ii ajutam sa isi vada baietelul sanatos.

Au trecut exact sase luni de cand am pornit efectiv in aceasta aventura, si nu ma pot opri din a ma minuna si din a va multumi tuturor pentru tot ce ati facut pana acum. Va stiti, mie una imi este greu sa nominalizez, sunteti atat de multi si toti atat de frumosi si de minunati si extraordinari. Insa, va spun ca nu este indeajuns. Si ca daca pana acum am facut niste eforturi, acum trebuie sa le dublam, triplam, sa le inzecim. Pentru ca timpul trece, mai trebuie stransi mult bani, foarte multi, si e nevoie de si mai multa implicare din partea noastra.

Sa va dau un exemplu de cat de greu se strang banii. In august, la finalul lunii erau in conturi aproximativ 119000 de lei. Acum sunt undeva putin peste 127000 de lei. In doua luni s-au strans cam 8000 de lei. Este extraordinar ca s-au strans acesti bani, insa pana la 600000 de lei este inca o cale foarte, foarte lunga.

Au trecut sase luni. E timpul sa pornim ofensiva altfel. Pana revin eu cu detalii, pentru ca o voi face, va las cu povestea lui Tudor, spusa de Loredana, mama lui. Un mic rezumat al vietii unui omulet cu ochi albastri care sufera cum multi dintre noi nici nu ne putem imagina si nici nu vrem sa ne imaginam vreodata, pe care mi-a trimis-o la insistentele mele. Si este doar in puterea noastra sa schimbam lucrurile acestea.

Tudor-Daniel FILIP  s-a nascut la 05 iunie 2010 (39 saptamani, cezariana) cu scor Apgar 10. Greutate la nastere 2850 grame. Icter fiziologic din a 3 zi de viata. In ziua 11 de viata am mers la pediatru sa ii facem vaccinul BCG ( in Romania nu se gasea si l-au adus mai tarziu) si pediatra l-a oprit pentru o sedinta de fototerapie - a presupus ca era palid din cauza icterului. Cu ocazia asta i-am facut primele analize de sange. Hemoglobina era 6. Am actionat urgent cu transfuzie de sange, in 2 zile succesiv (aprox. 40 ml/transfuzie), in 16 si 17 iunie 2010. Dupa transfuzie, hemoglobina se ridicase la normal. La 2 luni jumatate i-am refacut analizele- hemoglobina era 2. L-am reinternat si am reluat transfuzia de sange(20 si 21 august 2010).
Apoi am mers la Fundeni: I s-a facut intai aspiratie medulara(31 august 2010), care a fost considerata neconcludenta, apoi biopsie medulara (09.09.2010) al carei rezultat este:” Fragment biopsic osteomedular (5/1 mm dupa procesare) cu maduva hematogena cu aproximativ 90% componenta celulara; moderata eritroblastopenie G/EN = 8/1, maturatie prezenta; megakariocite cu lobulatie conservata, dispersate in mici grupuri laxe perivasculare; rare, mici infiltrate limfoide interstitiale ( aproximativ 5%) cu celula mica, matura (aspect  histopatologic reactiv).Aspect histopatologic compatibil cu o eritroblastopenie.De interpretat in context clinic, citologic.”
Diagnosticul in  urma acestei biopsii este anemie aplastica in curs de evaluare. Acest diagnostic a fost pus de dr. Anca Colita- Institutul Clinic Fundeni, Clinica Pediatrie(Tel. 021.318.04.00)I se prescrie Prednison 7,5 mg/zi, pansamente gastrice, supliment de calciu si Oncoxin.In luna octombrie 2010 dr. Ghita Popa de la Clinica Pediatrie II Cluj, specialist hematolog-oncolog din cadrul Compartimentului OncoPediatrie ne precizeaza in diagnostic anemie aplastica cu sindromul Blackfan-Diamond. .Ramanem pe acelasi tratament la care dl doctor adauga Metoclopramid, 6 pic/zi. In nici un moment de la inceperea tratamentului nu s-a observat vreo ameliorare a situatiei( nu au crescut reticulocitele, nu s-a marit timpul dintre transfuzii).Copilul face transfuzii lunar ( 18 pana in prezent, ne pregatim pentru a nouasprezecea) si corpul sau se incarca cu fier, care inevitable va duce la caderea tuturor organelor. In luna septembrie 2011, valoarea feritinei in sange era de 1506, in conditiile in care valorile maxime normale sunt intre 6 si 67.
In ianuarie 2011 am mers la clinica Hadassah din Ierusalim, Israel la profesorul Igor Resnick (http://www.hadassah.org.il/English/Eng_SubNavBar/TheDoctors/ResnickIgorBorisovich.htm). Acolo s-a prelevat din nou maduva pentru biopsie si sange pentru teste (hematologice, genetice si de compatibilitate pentru donator neinrudit). Prof.Resnick impreuna cu Prof. Reuven Or (http://www.hadassah.org.il/English/Eng_SubNavBar/TheDoctors/OrReuven.htm) au confirmat diagnosticul de anemie aplastica severa (cu probabil sindrom Blackfan Diamond) au recomandat transplantul de maduva, ca unica posibilitate curativa.
 In luna martie 2011 Dr. nutritionist Diana Wright din UK l-a acceptat ca si pacient pe Bibi.  Ea este cea care a tratat un caz  asemanator lui Bibi http://www.dailymail.co.uk/health/article-1169068/Parents-cure-boy-8-permanent-hangover-baffled-doctors.html iar acum Reuben are o viata normala. Ea ne-a indicat un set de analize pe care il facem regulat si in functie de care se ajusteaza cantitatea de aminoacizi pe care Bibi o primeste.
Momentan nu se vad rezultate nici in cazul acestui tratament alternativ. Bibi continua transfuziile.
Ne apropiem de perioada in care vom incepe chelatia:eliminarea fortata a fierului din organism: asta presupune ca dupa ce face 2 ani Bibi sa fie supus la mai multe teste cu rezonanta magnetica care vor stabili indirect depozitele de fier de pe organelle vitale ( inima, ficat, etc.). In cazul in care acestea vor fi neconcludente vor fi prelevate biopsii ( sub anestezie ). In acest moment in lume sunt disponibile doua medicamente .In cazul in care se va stabili ca hemocromatoza lui Bibi este moderata medicamentul oral nu va fi de ajuns si va trebui sa recurgem la perfuzii cu desferal ( sub forma unei pompe care va infiltra solutia timp de 12 ore intre 2-5 /ori pe saptamana). Asta va insemna ca cel putin 2 nopti din 5/saptamana  Bibi va fi legat la o perfuzie.
 Nu am scris aceste detalii pe blog. Crede-ma si acum imi e greu sa le scriu si sa ma gandesc la ele.
Ajutor financiar am primit din partea clubului Rotary din Mangalia, de la primaria si consiliul local de aici. In rest, cat am reusit noi sa ne mobilizam pe noi si pe altii cu diverse campanii si evenimente private si formularul de impozit. Contributia ta e din cele mai consistente.In momentul asta in contul nostru s-au adunat 127.391 lei. Pentru facturile din  Israel ne trebuie cam echivalentul a 600.000 lei.

Stiu ca blogul acesta s-a axat in ultimul timp pe campania lui Bibi, si ca asta s-a intamplat in detrimentul povestirilor despre Chiti, David si Radu (daca se poate spune asa ceva). Voi incerca pe cat voi putea sa pun mult mai multe povesti despre copii (vreau si eu asta, stiu ca vreti si voi), asa cum v-am obisnuit si in trecut.


Dar, focus on Bibi. Timpul e scurt, donatorul exista, as we speak, cineva acolo in lumea larga este compatibil din punct de vedere genetic cu Bibi si  este dispus sa treaca printr-o operatie de prelevare de maduva ca sa il faca bine pe Bibi. Lipsesc insa banii.

La treaba, zic, exact ca acum sase luni. Mai cu spor, as adauga eu acum :). Va multumesc.